Vătămare corporală. Legitimă apărare
| Comentarii |
|
- Cod penal: art. 44
Susţinerea inculpatului că a săvârşit fapta în legitimă apărare nu va fi însuşită de instanţă întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele art. 44 C. pen. Pentru existenţa legitimei apărări este necesar, potrivit textului de lege menţionat, ca atacul (material, direct, imediat şi injust) săvârşit de victimă să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat. Caracterul necesar al apărării trebuie analizat nu numai în raport cu gravitatea atacului, ci şt cu posibilităţile celui atacat de a-l înfrunta. în fine, pentru reţinerea dispoziţiilor art. 44 C. pen., se impune examinarea atât a împrejurărilor în care s-a săvârşit fapta, cât şi a oricăror alte date referitoare la persoana celui care a efectuat acţiunea de apărare, a celui care a declanşat atacul precum şi relaţiile anterioare dintre cel atacat şi victima atacului.
(Secţia penală, decizia nr. 163/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa penală nr. 398 din data de 30 martie 2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, în temeiul art 334 C. pr. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul Ş.L.P. din infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen., în infracţiunea de lovire şi alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. săvârşită asupra părţii vătămate P.Z. şi în consecinţă a fost condamnat inculpatul Ş.L.P., la 1000 lei amendă penală.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 63/1 C. pen.
în baza art. 998 C. civ. rap. la art. 14 şi art. 346 C. pr. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă, P.Z., şi în consecinţă inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile suma de 3000 lei, cu titlu de daune materiale şi suma de 3000 daune morale, respingând celelalte pretenţii civile, ca neîntemeiate.
în baza art. 998 C. civ. rap. la art. 14 şi art. 346 C. pr. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Judeţean Bistriţa Năsăud suma de 440 lei cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea părţii vătămate.
în baza art. 193 C. pr. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
în baza art. 191 alin. 1 C. pr. pen., a fost obligat inculpatul să plătească, în favoarea statului, suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul.
Recursul declarat este nefondat şi urmează a fi respins pentru motivele arătate în continuare:
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, pe baza unor probe legale, concludente şi temeinic apreciate în ansamblul lor. Faptei săvârşite de inculpat i s-a dat o legală încadrare juridică în dispoziţiile art. 180 alin. 2 C. pen., iar pedeapsa aplicată a fost judicios individualizată în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu există temeiuri pentru reducerea ei.
Susţinerea inculpatului că a săvârşit fapta în legitimă apărare nu va fi însuşită de instanţă întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele art. 44 C. pen. Pentru existenţa legitimei apărări este necesar, potrivit textului de lege menţionat, ca atacul (material, direct, imediat şi injust) săvârşit de victimă să pună în pericol grav persoana sau drepturile
celui atacat. Caracterul necesar al apărării trebuie analizat nu numai în raport cu gravitatea atacului, ci şi cu posibilităţile celui atacat de a-l înfrunta. în fine, pentru reţinerea dispoziţiilor art. 44 C. pen., se impune examinarea atât a împrejurărilor în care s-a săvârşit fapta, cât şi a oricăror alte date referitoare la persoana celui care a efectuat acţiunea de apărare, a celui care a declanşat atacul precum şi relaţiile anterioare dintre cel atacat şi victima atacului.
Prin prisma celor arătate anterior, în cauza de faţă rezultă că la originea incidentului din noaptea de 1/2 octombrie 2003 a stat conduita inculpatului Ş.L.P. şi a fratelui acestuia, Ş.A.S., care au făcut zgomote în magazinul părţii vătămate, au rupt afişele şi au încercat să deschidă o uşă. Aceste motive precum şi comportamentul necorespunzător avut de cei doi anterior incidentului, de care îi suspecta partea vătămată, au determinat-o să plece, pe timp de noapte în urmărirea acestora. în acest context, după ce partea vătămată i-a ajuns pe inculpat şi fratele lui, şi le-a reproşat cele petrecute la magazin, a avut loc o altercaţie. Deşi partea vătămată a aplicat o lovitură cu pumnul inculpatului Ş.L.P. (cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-
3 zile îngrijiri medicale, potrivit actului medico-legal aflat la dosar, raportat la condiţiile concrete în care a fost comisă această agresiune, nu se poate aprecia că a existat acel pericol grav care să justifice legitima apărare invocată de inculpat.
Sub acest aspect este de observat că inculpatul era însoţit de fratele său, că după lovitura cu pumnul aplicată de partea vătămată (care nu a cauzat leziuni serioase inculpatului), aceasta nu a recurs la alte acte de violenţă sau folosirea vreunui obiect vulnerant, nu se poate accepta susţinerea apelantului că riposta sa, de lovire violentă a părţii vătămate, a fost una în apărare, câtă vreme nu a fost pusă în pericol grav persoana sa. Dimpotrivă, tribunalul apreciază că loviturile aplicate părţii vătămate au constituit o ripostă conştientă şi voită a inculpatului pe fondul consumului de alcool din acea seară şi a neînţelegerilor anterioare dintre părţi.
Solicitarea inculpatului „de restituire” a dosarului la prima instanţă, pentru completarea probaţiunii, în sensul celor menţionate în cuprinsul motivelor de recurs nu va fi însuşită de tribunal având în vedere că prin probele administrate, cauza a fost lămurită sub toate aspectele, iar eventualele inadvertenţe din considerentele hotărârii, referitoare la distanţa parcursă de partea vătămată până la locul incidentului sau vizibilitatea din acel moment sunt neesenţiale în cauză şi nu sunt de natură să schimbe cu nimic starea de fapt, vinovăţia inculpatului sau încadrarea juridică a faptei dedusă judecăţii. Este nejustificată şi cererea apelantului de a se efectua o nouă expertiză medico-legală, întrucât la dosar există un „Aviz” al Comisiei Superioare de Medicină Legală, din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”, care cu anumite precizări a aprobat Raportul de Nouă Expertiză Medico-Legală nr. 7191/VI/a/49 din 14.11.2007 efectuat la I.M.L. Cluj, aviz pe care prima instanţă l-a avut în vedere la soluţionarea cauzei.
în ce priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul constată că a fost soluţionată corespunzător, conform probelor administrate şi nu există temeiuri pentru reducerea daunelor materiale şi morale la plata cărora a fost obligat inculpatul. Susţinerea inculpatului în sensul că partea vătămată ar fi fost despăgubită integral de către o societate de asigurări nu este dovedită, neexistând nicio dovadă în acest sens.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. pr. pen. tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Ş.L.P. împotriva sentinţei penale nr. 398 din 30.03.2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul penal nr. 6912/190/2005, iar în temeiul art. 193 C. pr. pen. se va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (în recurs) către
partea vătămată P.Z., iar în baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (judecător Lazăr Mariana Violeta).
