Asigurări sociale. Decizia 223/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.223
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții -, ambii domiciliați în P, str.-, -.1,.7, județ D și, domiciliat în P, -,.3,.C,.1,.47, județ D și de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.1888 din 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții-reclamanți au depus la dosar întâmpinare la recursul pârâtei. De asemenea, se mai învederează că, prin motivele de recurs, reclamanții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și, după deliberare, a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții -, și au chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la recalcularea pensiei reclamanților, în conformitate cu prevederile art.47 alin. 2 din Legea nr.19/2000 și OUG nr.4/2005 și la plata către reclamanți, începând cu 1.12.2005 și până la data plății efective, a sumelor cuvenite cu titlu de pensie, actualizate, inclusiv dobânda legală datorată plății cu întârziere a acestor sume, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt încadrați în gradul de handicap grav - nevăzători, începând cu luna iunie 1982 și că prin deciziile expres enumerate din 24.02.2000 s-a dispus pensionarea acestora pentru muncă depusă și limită de vârstă cu vechime integrală, de 17 ani și 6 luni, având în vedere prevederile speciale de pensionare pentru limită de vârstă în cazul persoanelor cu handicap vizual.
S-a mai susținut de către reclamanți că, în cazul acestora, la recalcularea pensiei conform OUG nr.4/2005, pârâta Casa Județeană de Pensii Daa plicat norme de calcul diferite, stabilind punctaje diferite în aceleași condiții și, în final, pensii mai mici decât cele cuvenite.
De asemenea, s-a arătat că reclamanții au depus la Casa Județeană de Pensii D, la data de 18.12.2006, acte doveditoare ale sporurilor de care au beneficiat în perioada în care au prestat activitate și care conduceau la recalcularea și majorarea pensiei acestora, însă pârâta nu le-a comunicat nici până în prezent punctajul și pensia aferentă recalculată și majorată ca urmare a actelor doveditoare depuse, considerente pentru care a fost formulată acțiunea de față.
În drept, au fost invocate disp.art.47 alin.2 și urm. din Legea nr.19/2000 și ale OUG nr.4/2005.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât deciziile de recalculare emise pentru reclamanți au respectat prevederile legale, recalcularea pensiilor făcându-se cu respectarea stagiului de cotizare prevăzut de legea specială, respectiv OUG nr.102/1999, cu modificările și completările ulterioare, iar veniturile avute în vedere la stabilirea punctajelor sunt cele din documentele depuse la dosarul de pensionare.
S-a mai susținut că începând cu data de 3.03.2008, a intrat în vigoare Ordinul Ministrului nr.129/2008, prin care se modifică punctul 26 din Ordinul nr.340/2001, precum și modul de aplicare a prevederilor art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000, iar în vederea verificării îndeplinirii condițiilor pentru calcularea stagiului suplimentar, reclamanții pot depune o cerere în acest sens.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și expertiză contabilă administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1888 pronunțată la data de 28 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să achite reclamanților pensiile pentru limită de vârstă recalculate începând cu 01.12.2005, în loc de 01.05.2006, cu plata actualizată a sumelor stabilite cu titlu de pensie, precum și cu dobânda legală, până la data efectivă a plății, respingându-se celelalte pretenții.
Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin deciziile de recalculare a pensiei reclamanților din 14.05.2009 s- stabilit a le fi acordate drepturile începând cu 01.05.2006, motivat de faptul că a intervenit Legea nr. 262/2008, iar calculul se face potrivit acesteia.
S-a mai reținut că în mod greșit a fost aplicată această lege, ea neputând fi aplicată pentru că cererile de recalculare ale reclamanților au data de 18.12.2006, când au fost înregistrate la pârâtă, anterior apariției Legii nr. 262/2008, astfel că dacă recalcularea a fost întârziată, de vină este numai pârâta, iar prevederile acestei legi nu-și produc efecte decât după apariția ei, motiv pentru care tribunalul a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâta să achite pensiile recalculate începând cu 01.12.2005 în loc de 01.05.2006, cu plata actualizată a sumelor stabilite cu titlu de pensie, precum și cu dobânda legală, până la data efectivă a plății.
Referitor la capătul de cerere privind stagiul complet de cotizare, prin care s-a susținut de către reclamanți că li se cuveneau alte punctaje, ce au fost indicate, s-a arătat că această susținere nu are niciun temei legal rezultând același punctaj atât în calculul Casei de Pensii, cât și în calculul expertului, motiv pentru care s-a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamanții și pârâta au declarat recurs.
În recursul lor, reclamanții au criticat sentința ca nelegală și netemeinică invocând disp.art.3041Cod pr.civilă.
Susțin recurenții că prin acțiune au solicitat instanței, printre altele, obligarea Casei de Pensii la recalcularea pensiilor cuvenite acestora potrivit prevederilor art. 47 alin.2 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, raportat la prevederile OUG nr. 4/2005 conform cărora: "Asigurații nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârsta, indiferent de vârstă, daca au realizat ca nevăzător cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege".
Se mai învederează de către recurenți că sunt încadrați în gradul de handicap grav - nevăzători, începând cu luna iunie 1982, iar prin deciziile de pensionare s-a dispus pensionarea recurenților pentru muncă depusă și limita de vârstă cu vechime integrală de 17 ani și 6 luni, având în vedere prevederile speciale de pensionare pentru limită de vârstă în cazul persoanelor cu handicap vizual, precum și faptul că handicapul recurenților a fost dobândit anterior angajării.
Se mai arată că în urma cererii de chemare în judecată, Casa Județeană de Pensii a recalculat pensia fiecăruia dintre recurenți, în continuare fără a ține cont de prevederile art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și în mod greșit instanța a reținut faptul că, pe de o parte, concluziile raportului de expertiză sunt corecte și, pe de altă parte, că susținerile reclamanților sunt lipsite de temei legal, întrucât temeiul legal al cererii recurenților este art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Tribunalul, arată recurenții, ca și expertul desemnat în cauză, precum și pârâta, au ignorat aceste prevederi legale, recurenții realizând stagiul complet de cotizare, conform dispozițiilor legale, având chiar o vechime suplimentară in muncă și, pe cale de consecință, un stagiu suplimentar de contribuție la sistemul național de pensii.
Așa fiind, având în vedere prevederile art.2 din HG nr. 1550/2004 conform cărora stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, reclamanții au dreptul la recalcularea pensiei luându-se în considerare perioada completă de stagiu, precum și stagiul suplimentar, astfel că în vederea recalculării pensiei acestora, este necesar a se lua în considerare că recurenții au, din punct de vedere legal, stagiul complet de cotizare determinat de vechimea integrală în muncă, precum și o vechime suplimentară în muncă, ceea ce determină minim valoarea punctajului de 1,7 puncte pentru recurenta și de 1,5 puncte pentru ceilalți doi recurenți, toți recurenții având și dreptul la recalcularea pensiei, în sensul majorării acesteia, în funcție și de sporurile primite pe durata efectuării muncii.
S-a solicitat pentru aceste motive modificarea în parte a sentinței în sensul obligării Casei Județene de Pensii D la recalcularea pensiei în funcție de prevederile art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și, pe cale de consecință, plata diferențelor ce vor rezulta, conform sentinței atacate, de la data de 01.12.2005, cu plata actualizată a sumelor stabilite cu titlu de pensie, precum și dobânda legală până la data efectivă a plății.
Recurenta-pârâtă a criticat la rândul său hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică invocând disp.art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod pr.civilă.
Se susține că în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea și a obligat Casa Județeană de Pensii la plata drepturilor de pensie recalculate începând cu data de 1.12.2005, întrucât cererile au fost depuse de către reclamanți în luna aprilie 2009, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de OUG nr.4/2005.
În aceste condiții, arată recurenta, în mod legal și corect Casa Județeană de Pensii acordat drepturile cu respectarea termenul de prescripție de 3 ani de la data depunerii cererii, respectiv cu data de 1.05.2006, instanța de fond acordând drepturile recalculate pe o perioadă mai mare de 3 ani și încălcând prevederile Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, se arată că în mod eronat instanța a obligat Casa Județeană de Pensii la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de expert, deoarece expertul a concluzionat în mod clar că instituția a calculat corect și legal pensia reclamanților.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii pronunțate, iar pe fond respingerea acțiunii.
Recurenții-reclamanți au formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește recursul reclamanților, este neîntemeiată critica acestora prin care se susține, în esență, că recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D trebuia ca la recalcularea pensiei recurenților-reclamanți să aibă în vedere prevederile art.47 alin.2 din Legea nr.19/2000, ceea ce ar fi dus la majorarea punctajului acestora.
Astfel, pentru justa soluționare a cauzei, prima instanță a dispus, la solicitarea recurenților-reclamanți, efectuarea unei expertize de specialitate contabilă.
În lucrarea efectuată, așa cum a fost completată în urma obiecțiunilor aduse de reclamanți raportului inițial de expertiză, expertul contabil, răspunzând obiectivelor stabilite de instanță prin încheierea din 18.09.2009 și având în vedere actele dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, a concluzionat în mod argumentat, cu argumente pertinente, că punctajul stabilit de recurenta-pârâtă în deciziile de recalculare indicate a fost corect determinat, cu respectarea prevederilor legale, la care s-a făcut trimitere.
Potrivit art.2 alin.4 din anexa la HG nr.1550/2004, cuprinzând Normele metodologice privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative.
În cazul recurenților-reclamanți, stagiul de cotizare luat în calcul la recalcularea pensiilor acestora, pentru stabilirea punctajului mediu anual, a fost de 10 ani pentru și de 15 ani pentru și, stagiu prevăzut în OUG nr.102/1999, în vigoare la momentul pensionării recurenților, ca lege specială aplicată acestora, act normativ privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.
Art.47 alin.2 din Legea nr.19/2000 invocat de recurenții-reclamanți nu poate fi avut în vedere întrucât dispozițiile acestui act normativ nu pot retroactiva și sunt aplicabile numai persoanelor pensionate conform Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2001.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul reclamanților ca nefondat, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței indicat de recurenți în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Referitor la recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii D, este neîntemeiată prima critică din recurs prin care se susține că în mod greșit recurenta a fost obligată la plata drepturilor de pensie recalculate începând cu data de 1.12.2005 în condițiile în care cererile au fost depuse de către recurenții-reclamanți în luna aprilie 2009, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de OUG nr.4/2005, situație în care recurenta procedase în mod legal, acordând drepturile de pensie recalculate cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani de la data depunerii cererii, respectiv începând cu data de 1.05.2006.
Aceasta, deoarece, recurenții-reclamanți au învederat instanței că cererile de recalculare a acestora, însoțite de actele doveditoare au fost depuse la Casa Județeană de Pensii D la data de 18.12.2006, având nr.65139, 65141 și 65142, făcând dovada înregistrării acestor cereri la recurenta-pârâtă (fila 74 dosar fond), iar numai datorită faptului că recurenta-pârâtă nu mai deține aceste documente au fost nevoiți să depună eforturi suplimentare pentru obținerea din nou a documentelor respective, astfel că cererile formulate de recurenții-reclamanți la 21.04.2009 reprezintă o reînnoire a celor inițiale, determinate doar de pierderea documentelor depuse cu cererile inițiale de recalculare, la 18.12.2006.
Dacă lucrurile nu ar fi stat așa cum au pretins recurenții-reclamanți, recurenta Casa Județeană de Pensii D ar fi avut posibilitatea să dovedească faptul că cererile înregistrate de aceștia la data de 18.12.2006 ar fi vizat o altă problemă, dovedind și cum au fost soluționate aceste cereri, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Ca atare, reținând că cererile de recalculare au fost formulate de recurenții-reclamanți la 18.12.2006 și nu la data de 21.04.2009, soluția primei instanțe apare ca fiind corectă.
Neîntemeiată este și cea de-a doua critică din recurs privitoare la greșita obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert, către recurenții-reclamanți.
Astfel, în conformitate cu disp.art.274 alin.1 Cod pr.civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și cum recurenții-reclamanți au formulat o cerere în acest sens, raportat la soluția pronunțată prin sentința atacată, apare ca fiind corectă și soluția de obligare pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei către reclamanți.
Față de cele ce preced, Curtea privește și recursul pârâtei ca nefondat, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge și pe acesta, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurenta-pârâtă în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarat de reclamanții -, ambii domiciliați în P, str.-, -.1,.7, județ D și, domiciliat în P, -,.3,.C,.1,.47, județ D și de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.1888 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 9 februarie 2010, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
fiind în concediu medical
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier
/VS
6 ex./ 2010-02-25
f--Trib.
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
