Vătămare corporală. Reţinerea scuzei provocării
| Comentarii |
|
- Cod penal: art. 73 lit. b)
Este real faptul că în aprecierea martorului C.O., conduita părţii vătămate, de a cere romilor să părăsească încăperea, a părut neprovocatoare, însă prima instanţă a considerat în mod just că această cerere, chiar formulată pe un ton civilizat, dar discriminatorie şi înjositoare, însoţită de gesturile părţii vătămate, descrise mai sus, a determinat naşterea, raportat la poziţia psihică a inculpaţilor, a unor sentimente de tulburare, de natura celor prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
(Secţia penală, decizia nr. 27/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa penală nr. 50 din 30 iunie 2008, pronunţată de Judecătoria Beclean a fost condamnat inculpatul R.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi cu reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante prev. de disp. art. 73 lit. b) şi art. 74 lit. c) C. pen. şi făcând aplic. disp. art. 76 lit. e) C. pen. la pedeapsa de 2.000 lei amendă penală, punându-i-se totodată în vedere inculpatului disp. art. 63/1 C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat inculpatul L.M. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de disp. art. 181 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi cu reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţei atenuante prev. de disp. art. 73 lit. b) C. pen. şi făcând aplicarea disp. art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 3.000 lei amendă penală.
S-a constatat că prezenta infracţiune a fost comisă în cursul termenului de încercare de 3 ani al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 159/2003 a Judecătoriei Beclean.
în baza disp. art. 83 alin. 1 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată anterior menţionată şi s-a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare, în întregime şi alăturată prezentei pedepse , de 3.000 lei amendă penală, rezultând o pedeapsă finală de 1 an închisoare şi 3.000 lei amendă penală, cu aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a)-b) C. pen.
S-au pus vedere inculpatului disp. art. 63/1 C. pen. şi s-a respins, ca nedovedită, cererea părţii vătămate CA. privind obligarea inculpaţilor la plata daunelor materiale şi a cheltuielilor de judecată.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 1.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile morale, către partea civilă C.A., stabilindu-se în favoarea Baroului Bistriţa-Năsăud suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu (cuvenit av.
I.M.), sumă suportată din fondul Ministerului Justiţiei.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 100 lei reprezintă onorariul avocaţial.
împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs partea vătămată.
Recursul declarat de recurentul CA este nefondat.
Analizând hotărârea primei instanţe prin prisma motivelor de recurs invocate şi examinând, potrivit disp. art. 385/6 C. pr. pen. întreaga cauză sub toate aspectele, tribunalul constată că în baza materialului probator administrat, prima instanţă a stabilit corect starea de fapt, a dat încadrări juridice corespunzătoare faptelor deduse judecăţii, a apreciat în mod just gradul de pericol social al faptelor, aplicând pedepse în limite lega|e şi corect individualizate, soluţionând just şi acţiunea civilă formulată.
în mod just instanţa învestită cu soluţionarea cauzei a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât probatoriu testimonial administrat relevă faptul că aceştia au comis faptele sub imperiul unei puternice stări de tulburare, determinată de conduita părţii vătămate, care, la data de 7.10.2005, aflându-se în incinta barului Q. din localitatea Ciceu Mihăieşti sub influenţa băuturilor alcoolice, şi ţinând în mână o ţeavă de inox pe care a început să o rotească, le-a cerut tuturor romilor prezenţi să părăsească incinta localului, apoi i-a cerut doar inculpatului R.I.A. să facă acest lucru într-un interval de timp de cinci minute, iar în momentul în care inculpatul a început să o lovească pe partea vătămată, inculpatul L.M. a intervenit şi el, iritat fiind de incidentul anterior petrecut între nepotul său T. şi partea vătămată, aspect dovedit de declaraţiile martorilor D.C.M. („om de ordine” în barul respectiv), M.N.P., M.L., C.O.
Este real faptul că în aprecierea martorului C.O., conduita părţii vătămate, de a cere romilor să părăsească încăperea, a părut neprovocatoare, însă prima instanţă a considerat în mod just că această cerere, chiar formulată pe un ton civilizat, dar discriminatorie şi înjositoare, însoţită de gesturile părţii vătămate, descrise mai sus, a determinat naşterea, raportat la poziţia psihică a inculpaţilor, a unor sentimente de tulburare, de natura celor prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., astfel că, evacuaţi fiind de „omul de ordine”, martorul D.C.M., s-au întors în local, după care au agresat-o pe partea vătămată.
Cât despre prezenţa martorei M L. la locul respectiv, aceasta arată, în cuprinsul depoziţiei sale, că nu a asistat la evenimentul violent în totalitatea sa, iar martorul V.O., audiat fiind, a arătat că este real că nu le-a văzut pe numitele M.L. şi B.G. la faţa locului, însă a văzut fracţionat ceea ce s-a întâmplat în bar, întrucât a ieşit din incintă, pentru a fi alături de prietena sa. De asemenea, martorul M.A. arată a sesizat prezenţa unui grup de rromi intrând în bar, printre care se aflau şi femei şi copii. Dat fiind faptul că erau numeroase persoane în bar, vădit afectate de ceea ce se întâmpla, şi care au ieşit şi intrat în localul respectiv, este explicabil faptul că unele persoane au redat parţial cele întâmplate.
în contextul declaraţiilor reţinute, este justă reţinerea de către prima instanţă, a scuzei provocării şi aplicarea pedepsei amenzii, versiunea recurentului, care susţine că a fost agresat fără nicio explicaţie, nefiind plauzibilă
Este real faptul că instanţa de fond reţine în considerentele hotărârii atitudinea sinceră a inculpaţilor pe parcursul cercetării, însă, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul L.M. s-a menţionat din eroare circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., întrucât nici în dispozitivul hotărârii, nici în minuta semnată de judecător, nu este consemnat acest text de lege.
în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate, prima instanţă a acordat suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale părţii vătămate, cuantum legal, în condiţiile reţinerii scuzei provocării, dispoziţia de respingere în totalitate a daunelor materiale ca nedovedite, fiind corectă, în contextul în care recurentul a depus acte doveditoare ale veniturilor realizate în mod obişnuit în Franţa, pentru un an, şi nu a dovedit că în perioada consecutivă incidentului, veniturile sale ar fi fost diminuate consecutiv violenţelor inculpaţilor, ca urmare a faptului că ar fi beneficiat de concediu medical sau
din alte motive legate de evenimentul respectiv, celelalte susţineri ale sale în ceea ce priveşte latura civilă nefiind probate.
Raportat la solicitarea inculpatului de a i se acorda contravaloarea lanţului de aur pierdut în timpul incidentului, este de menţionat că la dosar este depus un script redactat într-o limbă străină (turcă), netradus de către un traducător autorizat, şi chiar dacă ar fi fost tradus, atestând cumpărarea unei bijuterii, probaţiunea administrată în cauză nu a dovedit greutatea acesteia, preţul, precum şi faptul că aceasta este bijuteria pierdută, conform susţinerilor recurentului, în cursul altercaţiei.
în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, solicitate de partea vătămată ca urmare a pronunţării soluţiei de condamnare, soluţia de respingere a cheltuielilor de judecată, pronunţată de instanţa de fond, este corectă, atâta vreme cât la dosarul cauzei instrumentate, în primul ciclu procesual, a fost depusă doar împuternicirea avocaţială nr. 83/28.06.2007, neînsoţită de chitanţa care să ateste plata sumei respective.
în consecinţă, pentru considerentele arătate, în baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. pr. pen., va fi respins ca nefondat recursul declarat (judecător Găurean Adina).
