Asigurări sociale. Decizia 1994/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1994
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în Târgoviște, str.-,.47,.B,.28, județul D, împotriva încheierii din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru. Se mai învederează că din partea recurentului-contestator s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, note scrise.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.05.2008 la Tribunalul Dâmbovița, contestatorul solicitat îndreptarea erorilor materiale din încheierea din data de 24.08.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- arătând că aceasta cuprinde o serie de erori întrucât nu a solicitat pensie pentru perioada 31.10.1990-30.10.1996, contestatorul fiind pensionat începând cu data de 1.08.1999, conform deciziei nr. -/22.07.1999.
De asemenea, s-a susținut că instanța a reținut greșit faptul că au fost aplicare corect prevederile art. 3 alin. 3 și art. 8 din HG 848/1996 și ale Ordinului nr. 441/1996 întrucât potrivit cererii de chemare în judecată s-a invocat tocmai faptul că intimata, la calculul pensiei pentru perioada 31.10.1990-30.09.1996, nu a aplicat metodologia recorelării pensiilor, la care s-a făcut trimitere.
O altă eroare de îndreptat, a susținut contestatorul, constă în faptul că după ce intimata va aplica măsura de recorelare a pensiei pentru perioada susmenționată, aceasta va aplica indexările prevăzute de dispozițiile legale până la data de 1.08.1999, când contestatorul a fost pensionat, urmând ca după această dată intimata să-i plătească diferențele de pensii, dacă vor exista, până în luna decembrie 2005 când s-au aplicat prevederile OUG nr. 4/2005.
Contestatorul a mai solicitat instanței, în temeiul art. 2812alin.1 pr.civ. să completeze hotărârea cu luarea în considerare a adeverinței de salariu nr. 2200/2007 întrucât potrivit acestei adeverințe rezultă un alt salariu mediu pe primii 5 ani de activitate, respectiv pentru perioada 1.08.1989-1.08.1994, decât cel care rezultă din adresa intimatei nr. 6286/17.03.2000.
Prin încheierea din data de 10.06.2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea reținând că prin sentința civilă nr. 413/13.04.2007 pronunțată de același tribunal a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins ca prescrisă cererea formulată de, iar prin încheierea din 24.08.2007 s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul acestei sentințe.
S-a mai reținut că noua cerere de îndreptare a erorii materiale se referă la aceeași împrejurare privitoare la consemnarea eronată în considerentele sentinței a perioadei 31.10.1990-30.09.1996, perioadă ce a fost indicată de contestator în cererea de chemare în judecată, nefiind vorba de o greșeală materială în înțelesul art.281 pr.civ.
S-a mai arătat că nici împrejurarea referitoare la constatarea instanței că au fost aplicate corect prevederile legii nu constituie o eroare materială întrucât se referă la aspecte care țin de specificul activității de judecată, iar cea dea treia eroare susținută de contestator, cu privire la aplicarea indexărilor prin diferite reglementări legale, nu există întrucât prin încheierea din 24.08.2007 nu se face vreo referire la actele normative invocate de către contestator.
Și ultima susținere privind completarea hotărârii a fost apreciată ca neîntemeiată întrucât cererea a fost respinsă ca prescrisă, neputând fi soluționate aspecte ce țin de fondul pricinii.
Împotriva încheierii din data de 10 iunie 2008 contestatorul a declarat recurs.
Susține recurentul că în mod greșit i-a fost respinsă cererea întemeiată pe art.281 alin. 1 și 2, art. 2812alin.1 pr.civ. și art.89 din Legea nr. 19/2000.
Se arată că prima eroare materială care trebuie îndreptată constă în faptul că de vreme ce recurentul s-a pensionat începând cu data de 1.08.1999, prin decizia nr.-/22.07.1999, acesta nu putea cerere diferențe bănești pentru perioada 31.10.1990-30.09.1996.
O a doua eroare materială ce trebuie îndreptată, se arată de către recurent, constă în aceea că instanța nu s-a pronunțat și nici nu a cercetat motivul invocat în cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat intimatei chemate în judecată ca la stabilirea pensiei să aplice metodologia recorelării pensiei prevăzută de dispozițiile legale, la care s-a făcut trimitere.
De asemenea, o altă eroare materială este aceea că instanța de fond a omis să ceară intimatei ca prin întâmpinarea pe care o va depune să dovedească faptul că a aplicat sau nu metodologia recorelării pensiei pentru perioada 31.10.1990-30.09.1996, art. 2 și 7 din Ordinul nr. 441/1996 al.
În fine, oap atra eroare de îndreptat constă în faptul că potrivit art.89 din Legea nr. 19/2000, constatându-se erori la stabilirea și plata drepturilor de pensie, trebuiau aplicare prevederile secțiunii a V -a din lege.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, admiterea cererii formulate, casarea sentinței civile nr. 413/13.04.2007 ca netemeinică și nelegală și rejudecarea fondului, cu obligarea intimatei ca la calculul pensiei să ia în considerare salariile din adeverința nr. 1199 și 2200/2007 pentru primii 5 ani de activitate și să aplice recorelarea pensiilor prevăzută de Ordinul nr. 441/1996 al art. 2 și 7, pentru perioada 31.10.1990-30.09.1996.
Examinând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefundat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin sentința civilă nr. 413/13.04.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de intimata Casa Județeană de Pensii D și a respins ca prescrisă acțiunea formulată de contestatorul din prezenta cauză, în contradictoriu cu intimata.
Sentința sus menționată a rămas irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de, conform deciziei civile nr. 604/15.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Contestatorul a formulat anterior o cerere de îndreptare eroare materială a sentinței civile nr. 413/13.04.2007 invocând, în parte, motive susținute și în cererea de față, cerere care a fost respinsă prin încheierea din data de 24.08.2007 a Tribunalului Dâmbovița, iar recursul declarat de contestator împotriva acestei încheieri a fost, de asemenea, respins, în baza deciziei civile nr. 1021/26.10.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
În conformitate cu disp.art. 281 alin. 1 pr.civ. erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cererea părții.
De asemenea, potrivit art. 2812alin. 1 pr. civ. dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Niciuna din susținerile recurentului contestator formulate în cadrul cererii de față nu justifică admiterea acesteia întrucât nu sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile legale sus menționate, neputându-se reține existența vreunei greșeli materiale în sensul celor prevăzute de art. 281 pr.civ. sau omisiunea instanței de a se pronunța asupra vreunui capăt de cerere din acțiunea contestatorului, câtă vreme aceasta a fost respinsă, în întregime, ca prescrisă, neintrându-se în cercetarea fondului.
Este evident că recurentul contestator este nemulțumit de soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 413/13.04.2007 a Tribunalului Dâmbovița, recurentul formulând de fapt, prin cererea de față, critici cu privire la sentința respectivă, care rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 604/15.06.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, bucurându-se de autoritate de lucru judecat.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art. 312 alin 1 pr.civ. îl va respinge ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursului declarat de contestatorul, domiciliat în Târgoviște, str.-,.47,.B,.28, județul D, împotriva încheierii din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
-- - - - - -- -
Grefier,
-
/VS
2 ex./06.11.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
G -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
