Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 325/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 325/AS
Ședința publică de la 24 2009
Complet specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.287/19.06.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în Nord, str.-, nr.50, județul C, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii C, consilier juridic, conform delegației nr.22010/23.11.2009, iar pentru intimata reclamantă se prezintă avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.65/24.11.2009, depuse la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Fiind întrebate, părțile arată că nu mai au alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că părțile nu mai au alte cereri, probe de formulat, în temeiul disp.art. 150.pr.civ.declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei Casa Județeană de Pensii C, având cuvântul solicită admiterea recursului, apreciind că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Apărătorul intimatei reclamante solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că instanța de fond în mod corect, în baza expertizei efectuate în cauză a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea deciziei de pensionare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța, reclamanta a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C ca, prin hotărâre judecătorească, să fie anulată decizia nr.-/26.06.2008, să fie obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare care să aibă în vedere perioadele neluate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie cu plata drepturilor restante reprezentând diferența dintre efectiv încasată și cea cuvenită, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a afirmat că, prin decizia contestată cu nr.-/26.06.2008 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, i-a fost stabilit un stagiu de cotizare realizat de 14 ani 7 luni și 27 de zile. A susținut că, în realitate, stagiul de cotizare efectuat este de 18 ani de muncă și în acest sens solicită încuviințarea și administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, care să stabilească în mod corect drepturile de pensie în funcție de stagiul de cotizare și de numărul de puncte realizate. În drept, își întemeiază pretențiile pe dispozițiile Legii 19/2000 și a solicitat administrarea probei cu expertiză contabilă. Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că perioadele nefructificate, specificate în decizia de pensionare, s-au datorat faptului că reclamanta nu a prezentat adeverințe cu golurile,învoirile și absențele nemotivate,fie că nu a prezentat act cu număr la încetarea activității,sau că funcția de vânzător produse petroliere nu se regăsește în anexa la. 969.
Prin sentința civilă nr.287/19.06.2009pron de Tribunalul Constanța s-a admis acțiunea reclamantei, s-a anulat decizia nr. -/26.06.2008 emisă de intimată, a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu data deschiderii drepturilor 25.02.2008 având în vedere un punctaj mediu anual de 0,60575, a fost obligată intimata să plătească reclamantei drepturile restante reprezentând diferența dintre punctajul astfel stabilit și cel aflat efectiv în plată, începând cu data de 25.02.2008 și la plata, către reclamant, a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost pensionată pentru munca depusă și limită de vârstă conform deciziei nr.-/26.06.2008 emisă de pârâtă și în care i s-a stabilit un total stagiu de cotizare realizat de 21 ani,4 luni și 27 zile și un punctaj mediu anual de 0,53859; drepturile au fost stabilite începând cu data de 25.02.2008 În motivarea deciziei contestate se specifică că perioadele: 27.11.1967-01.12.1967 și 16.01.1968-01.05.1968, nu s-au fructificat întrucât nu prezintă adeverințe cu goluri, învoiri și absențe nemotivate; perioada 11.06.1968-17.12.1969 nu s-a fructificat întrucât nu are act cu nr. la încetarea activității, iar perioada 01.06.1983-31.12.1989 nu s-a fructificat pentru grupa superioară de muncă întrucât funcția avută nu se regăsește în ordinul 969/1990. Reclamantei cât și pârâtei li s-a solicitat să depună precizări cu privire la stagiul total de cotizare și la perioadele nefructificate, însă prin precizările depuse nu au și demonstrat în cazul pârâtei justețea nefructificării perioadelor din decizia de pensionare contestată, drept pentru care instanța a încuviințat proba cu expertiză contabilă judiciară având ca obiectiv stabilirea stagiului total de cotizare realizat de reclamantă,inclusiv a celui realizat în grupa a doua de muncă, precum și punctajul mediu anual rezultat din documentația aflată din dosarul administrativ al deciziei contestate (fără a se lua în considerare documentele depuse ulterior emiterii deciziei),de la data deschiderii drepturilor de pensie. Din expertiza contabilă administrată în cauză s-a reținut că expertul a stabilit un punctaj mediu anual de 0,60575 cu deschiderea drepturilor începând cu data de 25.02.2008, punctaj la stabilirea căruia expertul a avut în vedere și perioadele nefructificate,obiecțiunile pârâtei C fiind respinse pentru considerentele din încheierea pronunțată în ședința publică din 10.06.2009.
Având în vedere dispozițiile art.89 alin.1 ind.5 din.19/2000 potrivit cu care:"În situația în care se constată erori în stabilirea și în plata drepturilor de pensie,se vor opera revizuirile și modificările legale, atrăgând după caz răspunderea celor vinovați", iar aplicabil speței dedusă judecății este faptul că în mod nelegal pârâta C nu i-a fructificat reclamantei perioadele menționate în decizia de pensionare contestată,
Instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare, care să aibă în vedere un punctaj mediu anual astfel cum a fost stabilit în expertiză de 0,60575 cu deschiderea drepturilor de pensie începând cu data de 25.02.2008.
De asemenea, va obliga pârâta la plata către reclamantă a drepturilor restante reprezentând diferența dintre punctajul astfel stabilit și cel aflat în plată începând cu data de 25.02.2008 data deschiderii drepturilor de pensie. Având în vedere disp.art.274 pr.civ. potrivit cărora partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, față de situația că reclamanta a suportat onorariul expertului în sumă de 800 lei (chitanța seria - nr. -/27.01.2009), a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a acestei sume.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta.
În motivarea recursului său a arătat următoarele: expertul și instanța a avut în vedere adeverința nr. 296/21.07.2008, ulterioară deciziei contestate; pentru perioada nefructificată reclamanta a avut calitatea de "cooptat" astfel că potrivit Statutului Cooperației Meșteșugărești, angajatorul avea obligația de a specifica numărul de zile în care a avut "goluri", absențe nemotivate, perioadă care se deduce din stagiul de cotizare realizat; expertul nu a avut în vedere dispozițiile art. 11 alin. 3 din Decretul nr. 92/1976 și în mod greșit a fructificat perioada 11.06.1968 - 17.12.1969; în mod greșit s-a avut în vedere perioada 01.06.1983 - 31.12.1989 în grupa superioară de muncă, echivalând activitatea de manipulator cu cea de vânzător.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, ca principiu, la soluționarea contestației formulate împotriva unei decizii de pensie, instanța nu poate avea în vedere decât înscrisurile doveditoare privind stagiul de cotizare care au fost depus e la dosarul de pensionare, iar nu înscrisuri care nu se aflau depuse sau înscrisuri obținute ulterior de asigurat.
De asemenea, din raportul de expertiză realizat în cauză, rezultă că expertul a avut în vedere și adeverința nr. 296/21.07.2008.
Dar, se constată că adeverința respectivă nu cuprinde date noi față de înscrisurile care trebuiau avute în vedere la emiterea deciziei de pensie, date care să determine modificarea elementelor de calcul ale pensiei.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, adeverința respectivă se referă la încadrarea activității reclamantei în grupa a II-a de muncă în perioada 01.06.1983 - 31.12.1989, încadrare care era menționată însă și în carnetul de muncă, pe care recurenta l-a avut la dispoziție cu ocazia soluționării cererii de acordare a pensiei formulate de reclamantă.
Ca urmare, chiar în lipsa adeverinței nr. 296/21.07.2008, pârâta trebuia să aibă în vedere aceste date cuprinse în carnetul de muncă.
Potrivit art. 1(1) din Decretul nr.92/1976, "carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedește vechimea in munca, vechimea neîntreruptă in munca, vechimea neîntreruptă in aceeași unitate, vechimea in funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifara de încadrare si alte drepturi ce se includ in aceasta.
Față de aceste prevederi și față de prevederile art. 82 alin.2 și art.160 alin. 5 din Legea nr. 19/2000 și pct. 28 lit.a) din subsecțiunea VII, secțiunea B din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul nr. 340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, rezultă că datele cuprinse în carnetul de muncă la rubrica 30 erau suficiente.
Faptul că reclamanta a prezentat și adeverința nr. 296/21.07.2008 nu modifică datele care trebuiau avute în vedere la emiterea deciziei de pensie contestate.
Ca urmare, calculul pensiei la care are dreptul reclamanta nu a fost influențat de datele cuprinse în adeverința nr. 296/21.07.2008.
În ceea ce privește încadrarea activității reclamantei în grupa II de muncă în perioada 01.06.1983 - 31.12.1989, se are în vedere că potrivit pct.6 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Sociale, "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
Ca urmare, este responsabilitatea angajatorului încadrarea activității în grupe speciale de muncă a activității desfășurate de fiecare salariat, față de condițiile concrete de desfășurare a acesteia, și câtă vreme înscrierea din carnetul de muncă, în cazul de față, nu a fost anulată, recurenta pârâtă nu poate ignora această mențiune pentru simplul motiv că în opinia sa este eronată.
În ceea ce privește fructificarea perioadei 11.06.1968 - 17.12.1969, se reține că invocarea prevederilor art. 11 alin. 3 din Decretul nr. 92/1976 este lipsită de temei.
Mai întâi, recurenta nu indică în concret în ce mod a fost încălcată această prevedere legală, afirmația sa fiind una cu caracter general, în sensul că norma legală a fost nesocotită.
Dar, potrivit art. 11 alin.(3) din Decretul nr. 92/1976, "actele vor purta număr, data eliberării, stampila unitarii, precum si semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate in acest sens de conducerea unității".
Acest text legal se referă la actele indicate în alineatele 1 și 2 ale aceluiași articol, adică actele care cuprind datele privind activitatea depusa pe baza unui contract de munca și care se înscriu in carnetul de munca.
În cauză însă, datele privind perioada 11.06.1968 - 17.12.1969 sunt înscrise în carnetul de muncă la pozițiile 4-7, iar recurenta nu a învederat nici un element sau probă care să ducă la concluzia că înscrierile respective ar fi nereale, pentru a fi necesar să se verifice actele originale în baza cărora s-a realizat înscrierea, respectiv nota de transfer nr. 8266/21.06.1968.
În ceea ce privește activitatea desfășurată în calitate de "cooptat" la Arta B, se constată că aceste critici se referă doar la perioada 16.01.1968- 01.05.1968 și de asemenea susținerile recurentei sunt nefondate.
Astfel, potrivit pct.4 lit. b din Metodologia de întocmire, completare, păstrare si evidenta a carnetului de munca (publicată în Buletinul Oficial nr. 76 din 29.07.1976), pentru personalul care își desfășura activitatea in calitate de cooperator in cadrul cooperației meșteșugărești, la începerea activității se menționa "cooptat", iar la încetarea acesteia se menționa, după caz, "retras" sau "exclus din ".
Așadar, mențiunea "cooptata" avea semnificația încadrării în muncă, fiind specifică cooperației.
Aceasta nu are însă nici o semnificație de natură a indica faptul că activitatea reclamantei avea caracter sporadic, fără continuitate, sau un alt specific de natură a afecta veniturile și contribuția sa la asigurările sociale.
De altfel, recurenta nu a indicat în concret care este temeiul juridic pentru susținerea sa că în cazul reclamantei era necesară o adeverință din care să rezulte că nu a avut "goluri" în producție, învoiri sau absențe nemotivate, invocându-se în mod generic Statutului Cooperației Meșteșugărești, care fiind adoptat de adunarea generală în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 14/1968, trebuia depus ca înscris doveditor de către recurentă, ceea ce nu s-a întâmplat, contrar art. 1169 din Codul civil.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.287/19.06.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în Nord, str.-, nr.50, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
redactat jud. - 21.12.2009
tehnoredactor - gref.-
2 ex./22.12.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
