Asigurări sociale. Decizia 280/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.280
Ședința publică din data de 13 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1862 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, consilier juridic, lipsind intimatul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatului-contestator s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, solicitându-se și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, înmânează recurentei-intimata Casa Județeană de Pensii D, un exemplar al întâmpinării intimatei-contestatoare.
Consilier juridic pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării, că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei că nu mai are cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, consilier juridic, solicită admiterea recursului potrivit motivelor detaliate pe larg în conținutul cererii promovate, modificarea în tot a hotărârii recurate, iar, pe fond respingerea acțiunii cu consecința menținerii deciziilor emise de către instituția ce o reprezintă ca fiind legale și temeinice.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 3975/120/30.06.2008, reclamantul a formulat contestație în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii D, împotriva deciziei nr. -/2008, emisă de Casa Județeană de Pensii
În motivarea în fapt a contestației se arată că prin decizia atacată, urmare a deciziei de anulare a pensiei de invaliditate nr. 404 din 15 mai 2008, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate de care a beneficiat, s-a declanșat executarea silită a sumei de 16.599 lei, reprezentând cuantumul pensiei de invaliditate de care a beneficiat.
Arată petentul că decizia atacată este lovită de nulitate absolută deoarece nu a fost comunicată somația, petentul fiind pus în situația de a fi executat silit, imediat, fără a avea la dispoziție termenul legal de 15 zile pentru achitarea voluntară a presupusului debit.
Nerespectarea actului procedural obligatoriu al somației, produce petentului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului atacat.
Nulitatea ca sancțiune juridică, arată petentul, intervine în situația în care actul lovit de nulitate a fost încheiat cu ignorarea unor dispoziții legale imperative. Astfel, Casa Județeană de Pensii D prin Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, nu putea în mod unilateral să anuleze deciziile asupra capacității de muncă și să constate că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală, aceste aspecte fiind exclusiv de competența unui organ cu activitate jurisdicțională.
Mai mult, arată petentul, decizia sa de încadrare în grad de invaliditate a rămas definitivă în baza art. 56 alin. 6 din Legea nr. 19/2000, respectiv decizia de încadrare sau neîncadrare în grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
Și pe fondul cauzei, arată petentul, decizia atacată este absolut nelegală, solicitând admiterea contestației și anularea deciziei atacate.
În drept contestația a fost motivată pe dispozițiile art. 87, 155 din Legea nr. 19/2000, art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002, art. 141 din OG nr. 92/2003 Cod procedură fiscală.
Intimată a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică.
A susținut că decizia medicală de menținere în grad de invaliditate a fost eliberată fără respectarea procedurii de revizuire medicală, astfel că nu mai sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca reclamantul să beneficieze de pensie de invaliditate.
Prin contestația înregistrată pe rolul aceluiași tribunal sub nr-, petentul a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă anularea deciziei nr. 1061/2008 emisă de către intimată prin care a fost respinsă contestația pe care a formulat-o împotriva deciziei nr. 404/2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D, Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
La termenul din data de 13.11.2008, în temeiul dispozițiilor art. 164 Cod Procedură Civilă, instanța a dispus conexarea la dosarul nr- a cauzei civile nr-.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1862/13.11.2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a anulat deciziile nr. 404 din 15.05.2006, emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, 1061 din 27.06.2008, emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D și decizia nr. - din 09.06.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit art. 41 din Ordinul nr. 340 din 04 mai 2004 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă care le-a emis, și la sesizarea părții interesate de organele de control ale CNPAS.
A constatat prima instanță că Oficiul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D are obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale CNPAS, precum și la sesizarea părții interesate. În cadrul acțiunilor de control, aceste oficii pot solicita avizul de specialitate al.
În speță decizia de stabilire a capacității de muncă a fost anulată fără reexpertizarea reclamantei și fără avizul de specialitate al.
De asemenea, s-a dispus măsura nulității fără ca aceasta să fie prevăzută de lege.
Nulitatea ca sancțiune a actului juridic nu operează de prim drept, ea urmând a fi pronunțată de o instanță de judecată cu respectarea principiului contradictorialității.
Potrivit art. 37 din același ordin citat mai sus, se precizează că în urma soluționării contestațiilor, bolnavul poate fi încadrat într-un grad superior de invaliditate, poate fi menținut gradul de invaliditate sau poate fi declarat nepensionabil bolnavul.
Având în vedere că organele de control ale pârâtei nu au respectat prevederile legale, procedând la anularea deciziei de stabilire a capacității de muncă, fără realizarea unei expertize medicale și pronunțând o soluție neprevăzută de lege, instanța a admis contestația și a anulat deciziile nr.404 din 15.05.2006, emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală M și decizia nr. 1061 din 27.06.2008, emisă de Oficiul Județean de Expertiză Decizia nr. - fiind emisă ca o consecință a anulării deciziei de stabilire a capacității de muncă, a considerat tribunalul că are caracter accesoriu față de decizia de anulare nr. 404, astfel că va urma soarta acesteia, în sensul că a fost anulată.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod eronat s-a reținut de către prima instanță că la baza emiterii deciziei de anulare a deciziilor asupra capacității de muncă au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001 în condițiile în care, temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizie, îl constituie art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNAPS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate ca urmare a notei de constatare a CNAPS-Direcția audit Intern și Control prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertizare medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat se susține că instanța de fond a reținut că împrejurarea că reclamanta a depus la dosar documente medicale ori faptul că deține asemenea documente denotă că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de reclamantă la dosarul cauzei nu au fost analizate de medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, care nu a expertizat-o pe reclamantă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr. 404/15.05.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D- Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă nr. 6120/25.11.2005, 4212/13.11.2006 emise pentru intimatul-reclamant, reținându-se că acestea au fost eliberate fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
În cuprinsul deciziei sus menționate s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.26087/14.05.2008, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control, se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se pentru viitor, așa cum justificat a concluzionat și prima instanță.
Intimatul reclamant s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr.404/15.05.2008 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, text de lege menționat chiar în cuprinsul deciziei, iar acesta din urmă i-a comunicat decizia nr. 1061/27.06.2008 prin care a respins contestația având în vedere lipsa documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate.
Recurenta pârâtă a încălcat însă dispozițiile art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000, modificată și completată, în raport de care, la soluționarea contestației, trebuia să consulte Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, după cum corect a reținut și prima instanță, institut al cărui aviz este obligatoriu și definitiv.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, soluția tribunalului, care a anulat deciziile nr. 404 din 15.05.2006, emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, 1061 din 27.06.2008, emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D și decizia nr. - din 09.06.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii, apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul ca nefondat, urmând ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1862 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
- - --- - -- -
Grefier
-
2 ex./13.03.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120.
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
