Art. 12 cod procedura civila
| Comentarii |
|
Art. 12
Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
| ← Art. 11 cod procedura civila | Art. 13 cod procedura civila → |
|---|
- Coduri actualizate
- Constituţia României
 |
|
| Comentarii |
|
Art. 12
Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
| ← Art. 11 cod procedura civila | Art. 13 cod procedura civila → |
|---|
Odată făcută această alegere el nu mai poate reveni, deoarece art. 158 alin. final prevede că dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei.
De asemenea, nici pârâtul şi nici instanţa nu pot contesta opţiunea reclamantului.
Totuşi, opţiunea reclamantului nu poate fi contestată numai dacă a fost sesizată una dintre instanţele competente alternativ. în caz contrar, pârâtul (nu şi instanţa, întrucât
Citește mai mult
competenţa teritorială alternativă este reglementată prin norme dispozitive) va putea invoca, prin întâmpinare sau cel mai târziu la prima zi de înfăţişare în primă instanţă (atunci când întâmpinarea nu este obligatorie sau dacă nu a fost reprezentat ori asistat de avocat, potrivit art. 118 alin. final), excepţia de necompetenţă.Declinarea competenţei
1. Dacă reclamantul a sesizat una din instanţele competente potrivit art. 10 pct. 4 C. proc. civ., aceasta nu îşi mai poate declina competenţa. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 593/1995, B.J./1995, p. 386.
2. Alegerea făcută de reclamant este irevocabilă, competenţa teritorială fiind pe deplin stabilită, aşa încât, ulterior, tot la cererea reclamantului nu poate fi admisă o cerere de declinare a competenţei în favoarea unei alte instanţe. -Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 1388/1999, B.J./1999, p. 113.
în cazul în care alegerea s-a făcut în interesul reclamantului, acţiunea va putea fi introdusă fie la instanţa domiciliului real al pârâtului, fie la instanţa domiciliului ales al reclamantului... Dacă, însă, alegerea de domiciliu a fost făcută în interesul exclusiv al pârâtului sau în interesul celor două părţi, reclamantul nu mai are drept de opţiune şi trebuie să introducă acţiunea la instanţa domiciliului ales.”
1. Efectele alegerii. 1) Dispoziţia din art. 6 alin. (1) al Legii nr. 29/1990 stabileşte o competenţă rationae personae care, nefiind de ordine publică, îi permite reclamantului să renunţe la favoarea acordată prin lege şi să introducă acţiunea la instanţa de la domiciliul pârâtului. Odată aleasă instanţa de către reclamant, acesta nu mai poate reveni asupra opţiunii (C.S.J., secţia de contencios administrativ, decizia nr. 351/2000);
Notă: într-o altă opinie, este adevărat minoritară, se apreciază că în materia contenciosului administrativ competenţa teritorială are caracter
Citește mai mult
absolut, astfel cum rezultă destul de clar din art. 159 pct. 3 C. proc. civ., combinat cu art. 19 C. proc. civ., ultimul interpretat per a contrario, în sensul că numai în pricinile privitoare la bunuri (afară de cazurile prevăzute de art. 13-16 C. proc. civ.) competenţa teritorială este relativă; în pricinile care nu privesc bunuri (cum este cazul litigiilor de contencios administrativ), părţile nu ar putea conveni să se judece la o altă instanţă decât cea competentă teritorial potrivit legii.Potrivit actualei reglementări - Legea nr. 554/2004 art. 10 alin. (3) -, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale;
2) Reclamantul, având dreptul să decidă care instanţă să fie sesizată, odată opţiunea realizată, judecătoria nu mai putea dispune, tot la cererea reclamantului, declinarea competenţei către instanţa de la domiciliul pârâţilor (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1388/1999);
3) în cazul în care legea prevede o competenţă teritorială alternativă, reclamantul are dreptul de a alege între instanţele competente. Odată alegerea făcută, reclamantul însă nu mai poate reveni asupra ei, prin introducerea acţiunii la una dintre instanţele deopotrivă competente sau prin solicitarea declinării de competenţă, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa instanţei respective (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1688/1971, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 355, nr. 38);
4) în cazul în care competenţa teritorială de soluţionare a unei pricini este alternativă, dreptul de a hotărî care instanţă trebuie sesizată aparţine recla-
mantului. Odată făcută alegerea, reclamantul nu mai are însă dreptul să revină asupra ei, deoarece prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa acelei instanţe (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2263/1979, în I.C. Mihuţă, Repertoriu III, p. 279, nr. 17);
2. Declinarea competenţei. 1) Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care din instanţele competente să fie sesizată revine exclusiv reclamantului, instanţa neputând să dispună, nici din oficiu, nici la cererea pârâtului, declinarea competenţei (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 30/2000);
2) Dreptul de a alege dintre mai multe instanţe, deopotrivă competente, revine reclamantului, potrivit art. 12 C. proc. civ., iar, din moment ce alegerea a fost făcută, se stabileşte, în mod definitiv, competenţa acelei instanţe, astfel încât instanţa sesizată nu se poate declara necompetentă, prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire a competenţei, care nu este de ordine publică (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 593/1995, în B.J. - Bază de date);
3) Potrivit art. 12 C. proc. civ., dreptul de a alege dintre mai multe instanţe deopotrivă competente revine reclamantului, iar din momentul în care alegerea a fost făcută se stabileşte definitiv competenţa acelei instanţe. în consecinţă, instanţa nu poate invoca, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 1240/1996, în B.J. - Bază de date);
4) în cazul în care legea stabileşte o competenţă alternativă pentru soluţionarea unui anumit litigiu, iar reclamantul şi-a exercitat dreptul de alegere a instanţei, pârâtul nu mai poate cere declinarea competenţei în favoarea celeilalte instanţe (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1304/1979, C.D. 1979, p. 239);
5) Competenţa alternativă prevăzută de art. 10 pct. 8 C. proc. civ. a fost stabilită în favoarea reclamantului, care, potrivit art. 12 C. proc. civ., are alegerea în materie de competenţă alternativă. Prin urmare, în situaţia în care reclamantul a sesizat una din cele două instanţe, pârâtul nu mai poate cere declinarea competenţei (C.A. Bacău, secţia civilă, decizia nr. 402/1997, în Jurisprudenţa 1997, p. 28);
6) După ce reclamantul a optat pentru una din instanţele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial, părţile nu mai pot solicita declinarea competenţei, iar nici instanţa, din oficiu, nu mai poate pune în discuţie problema competenţei teritoriale (C.A. Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 132/1998, în
C.P.J. 1998, p. 287). în acelaşi sens, a se vedea Trib. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 662/1996, în C.P.J. 1993-1997, p. 329, nr. 58;
3. Instanţe deopotrivă competente.
1) Potrivit prevederilor art. 12, art. 10 pct. 4 C. proc. civ. şi art. 897 C. com. ”, reclamantul poate opta pentru introducerea acţiunii fie la instanţa sediului pârâtului, fie la instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii. Prin urmare, dacă părţile au stipulat în contractul de locaţie a gestiunii ca plata să se facă în contul reclamantei deschis la o bancă având sediul în Bucureşti, înseamnă că reclamanta putea alege competenţa Tribunalului Bucureşti pentru obligarea pârâtei la plata sumei datorate în temeiul contractului (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 608/1994, în B.J. - Bază de date);
2) în cazul dezbaterii succesiunilor de pe urma mai multor defuncţi, potrivit art. 14 şi art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între instanţele deopotrivă competente teritorial, stabilite în funcţie de ultimul domiciliu al fiecărui defunct; instanţa astfel aleasă este competentă să soluţioneze cauza în ansamblul ei (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2124/2002, în B.J. - Bază de date).