Asigurări sociale. Decizia 224/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA nr. 224

Ședința publică din data de 9 februarie 2010

PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu

JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu

- -- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D și contestatorul, domiciliat în comuna, județ D, împotriva sentinței civile nr.1879 din 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-contestator a depus la dosar note scrise, acesta solicitând și judecarea cauzei în lipsă atât prin motivele de recurs, cât și prin notele scrise.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față, în baza

lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr- contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D anularea deciziilor nr.1640/1.11.2007, -/14.11.2007 și -/24.05.2007 emise de aceasta.

În motivarea contestației, contestatorul a susținut că i-a fost suspendată plata pensiei de invaliditate în condițiile în care decizia de încadrare în grad de invaliditate era definitivă și conform documentelor medicale suferă de mai multe boli, fiind încadrat în gradul II de invaliditate " nerevizuibil".

In drept s-au invocat prevederile Legii nr. 19/2000 iar în dovedirea susținerilor sale contestatorul a depus în copie, deciziile contestate și acte medicale(filele 5-16).

Intimata a depus întâmpinare (filele 23-25) prin care a solicitat respingerea contestației ca nelegală și netemeinică în fondul său și a invocat totodată excepțiile tardivității și inadmisibilității acesteia cu motivarea că decizia de anulare a deciziei de încadrare în grad de invaliditate trebuia contestată în termen de 30 de zile calculat de la data de 16.11.2007, așa cum rezultă din confirmarea de primire anexată în copie și că nu s-a respectat procedura de expertizare medicală, prevăzută de art. 53 și următoarele din Legea nr. 19/2000.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1879 pronunțată la 28 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția tardivității introducerii contestației față de decizia nr. 1640/1.11.2007 și a respins contestația împotriva acestei decizii ca fiind tardivă.

Prin aceeași sentință prima instanță a admis în parte contestația formulată și a anulat deciziile nr.-/14.11.2007 și nr.-/24.05.2007 emise de intimată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că prin decizia nr.- emisă de Casa Județeană de Pensii D la 14 nov.2007, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea de la contestator a sumei de 6260 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 1.12.2004-1.01.2007, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate prin decizia nr. 1640/1.11.2007.

În plus instanța de fond a mai constatat că intimata a emis anterior și decizia nr. -/24.05.2007 prin care a suspendat plata pensiei de invaliditate a aceluiași contestator, începând cu data de 1.01.2007.

Cercetând excepția tardivității introducerii contestației tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată numai în privința deciziei nr. 1640/1.11.2007 întrucât din borderoul atașat la fila nr. 27 rezultă că pensionarului i-a fost comunicată doar această decizie medicală, fiind primită la data de 19.11.2007, iar contestația împotriva acesteia a fost introdusă direct la instanță și nu la Oficiul Județean de Expertize Medicale D, pe de o parte, iar pe de alta, exercitarea dreptului la contestație s-a făcut după aproximativ doi ani, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 56 alin 2 din Legea nr. 19/2000.

În fondul contestației, prima instanță a reținut că asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetul Medical M, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția de audit Intern și Control a efectuat un control în baza HG nr. 13 /08.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul 340 /2001.

Cu acest prilej s-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.

În mod cert CNPAS, prin serviciul de audit și control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă însă această activitate poate avea loc în baza art. 39 din Ordinul 340 /2001 invocat în nota de constatare, astfel că rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive ci doar pentru viitor.

Această concluzie rezultă din prevederile art.39 alin. 3 din Ordinul 340/ 2001 care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".

Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.

Totodată instanța a mai reținut că decizia nr. -/14.11.2007 ce constituie titlu executoriu a fost emisă fără a se respecta termenul de 30 de zile prevăzut pentru contestarea deciziei de anulare nr.1640/2007 în baza căreia s-a emis, cu încălcarea pensionarului și după ce prin decizia cu același număr din 24.05.2007 se suspendase deja plata pensiei de invaliditate începând cu 1.01.2007, fără a se face dovada neprezentării acestuia la revizuirea medicală la termenul care, potrivit deciziei asupra capacității de muncă nr. 6436/8.12.2006 a fost fixat pentru luna decembrie 2007 și nicidecum în ianuarie 2007 cum în mod greșit s-a procedat.

Împotriva sentinței primei instanțe, atât contestatorul cât și intimata Casa Județeană de Pensii D au exercitat recursuri în termen legal (filele 4-6).

Contestatorul a susținut că în mod greșit i s-a respins ca tardivă contestația împotriva deciziei nr.1640/2007 deoarece după emiterea deciziei nr.3392/3 nov.2000 prin care a fost încadrat în gradul II de invaliditate nerevizuibil, nu a fost niciodată notificat sau înștiințat să se prezinte la vreun control medical, așa încât procedura suspendării plății pensiei de invaliditate care i-a fost aplicată este nelegală, la fel ca și anularea deciziei medicale cu efecte pentru trecut.

Recurentul-contestator a cerut admiterea recursului său și în fond admiterea în totalitate a contestației în sensul anulării ca nelegale și a deciziei nr.1640/2007 a Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă

Intimata, invocând disp.art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.a criticat la rândul său, ca fiind nelegală și netemeinică sentința instanței de fond.

S-a susținut sub un prim aspect că în mod eronat instanța a anulat în parte decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate, deoarece aceasta a avut la bază decizia de revizuire care nu a fost contestată în termenul legal, motiv pentru care consideră că decizia de încetare a plății pensiei nu mai poate fi anulată.

A mai susținut recurenta că în mod greșit prima instanță a stabilit că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare în grad de revizuire, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, conform căruia deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.În această situație, recurenta a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția Audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.

Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-contestator a unor documente medicale la dosar ori deținerea unor asemenea documente nu înseamnă că acestea au fost depuse și la Cabinetul de Expertiză M, neexistând dovezi în acest sens, iar actele medicale nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă fiindcă acesta nu l-a expertizat pe intimat.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.

Intimatul-contestator a depus la dosar note scrise prin care a răspuns criticilor formulate de recurentă, solicitând respingerea recursului acesteia ca nefundat (filele 8-9).

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în ambele recursuri, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei dar și sub toate aspectele astfel cum impune art.3041cod pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia potrivit considerentelor care succed:

Sub un prim aspect, Curtea constată că împotriva aceluiași contestator în anul 2007, la interval de câteva luni, astfel cum se va arăta în continuare, împotriva pensionarului-invalid au fost emise două decizii cu nr. -/14.11.2007 și nr.-/24.05.2007 prin care s-a încetat și anterior, s-a suspendat plata pensiei de invaliditate și s-a dispus recuperarea retroactivă a sumelor încasate cu acest titlu și care au făcut obiectul judecății de față.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:

Prin decizia nr.1640/1.11.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă emise pentru intimatul-contestator, având nr.4265/5.12.2002, nr. 6543/13.12.2004 și 6286/9.12.2005, reținându-se că acestea au fost eliberate fără a fi respectată procedura de încadrare în grad de invaliditate și expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea sa într-un grad de invaliditate nu se justifică.

Ulterior,Casa Județeană de Pensii Dae mis decizia nr.-/14.11.2007 (fila 5) a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a intimatului-contestator și recuperarea sumei de 6260 lei de la aceasta, ca sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 1.12.2004-1.01.2007 invocând drept fundament al acestei măsuri decizia de revizuire nr. 1640/14.11.2007 (fila 10).

În cuprinsul deciziei nr. 1640/1.11.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.51431/1.11.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.

Controlul consemnat în nota de constatare nr.51431/1.11.2007 invocată de intimată a fost efectuat de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39 și a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical M (filele 31-34).

În atare situație, în mod corect prima instanță a evocat și aplicat la fundamentarea soluției date, dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.

Drept urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care pensionarul-invalid să fie menținut în gradul de invaliditate inițial, să fie încadrat în alt grad de invaliditate sau să se dispună încetarea invalidității, dar efectele acestor decizii nu pot fie retroactive, ele producându-se numai pentru viitor.

Recurenta-intimata Casa Județeană de Pensii D a susținut că la dosarul medical intimatul-contestator nu a depus documente justificative, că nu a fost expertizat de medicul specialist, deși nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate în principal, unei angajate a cabinetului, cercetată pentru fapte cu caracter penal, au impus revizuirea deciziilor asupra capacității de muncă, astfel cum însăși aceasta a susținut atât la instanța de fond cât și prin cererea de recurs.

În consecință, nu i se pot imputa recurentului-intimat neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica revizuirea deciziilor asupra capacității de muncă cu efectul încetării plății pensiei pentru trecut și recuperării retroactive a sumei pretins încasate necuvenit.

Curtea mai constată însă că aceeași intimată a mai emis anterior deciziei deîncetarea plății pensiei, o altă decizie, contestată de asemenea în justiție și în mod corect anulată prin sentința recurată și prin care la data de 24 mai 2007(fila 9) a dispussuspendareaplății pensiei de invaliditate a aceluiași pensionar-invalid de la 1 ianuarie 2007 și recuperarea sumei de 963 lei încasate în perioada 1 ian.2007-1 apr.2007 cu motivarea de a nu se fi prezentat la termenul de revizuire medicală.

În mod legal și temeinic instanța de fond a constatat că și această decizie trebuie anulată fiind emisă cu încălcarea procedurii revizuirii și expertizării medicale periodice.

Prin decizia asupra capacității de muncă nr.6436 din 8 decembrie 2006 Cabinetului de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă M (fila 15 dosar fond) a fost încadrat în gradul II de invaliditate cu termen de revizuire în luna decembrie 2007.

Cu susținerea de a nu se fi prezentat din motive imputabile la termenul de revizuire din luna decembrie 2007, intimata a emis la data de 24 mai 2007 decizia nr.- prin care, în temeiul art.92 lit.c din Legea nr.19/2000 a dispus suspendarea plății pensiei de invaliditate a contestatorului de la 1 ian.2007 și recuperarea de la acesta a sumei de 963 lei încasată cu acest titlu în perioada 1 ianuarie 2007-1 aprilie 2007 (fila 9 dosar fond).

Această decizie a fost anulată de prima instanță care a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale ce reglementează procedura revizuirii medicale și respectiv a suspendării plății pensiei, așa cum se va arăta în cele ce succed:

Secțiunea C din Ordinul nr.340/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.19/2000 - publicat în Monitorul Oficial nr.237 din 10 mai 2001-reglementează procedura de încadrare în grade de invaliditate, revizuirea medicală, recuperarea capacității de muncă și contestarea deciziei medicale.

Capitolul II al acestei secțiuni instituie regulile de revizuire medicală a pensionarilor încadrați în diverse grade de invaliditate, stabilind în sarcina medicului expert al asigurărilor sociale, între altele, și obligația de a emite decizia medicală și de a stabili termenul de revizuire în funcție de recuperabilitatea afecțiunilor (pct.23 alin.1) iar data la care bolnavul trebuie să se prezinte la revizuirea medicală va fi fixată cu 10 zile înainte de expirarea valabilității deciziei(pct.23 alin.4).

Potrivit pct.29 din cap.II al Secțiunii Ca O rdinului, la termenul de revizuire pensionarul de invaliditate are obligația să se prezinte fără a fi citat la cabinetul de expertiză medicală și de recuperare a capacității de muncă care îl are în evidență, în vederea revizuirii medicale, iar în conformitate cu pct.30 cabinetul are obligația ca în primele 5 zile ale fiecărei luni să comunice casei teritoriale de pensii invalizii pensionari neprezentați la revizuirea medicală periodică în cursul lunii precedente, pentru suspendarea pensiei, conform legii.

Art.92 alin.1 lit.c din Legea nr.19/2000 stabilește că plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul acesteia nu se prezintă la revizuirea medicală periodică.

Din dispozițiile legale de mai sus, rezultă că pentru a opera suspendarea plății pensiei de invaliditate, legiuitorul a instituit obligații complementare atât în sarcina caselor teritoriale de pensii și structurilor ce au atribuții specializate în această privință cât și pentru pensionarii invalizi.

În acești termeni, Curtea constată că intimata a nesocotit prevederile legale referitoare la procedura revizuirii medicale, așa cum a constatat și prima instanță fiindcă nu se pot identifica motivele pentru care intimata, încălcând cerințele Ordinului nr.340/2001 care au fost citate mai sus, a emis decizia de suspendare a plății pensiei de invaliditate în luna mai 2007 câtă vreme, în situația în care pensionarul invalid nu s-ar prezentat din motive imputabile la termenul de revizuire medicală fixat pentru luna decembrie 2007 cabinetul de expertiză avea obligația ca în primele 5 zile ale lunii următoare celei precedente să comunice numele acestuia în vederea suspendării pensiei.

Această procedură a fost reglementată de legiuitor cu termene și date precise tocmai cu scopul de a preîntâmpina abuzuri ca în cauza de față în care, termenul de revizuire medicală a fost stabilit pentru luna decembrie 2007, iar decizia de suspendare a fost emisă cu 7 luni înaintea acestui termen.

Consecința acestui mod nelegal de lucru, organizat în cadrul structurilor specializate ale intimatei Casa Județeană de Pensii D, este continuarea plăților lunare cu titlu de pensie de invaliditate până la o dată, stabilită unilateral, arbitrar și în afara oricărei reglementări, la care intimata hotărăște, după criterii subiective, că poate emite o nouă decizia de încetare a plății pensiei ca măsură cu caracter sancționator pentru invalidul care din pretinsa sa culpă, nu se prezintă la revizuirea periodică.

Procedând astfel, în cauza de față, s-a ajuns la situația, ce nu poate fi justificată în vreun fel, ca pensia de invaliditate a contestatorului, să fie suspendată, apoi încetată, prin două decizii cu termene separate de contestare și despre care contestatorul-intimat a susținut că nu a fost înștiințat.

În plus, nu se poate stabili din considerentele deciziei astfel emise ce a determinat intimata Casa Județeană de Pensii D ca în luna mai 2007 să ia măsura suspendării, fiindcă în raport de acest moment, s-a decis recuperarea retroactivă a pensiei plătite beneficiarului și care însumează 963 lei, în condițiile în care culpa exclusivă pentru efectuarea acestor plăți revine intimatei, pentru argumentele reținute în cele ce preced.

În egală măsură, Curtea mai reține că pensionarul invalid se află actualmente în posesia unei decizii emise în luna mai 2009(nr.1471-fila 6 dosar fond) despre care intimata recurentă nu a dat nici la prima instanță nici în cea de control judiciar, vreo explicație verosimilă care să ducă la concluzia culpei contestatorului pentru eventuala neprezentare la revizuirea medicală periodică, pe de o parte, iar pe de alta, confirmă starea de invaliditate în care acesta se află și care nu justifică măsurile de suspendare și respectiv încetare a plății pensiei sale.

În aceste circumstanțe, Curtea constată că reglementarea strictă atât prin Legea nr.19/2000 cât mai cu seamă prin Normele Metodologice de aplicare a acesteia, a procedurii revizuirii medicale, a fost impusă de legiuitor pentru respectarea drepturilor unei categorii de pensionari care, datorită unor cauze medicale ce determină diferite invalidități ce nu le mai permit reluarea activităților profesionale, sunt plasați în situația de a fi reevaluați periodic din punct de vedere medical, ceea ce implică stabilirea unor termene și condiții clare și precise, pentru a nu supuși arbitrariului autorităților.

Referitor la recursul contestatorului, Curtea constată că acesta nu este fondat deoarece motivele invocate au constituit temeiurile pentru care instanța de fond, a stabilit în mod corect, că se impune anularea deciziilor - din 24 mai 2007 și din 14 noiembrie 2007, fiindcă într-adevăr, în raport de data comunicării deciziei nr.1640/2007 (16 nov.2007-fila 27) contestarea acestei decizii direct la instanța de judecată iar nu la Oficiul Județean de Expertiză D, la data de 16 iunie 2009 este tardivă, fiind făcută cu depășirea termenului legal de contestare de 30 zile, stabilit prin art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, înscris expres în decizie (fila 10).

Pentru toate argumentele de fapt și de drept expuse, Curtea constată că ambele recursuri exercitate în cauză sunt nefondate, deoarece culpa exclusivă în derularea procedurii revizuirii medicale aparține recurentei, care a nesocotit prevederile legale ce o reglementează, emițând decizii nelegale și netemeinice pe de o parte, iar pe de alta, exercitarea cu depășirea termenului legal de contestare, a dreptului la contestație a îndreptățit tribunalul să admită excepția opusă de intimată și să respingă ca tardiv formulată contestația împotriva deciziei nr. 1640/2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală și de Recuperare a Capacității de Muncă

Motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.

În conformitate cu art.312 cod pr.civ. Curtea, respingând recursurile ca nefondate, va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr. 1879 pronunțată la data de 28 octombrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D și de contestatorul, domiciliat în comuna, județ D, împotriva sentinței civile nr.1879 din 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Irevocabilă.

Pronunțată astăzi, 9 februarie 2010, în ședință publică.

Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu

--- - --- - -- -

fiind în concediu medical

prezenta a fost semnată de

președintele instanței

Grefier

/FA

4 ex./ 8 martie 2010

f--Trib.

,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Președinte:Vera Andrea Popescu
Judecători:Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia 224/2010. Curtea de Apel Ploiesti