ARTICOLUL 22 Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică Drepturile şi libertăţile fundamentale

Cine are dreptul la viata? Adica eu iti dau dreptul sa traiesti dar pe tine te intereseaza daca ai cu ce , cum e treaba ta, din ce deasemeni, unde daca ai unde. Pamantul este al celor ce sau protapit in varful puterii! Cine a facut pamantul si cine il administreaza, cine si-l imparte, cine are dreptul la pamant si cine nu are stabilim noi puterea. Dar toti avem dreptul la viata nu? Noi ne luam hectare intregi ca sunt ale noastre ale puterii. Cine nu are putere nu are pamant, deci nu are unde isi construi un adapost lui si familiei lui pentru ai ocroti de ploi de ger, dar toti avem dreptul la

Citește mai mult

viata nu? Noi ne-am atribuit dreptul de a hotara cine sa traiasca sub cerul liber si cine sa se invarte in palate/ Dar toti avem dreptul la viata
Oare nu trebuia detaliata aceasta lege?
La ce fel de viata are dreptul omul si cine trebuie sa ii asigure acest drept?
De ce unii nu stiu ce sa mai faca cu banii si altii tanjesc dupa un acoperis deasupra capului?
Toti avem acelas drept? Chiar cineva legiuitorul in speta sa spetit atat de mult cand a gandit votat si decretat acest drept?
Consider ca ar trebui regandita aceasta lege
Cati tineri nu au curajul sa isi intemeieze o familie pentru ca nu au unde locui ca pamantul sa impartit.
De ce trebuie sa astepte copii sa le moara parintii pentru ca ei sa poata locui in locul parintilor?
Aceasta insemna dreptul la viata nu?
De ce este exploatat omul prin salarii de mizerie cu care niciodata nu vor putea avea o casa?
Cine suntem noi sa spunem atat ai dreptul sa primesti pentru munca ta?
Iata la ce se refera adevaratul DREPT LA VIATA
?????????????????????????

Ce inseamna dreptul la viata?

Am ajuns pe site-ul dumneavoastra deoarece in urma cu 10 min 2 pers de la politia capitalei mau oprit spunandumi sa ma legitimez....mau intrebat de unde vin( de la munk,lucrez intr-un bar) si unde ma duc, la un moment dat in timp ce unu dintre ecestia notau datele mele intr-o agenda celalt imi spune ca trebuie sa ii arat ce am in geanta de umar. Il intreb de ce trebuie sa fac asta ca am oarecare impresie ca nu are voie sa ma perchezitioneze si acesta imi replica ca in baza art. 22 el are dreptul sa fac asta....este normal? Au voie? Mentionez ca cei doi nici macar nu sau prezentat iar cel cu care am vorbit mai mult mirosea si a alcool

I. Articolul 22 reglementează trei drepturi fundamentale într-un unic conţinut normativ, anume dreptul la viaţă, dreptul la integritate fizică şi dreptul la integritate psihică. Deşi sunt într-o legătură indisolubilă, drepturile menţionate nu sunt totuşi confundabile din punct de vedere juridic.

II. Dreptul la viaţă este cel mai natural drept al omului, fiind consacrat încă din primele declaraţii de drepturi, precum Magna Charta Libertatum, Petition of Right sau Declaraţia de independenţă a Statelor Unite. Reglementarea sa la nivelul legilor fundamentale ale statelor lumii a devenit regulă în

Citește mai mult

materie după cel de-al doilea război mondial, urmare a consacrării sale în cele mai importante acte internaţionale din acest domeniu. Astfel, Declaraţia universală a drepturilor omului stabileşte în art. 3 că „orice om are dreptul la viaţă, libertate şi la inviolabilitatea persoanei". Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacră în art. 2 că „dreptul oricărei persoane la viaţă este protejat de lege. Moartea nu poate fi aplicată în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de către un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată de lege cu această pedeapsă", iar Pactul privitor la drepturile civile şi politice stabileşte în art. 6 pct. 1 că „dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar".

Constituţiile lumii reglementează nuanţat dreptul la viaţă, pentru că el are mai multe accepţiuni. într-o accepţiune restrânsă, dreptul la viaţă priveşte viaţa persoanei numai în sensul ei fizic, iar într-o accepţiune largă viaţa persoanei este privită ca un univers de fenomene, fapte, cerinţe şi dorinţe ce se adaugă, permit şi îmbogăţesc existenţa fizică. în această accepţiune largă, dreptul la viaţă este asigurat prin întreg sistemul constituţional. Articolul 22 din Constituţie se referă la accepţiunea restrânsă a dreptului la viaţă, această soluţie fiind mai eficientă din punct de vedere juridic. Având în vedere că acest drept fundamental implică, în primul rând, ca nimeni să nu poată fi privat de viaţa sa în mod arbitrar, art. 22 alin. (3) interzice pedeapsa cu moartea, ca fiind contrară drepturilor naturale ale omului. Interzicerea prin Constituţie a pedepsei cu moartea exprimă tendinţa dominantă azi în lume, prezentă în documentele juridice, politice şi sociologice, de înlăturare a acestei sancţiuni. Pedeapsa cu moartea este nu numai o încălcare a drepturilor naturale ale omului, dar este, prin natura sa, o cruzime ce foarte rar s-a dovedit dreaptă şi niciodată eficientă. Mai mult, ea produce efecte ireparabile, istoria dovedind că de multe ori a fost efectul unor grave erori judiciare şi că nu totdeauna a pedepsit ceea ce trebuia astfel pedepsit. Interdicţia prevăzută de art. 22 alin. (3) este absolută, nici o excepţie nefiind posibilă.

III. Dreptul la integritate fizică. Este clar definit prin chiar formularea constituţională din alin. (2) al art. 22. Respectul integrităţii fizice obligă în egală măsură atât autorităţile publice cât şi toate celelalte subiecte de drept să nu aducă nici o atingere integrităţii fizice a persoanei, sub sancţiunea aplicării rigorilor legale. Merită precizat în acest context că în situaţia în care o anumită limitare a integrităţii fizice a persoanei este necesară pentru garantarea cel puţin la acelaşi nivel a altor drepturi fundamentale sau pentru protejarea unor alte valori deopotrivă de importante pentru societatea organizată în stat se poate recurge la restrângerea exerciţiului acestui drept, realizată numai prin lege, în condiţiile art. 53 din Constituţie (de exemplu, vaccinarea pentru combaterea unei epidemii, recoltarea de sânge pentru dovedirea intoxicaţiei alcoolice, efectuarea unei operaţii chirurgicale cu acordul pacientului etc.).

IV. Dreptul la integritate psihică. Este ocrotit şi considerat de valoare constituţională, omul fiind conceput - sub aspect juridic - ca un complex de elemente în care fizicul şi psihicul nu pot fi despărţite. Mutilarea uneia sau alteia dintre integrităţi este contrară drepturilor umane.

V. Interzicerea torturii. Respectul vieţii, integrităţii fizice şi a integrităţii psihice implică în mod firesc interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, ceea ce face în mod expres art. 22 alin. (2). Practicarea unor asemenea procedee şi tratamente este o încălcare a demnităţii şi personalităţii omului, amintind obiceiuri primitive care trebuie repudiate şi reprimate de către lege. Faţă de relevanţa lor în garantarea drepturilor omului, prevederi privind interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, se regăsesc în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art. 5), în Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice (art. 7) şi, mai ales, în Convenţia contra torturii şi altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (ONU, 10 decembrie 1984). Această Convenţie defineşte tortura ca un act prin care o durere sau suferinţă ascuţite, fizice sau mentale, sunt produse intenţionat unei persoane cu scopul de a obţine de la ea sau de la o terţă persoană informaţii sau mărturisiri, de a pedepsi un act pe care ea sau o terţă persoană l-a comis sau se presupune că l-a comis, de a intimida sau de a face presiune asupra sa sau de a intimida sau face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv fondat pe o formă de discriminare indiferent care este, dacă o asemenea durere sau asemenea suferinţă sunt produse de un agent al autorităţii publice sau orice altă persoană având o împuternicire oficială sau la instigarea sa sau cu consimţământul său expres sau tacit. Acest termen nu se limitează doar la durerea sau suferinţele rezultate din sancţiunile legitime sau ocazionate de acestea, ci se referă la oricare astfel de comportamente, ale oricăror subiecte de drept. De asemenea, Convenţia cuprinde angajamentul statelor de a lua măsurile legislative, administrative, judiciare şi orice alte măsuri eficiente pentru a împiedica comiterea de acte de tortură, aplicare de pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, pe teritoriul ce se află sub jurisdicţia lor.

VI. Drepturile prevăzute în art. 22 sunt ocrotite de Constituţie faţă de toate subiectele de drept, deci atât faţă de autorităţile publice, cât şi faţă de ceilalţi cetăţeni. Formularea dispoziţiilor acestui articol nu lasă nici un dubiu cât priveşte obligaţia generală, a tuturor subiectelor de drept, de a respecta viaţa, integritatea fizică şi integritatea psihică a persoanei. Este adevărat că autorităţile publice au obligaţii sporite în acest domeniu, dar textul nu trebuie interpretat ca referindu-se numai la aceasta.