ARTICOLUL 151 Procedura de revizuire Consiliul Superior al Magistraturii Autoritatea judecătorească

CAPITOLUL VI
Autoritatea judecătorească

SECŢIUNEA a 3-a
Consiliul Superior al Magistraturii

ARTICOLUL 151

Procedura de revizuire

(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre ARTICOLUL 151 Procedura de revizuire Consiliul Superior al Magistraturii Autoritatea judecătorească




sonia ivan 4.07.2012
I. Puterea constituantă. Realităţile obiective în permanentă schimbare j şi evoluţiile sociale tot mai accelerate impun şi unele ajustări şi adaptări ale Constituţiei la contextul social, politic, economic etc. al comunităţii umane căreia normele sale i se adresează. într-un stat de drept, aşa cum România se declara încă prin art. 1 al Legii sale fundamentale, acest lucru este posibil numai cu respectarea unor proceduri prestabilite şi numai dacă el este realizat de autorităţi prestabilite şi special învestite cu această competenţă prin norme juridice. Procedeul este cunoscut în doctrină sub
Citește mai mult denumirea de revizuire sau modificare constituţională, iar problematica sa aduce în discuţie teoria puterii constituante şi conceptele de putere constituantă derivată şi putere constituantă instituită.

Puterea constituantă desemnează autoritatea statală ce are în 2 competenţa sa adoptarea Constituţiei. Puterea constituantă se manifestă sub două forme: putere constituantă originară şi putere constituantă instituită. Puterea constituantă originară intervine atunci când nu există sau nu mai există constituţie în vigoare (state noi, revoluţii), iar puterea constituantă instituită este prevăzută de constituţia în vigoare (sau anterioară), atât în ce priveşte competenţa, cât şi organizarea şi funcţionarea ei. Ea poate modifica (se mai numeşte şi putere de revizuire) sau adopta o constituţie. Marea majoritate a constituţiilor lumii cuprind cel puţin reglementări de principiu referitoare la puterea constituantă.

3 II. Procedura de revizuire. Articolul 151 din Constituţiei României reglementează ipoteza puterii constituante derivate şi precizează că aceasta aparţine celor două Camere ale Parlamentului, învestite drept Camere de revizuire prin chiar textul Constituţiei. Procedura revizuirii Constituţiei este una specială, diferită de cea utilizată pentru adoptarea celorlalte tipuri de legi: o majoritate calificată de două treimi este necesară pentru dezbaterea şi adoptarea unei legi constituţionale, iar dacă procedura medierii a eşuat, doar şedinţa comună a celor două Camere şi votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor poate conduce la schimbarea Legii fundamentale. Articolul referitor la procedura de revizuire a Constituţiei nu a comportat nici o schimbare în urma modificării Legii fundamentale din cursul anului 2003, spre deosebire de cel referitor la procedura adoptării celorlalte tipuri de legi, ceea ce face ca egala legitimitate a Camerelor Parlamentului să îşi găsească pe deplin expresia în procedura medierii, menţinută doar pentru această ipoteză de lucru. Şi în acest căz, comparaţia acestei reglementări cu art. 75 şi 76 subliniază caracterul relativ rigid al Constituţiei României, care beneficiază de o stabilitate sporită faţă de celelalte tipuri de legi.

4 III. Referendumul. Procedura de revizuire îmbină tehnicile specifice democraţiei reprezentative cu cele proprii democraţiei directe, atât prin consacrarea iniţiativei constituţionale populare (art. 150), cât şi prin posibilitatea oferită corpului social de a interveni în finalul procedurii de revizuire pe calea referendumului. Referendumul, prevăzut de alin. final al art. 151 este ulterior adoptării legii constituţionale de către adunarea reprezentativă cu rol de putere constituantă derivată şi are semnificaţia unei confirmări populare a modificărilor realizate, cu rol de condiţie suspensivă pentru producerea efectelor juridice ale revizuirii. El face inutilă şi lipseşte de efecte juridice orice intervenţie ulterioară a oricărei alte autorităţi statale în procedura de revizuire. Termenul prevăzut de Constituţie pentru organizarea acestui referendum este unul de decădere, expirarea lui înaintea organizării referendumului având ca efect invalidarea deciziei adoptate de puterea constituantă derivată.

Modificarea Constituţiei din cursul anului 2003 a respectat întru totul 5 prevederile Legii fundamentale referitoare la revizuire, inclusiv cerinţa organizării referendumului.
Răspunde