VĂTĂMARE CORPORALA DIN CULPA. CAZUL FORTUIT. CONDIŢII.
| Comentarii |
|
Sunt inaplicabile dispoziţiile art.47 C.pen., privind cazul fortuit, în situaţia în care accidentul rutier a fost provocat ca urmare a pierderii controlului volanului de către inculpat, întrucât aceasta nu constituie o împrejurare neprevăzută, ci consecinţa neadaptării vitezei de circulaţie într-o curbă cu grad sporit de dificultate.
Prin sentinţa penală nr.658/23.12.1999, Judecătoria Urziceni, în baza art.184 alin.2 şi 4 C.pen., a fost condamnat inculpatul C.V.V. la 1 an şi 2 luni închisoare.
în baza art.81-82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani şi 2 luni.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi la cheltuieli judiciare.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul se deplasa cu autoturismul Renault Clio, pe un carosabil umed, şi înscriindu-se într-o curbă la stânga, datorită neadaptării vitezei, nu a reuşit să păstreze traiectoria potrivită şi a pierdut controlul volanului.
în această situaţie, inculpatul a acţionat frâna şi autoturismul a intrat într-o mişcare de rotaţie cu derapare, a trecut pe contrasens şi a lovit un pieton care circula regulamentar.
Instanţa de apel a admis apelul declarat de inculpatul C.V.V. şi a redus pedeapsa la 8 luni, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul C.V.V., pentru motivul de casare prev.de art.3859 pct.17-1 C.pr.pen., în sensul că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv cazul fortuit, deoarece accidentul rutier este consecinţa unei împrejurări neprevăzute, anume derapajul maşinii în momentul acţionării sistemului de frânare.
Recursul este nefondat.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în conformitate cu art.38514 C.pr.pen., Curtea a constatat că s-a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
în consecinţă, în cauză nu poate fi vorba de existenţa cazului fortuit, prev.de art.47 C.pen., întrucât inculpatul avea obligaţia, potrivit reglementărilor rutiere, să reducă viteza la abordarea curbei şi pe un segment de drum alunecos şi de a acţiona frâna în aşa fel încât să evite deraparea, rotirea şi intrarea pe contrasens, cu consecinţa accidentării victimei.
Deci, nerespectarea vitezei de circulaţie pe segmentele dificile de drum a condus la producerea accidentului, împrejurare ce trebuia prevăzută de inculpat, iar nu alte cauze neprevăzute, cum greşit susţine acesta.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins recursul declarat de inculpatul C.V.N., ca nefondat. (Judecator Stan Mustata)
(Secţia Ipenală, decizia nr.913/2000)
