Asigurări sociale. Decizia 227/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 227
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, împotriva sentinței civile nr.2051/12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat Nouă, nr.319, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul contestator personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind recurenta-intimată.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-contestator a depus la dosar întâmpinare.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-contestator susține că recurenta, din eroare, 1-a considerat pe intimat ca fiind contestator, aceasta nu i-a comunicat decizia de recalculare a pensiei ce i-a fost înmânată abia la primul termen de judecată la instanța de fond. La solicitarea instanței arată că această decizie nu a fost contestată pe cale separată întrucât i-a fost comunicată intimatului doar odată cu decizia de recuperare.
Mai arată că instanța de fond a pus în vedere recurentei să depună la dosar dovada de comunicare a deciziei de recalculare, care însă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond nu a reținut culpa intimatului. De asemenea, arată că decizia de recalculare nr.-/7.07.2008 nu-i este opozabilă intimatului, nefiind depusă la dosar și nici decizia de revizuire a deciziei de recalculare.
În fine, mai susține că singura decizie contestată este numai cea de recuperare deoarece a fost singura comunicată intimatului.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond pe care o consideră ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față,
în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D anularea deciziei de recuperare nr. -/14.05.2009, obligarea intimatei la plata pensiei avute anterior emiterii deciziei și restituirea sumelor reținute ilegal.
În motivarea în fapt a contestației contestatorul a susținut că la data de 10.06.1995 prin decizia nr. - a fost pensionat pentru limită de vârstă, cu vechimea integrală de 41 de ani, din care efectiv lucrați 34 ani, fiind încadrat în grupa a doua de muncă, domeniul agricultură.
Până la data de 01.06.2009, pensia recalculată cu modificări legale operate în timp, a fost de 1148 lei lunar, iar începând cu această dată, cuantumul a fost diminuat arbitrar la suma de 922 lei, din care lunar i se reține suma de 300 lei cu titlu de despăgubire conform deciziei de recuperare.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art.159, lit.d, f, h din Legea 19/2000, art.399 Codul d e Procedură Civilă.
Intimata a depus în ședința publică din 15.10.2009 întâmpinare (filele 13-14) prin care a solicitat respingerea contestației cu motivarea că prin decizia nr. -/10.06.2005, contestatorul a fost pensionat iar la data de 27.07.2005 s-a procedat la evaluarea pensiei acestuia și s-a emis buletinul de calcul nr. -, punctajul mediu crescând nejustificat la 1,52017 pentru că la preluarea datelor din carnetul său de muncă în mod eronat, s-a înscris codul numeric personal al unei persoane de sex feminin (începând cu cifra 2) astfel că determinarea punctajului mediu anual s-a împărțit la un stagiu de cotizare de 25 de ani, în loc de 30 de ani, cum ar fi fost corect.
În urma controlului care a constatat această eroare, s-a dispus revizuirea evaluării realizate, efectuându-se o nouă recalculare a pensiei la data de 19.03.2009, în care punctajul mediu anual corect este mai mic decât punctajul inițial și datorită faptului că pensionarul a beneficiat necuvenit de o pensie mai mare decât cea la care era îndreptățit, s-a emis decizia de recuperare nr. 1778/14.05.2009 pentru suma de 5291 lei, având în vedere art.187 din Legea 19/2000.
Intimata a depus la dosar în copie: decizia nr. -/14.05.2009 emisă de CJP D, decizia nr. -/10.06.1995 și nr.-/15.10.2009, nr. -/19.03.2009, buletinul de calcul din 26.07.2005, adresă a CJP, carnet de muncă seria nr. -, copie carte de identitate și certificat de naștere seria, nr.-/22.12.1939 (filele 15-32).
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 2051 din 12 noiembrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și în consecință a anulat decizia de recuperare nr. -/14.05.2009 emisă de intimată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență că prin decizia nr. -/10.06.1995 privind acordarea pensiei pentru muncă depus și limită de vârstă i s-a stabilit contestatorului o pensie în cuantum de 109.787 lei și o pensie suplimentară de 29.275 lei ROL, începând cu data de 01.05.1995.
La data de 14.05.2009 intimata a emis decizia de recuperare nr. - prin care a dispus recuperarea sumei de 5291 lei pentru că în perioada 01.09.2005 31.05.2009 contestatorul a beneficiat de un cod numeric personal de femeie în loc de, astfel încât stagiul de cotizare a fost de 25 de ani, în loc de 30 de ani.
Conform buletinului de calcul din 26.07.2005 intimata a avut în vedere la recalcularea pensiei în acel moment, faptul că petentul figura ca o persoană de se feminin, folosind un stagiu de cotizare de 25 de ani reglementat pentru femei, în loc de unul de 30 de ani, specific bărbaților.
Conform anexei 3 Legii 19/2000 stagiul de cotizare pentru calculul pensiilor pentru limită de vârstă diferă în funcție de sex, fiind de 25 de ani la femei și 30 de ani la bărbați, în funcție de data nașterii acestora.
În urma constatării acestei erori, intimata a procedat la recalcularea pensiei emițând o nouă decizie la 19.03.2009, prin care contestatorului i-a scăzut cuantumul pensiei.
În perioada dintre producerea erorii și recalcularea corectă a punctului de pensie, contestatorul a beneficiat de o serie de drepturi bănești din pensie într-un cuantum mai mare decât cel cuvenit în temeiul legii.
Deși intimata a susținut că în această situație devine aplicabil art.187 din Legea 19/2000 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani, tribunalul a constată că intimata a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză fiindcă nu se poate reține că petentul a beneficiat necuvenit de sume de bani datorită culpei sale, sau unei împrejurări obiective, independente de voința părților, ce nu atrage vinovăția beneficiarului sau a funcționarilor Casei Județene de Pensii.
Eroarea s-a produs ca urmare a neglijenței funcționarilor intimatei, care au calculat greșit pensia cuvenită contestatorului și drept urmare ar fi inechitabil ca în sarcina acestuia să fie pusă obligația de achitare a contravalorii prejudiciului deși contestatorului nu î se poate imputa vreo vină. In aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile art.87 din Legea 19/2000 care arată că în situația în care se constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile și modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovați.
În raport de aceste prevederi, decizia de recuperare apare ca fiind nelegală, cu atât mai mult cu cât perioada pentru care s-a dispus restituirea sumei încasate necuvenit cuprinsă între 01.09.2005-31.05.2009, depășește termenul de prescripție de 3 ani.
Pentru aceste motive, tribunalul a admis contestația și a anulat decizia de recuperare nr.-/14.05.2009.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică și invocat cazurile de recurs prev.de art. 304 pct.6,pct. 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Recurenta-intimată, reluând apărările de la instanța de fond, a susținut că sentința este greșită, fiind dată cu ignorarea faptului de a nu fi fost contestată decizia de recalculare a pensiei nr. - din 19 martie 2009 care este în continuare în vigoare și își produce efectele.
O altă critică vizează greșeala instanței de fond care a analizat această decizie deși nu a fost învestită cu o contestație și a stabilit eronat, prin încălcarea art. 187 din Legea nr. 19/2000 că suma încasată necuvenit nu trebuie încasată de la beneficiar, deși legea nu distinge asupra culpei persoanei din pricina căreia pensia a fost eronat calculată, iar restituirea sumei se face în toate cazurile.
În plus, deși decizia de recalculare a pensiei nr.- din 7 iulie 2008 fost emisă cu scopul de a revizui greșeala diminuării punctajului, prima instanță a reținut că nu a fost emisă a atare decizie de revizuire, ceea ce impune admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate și în fond respingerea contestației ca neîntemeiate.
Intimatul-contestator a formulat și depus note scrise (fila 9) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei dar și sub toate aspectele astfel cum impune art.3 04 cod pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia potrivit considerentelor care succed:
La data de 14 mai 2009 intimata Casa Județeană de Pensii Dae mis decizia de recuperare nr. - prin care a stabilit că în perioada 1 septembrie 2005 - 31 mai 2009 pensionarul a beneficiat de o pensie necuvenită datorată calculului eronat privind stagiul de cotizare de 25 de ani în loc de 30 ani ca urmare a codului numeric personal operat greșit în baza de date, astfel că paguba creată de 5291 lei - aferentă acestei perioade va fi recuperată de la beneficiar în temeiul art. 187 din Legea nr. 19/2000 (fila 16).
Urmare contestării, prima instanță a anulat în întregime ca fiind nelegală această decizie.
Soluția instanței de fond este corectă.
Tribunalul a stabilit că eroarea ce a cauzat prejudiciul imputat de intimată beneficiarului pensiei aparține în totalitate funcționarilor acesteia care prin neglijență și îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, au introdus în baza de date un cod numeric personal ce nu aparține pensionarului (schimbând prima cifră a acestuia, cu nr. 1 cu cifra 2 - corespunzătoare sexelor) ceea ce a includerea în algoritmul de calcul al pensiei un stagiu de cotizare pentru femei - de 25 ani, potrivit legii, în loc de cel de 30 ani - pentru bărbați, așa cum este prevăzut în Anexa nr.3 a legii pensiilor.
Potrivit art.89 alin.l din acest act normativ, în situația constatării unor erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile și modificările legale, atrăgând după caz, răspunderea celor vinovați.
Rezultă din dispoziția legală sus-citată că legiuitorul a condiționat revizuirea drepturilor de pensie în caz de erori, de culpa celui vinovat de comiterea erorii care trebuie să răspundă în condițiile circumstanțiale concrete exclusiv material pentru faptul cauzator de prejudiciu.
Astfel fiind, este justă critica recurentei potrivit căreia, sumele încasate necuvenit trebuie recuperate, indiferent de persoana din culpa căreia s-a produs prejudiciul, fiindcă însuși legiuitorul a instituit răspunderea persoanei vinovate care poate fi administrativă, disciplinară sau penală, după caz, fiindcă potrivit art.187 din legea pensiilor, pe temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză, cel în patrimoniul căruia a intrat o sumă nejustificată urmează aor estitui celui al cărui patrimoniu s-a diminuat corespunzător și nejustificat.
În egală măsură, Curtea constată că procedura de recuperare este precedată în mod obligatoriu de o revizuire a deciziei cu scopul modificării erorii constatate, decizie al cărei destinatar este pensionarul și drept urmare trebuie comunicată acestuia, urmând ca recuperarea sumelor rezultate din eroarea săvârșită să fie făcută numai după ce decizia de revizuire a devenit definitivă prin exercitarea căii de atac a contestației sau, după caz, la expirarea termenului legal de contestare.
În cauză, intimatul-contestator nu a primit nicio decizie de revizuire a cuantumului pensiei sale, astfel că decizia de recuperare nu are nici un fundament legal, în sensul art.89 din legea pensiilor, așa cum a fost citat mai sus, fiindcă la dosar nu există vreo dovadă că s-a emis și comunicat în condițiile art.86 și urm din Legea pensiilor, o asemenea decizie.
Este adevărat că în recurs, s-a invocat decizia de revizuire nr. - din 7 iulie 2008, dar pentru că aceasta nu se află în dosar, Curtea nu a putut identifica în ce măsură decizia respectivă îl privește pe acest contestator, cum a devenit definitivă, ce revizuire a operat asupra drepturilor sale de pensie și din ce motiv nu a fost menționată în decizia de recuperare ca fiind temeiul ce ar justifica restituirea sumei pretins încasate necuvenit, așa cum se impune în mod corect.
În plus, intimata a anexat la întâmpinarea de la instanța de fond copia unei decizii cu nr.- emise la 19 martie 2009 (fila 17) precum și a unei alte decizii având același număr dar emise la 15 octombrie 2009 însă Curtea nu a putut stabili dacă și când acestea au fost comunicate pensionarului, cum au devenit definitive, pe de o parte iar pe de alta, prima dintre ele conține aceeași eroare care a generat litigiul de față, codul numeric personal fiind în continuare înscris greșit, iar cea de a doua este întocmită la peste 5 luni de la emiterea deciziei de recuperare și deci nu are nicio relevanță pentru cauza de față.
În același timp, recurenta-intimată a susținut că instanța de fond a aplicat greșit art. 187 din legea pensiilor care stabilește că sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani, ori perioada 1 septembrie 2005-31 mai 2009 excede parțial acestui termen, cum în mod corect a reținut prima instanță.
Drept urmare, pentru considerentele care preced, Curtea constată că recursul exercitat este nefondat și în temeiul art.312 cod pr.civ. îl va respinge ca atare, cu consecința menținerii în totalitate ca fiind legală și temeinică a sentinței civile nr.205 pronunțate la 12 noiembrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.2051/12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat Nouă, nr.319, județ
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 9 februarie 2010, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
fiind în concediu medical
prezenta a fost semnată de
președintele instanței
Grefier
/FA
4 ex./8 martie 2010
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
