Art. 16 cod procedura civila
Comentarii |
|
Art. 16
Cererile în materia reorganizării judiciare şi a falimentului sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului.
codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
← Art. 15 cod procedura civila | Art. 17 cod procedura civila → |
---|
1. Competenţă teritorială absolută.
Pentru interese de ordin general, de mai bună apărare a drepturilor şi intereselor legitime ale unor categorii de persoane, în speţă, ale creditorului, legea prevede că cererile în materie de faliment sunt de competenţa instanţei în raza căreia
se află sediul comercial principal al debitorului, competenţa teritorială având caracter imperativ, de ordine publică (C.A. Bucureşti, secţia comercială, decizia nr. 311/1998, în C.P.J.Com. 1993-1998, p. 142).
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
Art. 6. Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, şi sunt exercitate de un judecător-sindic.
Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei
Art. 5. Instanţa sau autoritatea competentă. Atribuţiile
Citește mai mult
stabilite de prezenta lege, referitoare la recunoaşterea procedurilor străine şi cooperarea cu instanţele străine, sunt de competenţa tribunalului, prin judecătorul-sindic, precum şi a reprezentantului român, după cum urmează:A. tribunalul în circumscripţia căruia se află sediul debitorului. în sensul prezentei legi, se consideră că persoana juridică străină are sediul în România şi în cazul în care are pe teritoriul ţării o sucursală, agenţie, reprezentanţă sau orice altă entitate fără personalitate juridică. în cazul în care debitorul are mai multe sedii în România, competenţa revine oricăruia dintre tribunalele în circumscripţia cărora se află sediile respective;
B. în cazul în care debitorul nu are nici un sediu în România, competent este:
a) tribunalul sau oricare dintre tribunalele în circumscripţia cărora se află bunuri imobile aparţinând debitorului, atunci când în obiectul cererii se regăsesc bunuri imobile în mod exclusiv sau alături de alte bunuri;
b) tribunalul în circumscripţia căruia se păstrează registrul în care este înscrisă nava sau aeronava care face obiectul cererii;
c) tribunalul în circumscripţia căruia se află sediul societăţii comerciale române la care debitorul deţine valorile mobiliare care fac obiectul cererii;
d) Tribunalul Bucureşti, în cazul în care obiectul cererii îl constituie drepturi de proprietate intelectuală protejate în România, titluri de stat, bonuri de tezaur, obligaţiuni de stat şi municipale aparţinând debitorului;
e) în cazul în care obiectul cererii îl constituie drepturi de creanţă ale debitorului asupra unei persoane sau autorităţi publice, tribunalul în circumscripţia căruia se află domiciliul sau reşedinţa, respectiv sediul persoanei sau al autorităţii publice respective.