Asigurări sociale. Decizia 281/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 281
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1797 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator domiciliat în comuna, sat, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei prin serviciul registratură, s-a depus întâmpinare din partea intimatului-contestator prin care se solicită și acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui avocat.
Curtea având în vedere că intimatul-contestator din prezenta cauză a primit dovada de citare cu o lună înainte de termenul de judecată, apreciază că a avut suficient timp pentru angajarea unui avocat și față de situația că a depus și întâmpinare la recurs prin care a învederat instanței apărările sale, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată, ca neîntemeiată.
Totodată, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița, sub nr- a solicitat anularea deciziilor nr. 860 și 861 / 20.07.2009 emise de Casa Județeană de Pensii precum și suspendarea executării acestor decizii până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
Motivând contestația a arătat că este pensionar de invaliditate din anul 1995, că în fiecare an s-a prezentat la revizuirea medicală cu actele necesare însă cu toate acestea i s-au comunicat deciziile nr. 860 și 861 din 20.07.2009 prin care se menționează faptul că nu a depus la dosar actele medicale necesare și că persoana care a emis deciziile asupra capacității de muncă nu avea decât dreptul de a le redacta.
A mai arătat că în cuprinsul deciziilor de revizuire se face referire la nota de constatare nr. 9408 /19.06.2009 care nu i-a fost comunicată, că vina este a instituției pârâte care a dat dovadă de neglijență în angajarea personalului și în păstrarea documentelor iar în ce privește nelegalitatea deciziilor a arătat că neprezentarea la revizuire putea avea ca urmare suspendarea plății pensiei cu luna următoare celei a constatării neprezentării, art. 39 din Ordinul nr. 340 /2001 prevăzând că efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive.
În drept au fost invocate prevederile Legii 19 /2000 și s-au anexat contestației copii de pe următoarele acte: deciziile 860 și 861 /20.07.2009, deciziile asupra capacității de muncă nr. 4084/05.12.2002, 3304/26.10.2001, 3196/20.10.2000, 2050/12.10.1999, 2029/09.10.1997 și 2089/21.10.1996.
Contestatorul și-a întregit contestația solicitând anularea și a deciziilor nr. 1551 și 1552 din 14.09.2009 având în vedere că ulterior introducerii contestației împotriva deciziilor nr. 860 și 861 / 20.07.2009 i s-au comunicat de către intimată răspunsurile la contestația formulată, prin deciziile 1551 și 1552 din 14.09.2009.
Prin întâmpinare s-a invocat excepția inadmisibilității formulării contestației față de faptul că nu s-ar fi urmat de către contestator procedura de soluționare prevăzută de lege, excepție la care intimata a renunțat după ce la dosarul cauzei s-au depus deciziile nr. 1552 și 1551 /14.09.2009, emise de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, acestea atestând faptul că petentul s-a adresat inițial Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă iar ulterior a formulat contestație respinsă de Oficiul Județean de expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea contestației ca netemeinică, a arătat că nu s-a respectat procedura de expertizare medicală prevăzută de lege, încălcându-se prevederile art. 53-56 și 62-63 din. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare, prevederile pct. 1-35 secțiunea C, din ordinul 340 /2001 cu modificările și completările ulterioare și prevederile art. 4, 14 aliniatul 2 și 15 din HG 1229 /2005, în sensul că decizia medicală a fost emisă în baza unor documente și înscrisuri neconforme întocmite de către asistenta de la Cabinetul de expertiză medicală în lipsa unei dovezi că petentul s-ar fi prezentat personal la termenele de revizuire.
Părțile nu au mai solicitat alte probe în afara celor cu înscrisuri.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1797 pronunțată la 20 octombrie 2010, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și în consecință a anulat deciziile nr. 860/2009, 861/2009, emise de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, 1551/2009 și 1552 /2009, emise de Oficiul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin deciziile nr. 860 și 861 din 20.07.2009, Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Mar evizuit deciziile asupra capacității de muncă nr. 3304 / 26.10.2001 și 4084/05.12.2002, reținând că s-au constatat deficiențe ca urmare a unui control efectuat de organele CNPAS consemnate în nota de constatare nr. 9408 /19.06.2009, constând în nerespectarea de către titular a procedurii legale care prevede obligativitatea prezentării acestuia cu documentele deținute privind afecțiunea, pentru a fi examinat de medicul expert în vederea expertizării capacității de muncă, în lipsa indicațiilor medicului expert al CEM RC M și de către o persoană care nu avea decât competența redactării deciziei și nu a stabilirii concluziilor la examinarea medicală.
Împotriva acestor decizii pensionarul a formulat contestații la M care au fost respinse prin deciziile nr. 1551 și 1552 din 14.09.2009, cu aceeași motivare din deciziile anterioare.
Contestația care formează obiectul prezentului dosar vizează atât anularea deciziilor emise de Cabinetul de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M cât și anularea deciziilor emise de Oficiul județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
Contestația este întemeiată în raport de prevederile legale incidente în cauză, de susținerile contestatorului, precum și de probele administrate în cauză.
Astfel, tribunalul constată că deciziile nr. 860 și 861 din 20.07.2009 au revizuit deciziile asupra capacității de muncă nr. 3304/26.10.2001 și 4084/05.12.2002, înlocuind aceste din urmă decizii, deși acestea prezintă o aparență de legalitate și temeinicie, purtând ștampila Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, fiind completate la rubrica diagnostic clinic și menționându-se gradul de invaliditate și termenele de revizuire. Ele sunt definitive în conformitate cu prevederile art. 56 alin. 6 din Legea 19 /2000 care stabilesc că decizia de încadrare sau neîncadrare în grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
De asemenea, în opinia tribunalului, controlul efectuat de organele CNPAS nu poate avea drept consecință revizuirea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate cu efecte retroactive în ce privește dreptul de a beneficia de pensie de invaliditate, deoarece art. 39 alin. 3 din ordinul 340 /2001 stabilește că decizia emisă de intimată ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care s-ar fi constatat deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte pentru viitor, deoarece pentru trecut desființarea deciziilor medicale nu se poate dispune decât în baza unei hotărâri judecătorești și nu de un organ cu atribuții administrative, cum s-a procedat în speță.
Aceeași este soluția și pentru situația în care ar deveni aplicabile prevederile art. 41 din Ordinul nr. 340 /2001 privind revizuirea deciziilor ca urmare a unor erori săvârșite de unitatea de expertiză medicală, medicul expert neavând posibilitatea de a anula ori înlocui o decizie anterioară care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice decât prin intermediul instanțelor de judecată.
S-a mai menționat că neprezentarea de către pensionar la termenele de revizuire nu ar putea avea drept consecință revizuirea deciziilor privind încadrarea în grad de invaliditate ci doar suspendarea plății pensiei în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 1 și 92 aliniatul 1, litera c care stabilesc că pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale în funcție de afecțiune, la intervale de 6-12 luni până la împlinirea vârstelor standard de pensionare iar în caz de neprezentare la revizuirea medicală periodică plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei a constatării neprezentării.
Reține prima instanță că în toate situațiile însă în care are loc emiterea unei decizii de încadrare sau neîncadrare în grad de invaliditate, la soluționarea contestației, Casa Teritorială de Pensii trebuie să consulte Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, avizul acestuia fiind obligatoriu și rămânând definitiv.
Neprocedând în acest mod s-au încălcat prevederile art. 56 alin. 3 din. Nr. 19/2000 care au caracter imperativ.
De altfel, intimata nu a dovedit susținerile sale în sensul neprezentării pensionarului la revizuirea medicală periodică cu documentele necesare privind afecțiunea, nefiind suficientă existența unei note de constatare în condițiile în care s-au constatat deficiențe majore în ce privește activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă constând în lipsa unor acte medicale, a dosarelor medicale ale pensionarilor, a desfășurării unei activități deficitare de către salariații acestei instituții, culpa aparținând în mod evident acesteia.
În ce privește cererea privind suspendarea executării deciziilor, tribunalul constată că a rămas fără obiect deoarece contestația s-a soluționat la primul termen de judecată iar hotărârea pronunțată este definitivă, putând fi executată.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Susține recurenta că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-contestator a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimatul-contestator la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-l pe intimat.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimatul-contestator a depus la dosar întâmpinare prin care a răspuns criticilor formulate de recurentă, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin deciziile nr. 860 și 861 din 20.07.2009 emise de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au revizuit deciziile asupra capacității de muncă emise pentru intimatul-contestator, având nr. 3304 / 26.10.2001 și 4084/05.12.2002, reținându-se că acestea au fost eliberate fără a fi respectată procedura de încadrare în grad de invaliditate și expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea într-un grad de invaliditate nu se justifică.
Intimatul-contestator s-a adresat cu contestație împotriva deciziilor nr. 860 și 861 din 20.07.2009 ale Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, primind deciziile nr. 1551 și 1552 din 14.09.2009 a Casei Județene de Pensii D - Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare Capacității de Muncă, prin care i s-a respins contestația pe motivul lipsei documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate și nerespectării procedurii legale de expertizare medicală.
În cuprinsul deciziilor nr. 860 și 861 din 20.07.2009 emise de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.9408/19.06.2009, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Controlul consemnat în nota de constatare nr.9408/19.06.2009 invocată de recurentă a fost efectuat de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, controlul vizând activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimatul-contestator nu a depus documente justificative, iar acesta nu a fost expertizat de medicul specialist, deși nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate, în principal, unei angajate a cabinetului au impus revizuirea deciziilor asupra capacității de muncă, măsură contestată ulterior de beneficiar.
În consecință, nu i se pot imputa intimatului neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica revizuirea deciziilor asupra capacității de muncă.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1797 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator domiciliat în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 16 februarie 2010, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
--- - --- - --- - Fiind în CO semnează
Președintele instanței
Grefier
/VS
4 ex./ 19. 03.2010
f--Trib.
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
