Art. 50 cod procedura civila Intervenţia Alte persoane care pot lua parte la judecată
| Comentarii |
|
Capitolul III
Alte persoane care pot lua parte la judecată
Secţiunea I
Intervenţia
Alte persoane care pot lua parte la judecată
Secţiunea I
Intervenţia
Art. 50
(1)Cererea de intervenţie în interes propriu va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.
(2)Ea se poate face numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor.
(3)Cu învoirea părţilor, intervenţia în interes propriu se poate face şi în instanţa de apel.
| ← Art. 49 cod procedura civila Intervenţia Alte persoane care... | Art. 51 cod procedura civila Intervenţia Alte persoane care... → |
|---|
Tocmai de aceea intervenţia în interes propriu este făcută sub forma unei cereri de chemare în judecată, având natura juridică a acesteia, şi se îndreaptă împotriva ambelor părţi iniţiale din proces, reclamant şi pârât.
Terţul ar avea posibilitatea să îşi formuleze pretenţia şi pe cale separată, declanşând un proces în care să aibă calitatea de reclamant (şi care, eventual să se conexeze cu cel pornit anterior), dar se
Citește mai mult
adresează instanţei în această modalitate, printr-o cerere incidentală.2. Cererea de intervenţie în interes propriu poate fi făcută numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor.
Drept urmare, dacă instanţa a amânat pronunţarea, intervenţia nu mai este admisibilă, pentru că pronunţarea are loc într-o etapă ulterioară dezbaterilor.
Ce se întâmplă însă dacă judecătorii rămân în pronunţare şi apoi pricina se repune pe rol? Ar mai putea fi formulată o cerere de intervenţie principală după repunerea pe rol?
întrucât după repunerea cauzei pe rol vor avea loc dezbateri cu privire la împrejurările ce au determinat această măsură, iar textul nu face nicio distincţie după cum într-o pricină dezbaterile sunt închise o singură dată ori de mai multe ori, ca efect al repunerii pe rol, apreciem că răspunsul trebuie să fie afirmativ.
3. De vreme ce intervenientul opune părţilor pretenţii proprii, cererea de intervenţie principală nu poate fi formulată direct în căile de atac, întrucât ar însemna ca părţile să fie lipsite de un grad de jurisdicţie.
Prin excepţie, alin. final al textului îngăduie ca intervenţia principală să se poată face, cu învoirea părţilor, şi în instanţa de apel. Se derogă astfel, de la dispoziţiile art. 294 care prevăd că în apel nu se pot face alte cereri noi.
Cât priveşte învoirea părţilor, considerăm că este necesar acordul persoanelor care au calitatea de parte în apel. Ca atare, dacă în primă instanţă au figurat mai multe părţi, dar apelul nu le priveşte pe toate, părţilor care au avut această calitate numai în primă instanţă nu li se va mai cere acordul.
4. întrucât art. 50 alin. (3) nu prevede până la ce moment poate fi formulată cererea de intervenţie în interes propriu în apel, înseamnă că se aplică în mod corespunzător dispoziţiile de la judecata în primă instanţă, astfel încât şi în etapa apelului cererea poate fi depusă până la închiderea dezbaterilor.
5. Textul reglementează depunerea cererii de intervenţie în interes propriu numai la judecata în primă instanţă sau în apel. în consecinţă, în recurs, chiar şi atunci când într-o pricină nu este deschisă calea apelului, şi chiar dacă părţile ar fi de acord, nu poate fi primită o astfel de cerere.
6. în privinţa admisibilităţii intervenţiei principale în cazul rejudecării fondului după casare, ca efect al admiterii recursului, se disting mai multe situaţii:
- dacă s-a casat cu reţinere, cererea este inadmisibilă, indiferent dacă a fost recurată o hotărâre pronunţată în apel sau o sentinţă nesupusă apelului. Soluţia se impune întrucât în acest caz rejudecarea are loc tot în cadrul etapei recursului;
- în cazul casării cu trimitere la instanţa de apel, cererea de intervenţie în interes propriu poate fi primită numai cu acordul părţilor, întrucât rejudecarea fondului echivalează cu o judecată în apel, ceea ce înseamnă că este guvernată de dispoziţiile din materia apelului;
- în cazul în care a fost casată decizia instanţei de apel şi apoi desfiinţată sentinţa pronunţată de prima instanţă, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare în primă instanţă, în etapa rejudecării se vor aplica regulile privind judecata în primă instanţă;
- în cazul în care casarea cu trimitere s-a făcut pentru necompetenţă primei instanţe şi a instanţei de apel, rejudecarea fondului după casare echivalează cu o judecată în primă instanţă, astfel încât intervenţia principală poate fi depusă până la închiderea dezbaterilor.
7. Intervenţia principală nu este admisibilă în revizuire întrucât revizuirea fiind o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se cercetează existenţa unor aspecte pe care legiuitorul le-a considerat ca fiind de natură să ducă la retractarea hotărârii atacate, aceasta se poate discuta numai în prezenţa celor care au fost părţi în procesul în care s-a pronunţat hotărârea supusă revizuirii. Situaţia este aceeaşi în privinţa contestaţiei în anulare.
Problema admisibilităţii cererii de intervenţie în interes propriu se va pune numai cu ocazia rejudecării fondului ce urmează admiterii acestor căi de atac'\ în ambele cazuri, cererea de intervenţie este admisibilă numai atunci când calea de atac a avut ca obiect hotărâri pronunţate în primă instanţă sau în apel, nu şi în recurs, deoarece art. 50 limitează posibilitatea depunerii unei astfel de cereri la judecata în primă instanţă şi în apel.
- cererea de intervenţie principală nu este principial admisibilă deoarece nu sunt îndeplinite cerinţele art. 49 alin. (2) C. proc. civ., terţul neputând invoca într-o asemenea cerere „un drept al său” ... ar însemna să admitem că un terţ ar putea chema în judecată, pe calea incidentală a intervenţiei, părţile din procesul de tăgăduire, pentru a tăgădui el
Citește mai mult
paternitatea, ceea ce art. 54 alin. (2) din Codul familiei interzice în mod categoric;- cererea de intervenţie accesorie s-ar părea la prima vedere că este admisibilă, din moment ce terţul, sprijinind pe pârât, urmăreşte să evite chemarea lui ulterioară în calitate de pârât într-o acţiune pentru
stabilirea paternităţii din afara căsătoriei şi deci ar justifica un interes... însă, încercarea terţului de a evita chemarea lui în judecată pentru stabilirea adevăratei paternităţi nu poate fi considerată licită, morală şi deci lipsind această cerinţă a interesului, cererea sa de intervenţie nu poate fi admisă.”
- V.M. Ciobanu, notă la sentinţa civilă nr. 6583/1987, Judecătoria Braşov, Revista română de drept nr. 12/1988, p. 65-69.
2. „Intervenientul principal e adversar ambelor părţi din procesul de bază, atât reclamantului cât şi pârâtului. E parte independentă, asupra acţiunii căruia sentinţa se întinde nemijlocit.” - Procedura civilă ardeleană, Legea nr. I din 1911 cu toate modificările şi întregirile ce i s-au adus prin legi, decrete şi ordonanţe, Texte traduse, aranjate şi adnotate de dr. T. Moisil, Editura şi Proprietatea Institutului de Arte Grafice Alexandru Anca -Cluj, 1924, p. 48.
- 1. Legea nr. 8/1996privind drepul de autor şi drepturile conexe, art. 139 alin. (1) - Titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor şi constatarea încălcării acestora şi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Aceleaşi solicitări pot fi formulate în numele şi pentru titularii de drepturi de către organismele de gestiune, de către asociaţiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele autorizate să utilizeze
Citește mai mult
drepturi prote-jate prin prezenta lege, conform mandatului acordat în acest sens. Când o acţiune a fost pornită de titular, persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege pot să intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat.
- 2 .Legeanr. 14/2003 a partidelor politice, art. 20 alin. (2) - Persoanele fizice sau juridice interesate pot interveni în proces, dacă depun o cerere de intervenţie în interes propriu, potrivit C. proc. civ. Cererea de intervenţie se comunică din oficiu persoanelor care au semnat cererea de înregistrare.
1. „înainte de închiderea dezbaterilor". Expresia „înainte de închiderea dezbaterilor" se referă la dezbaterile care preced hotărârea finală a procesului şi nu la dezbaterile anterioare hotărârilor ce se iau prin încheieri interlocutorii. Textul nu face nicio distincţie, sub acest aspect, după natura litigiului. Soluţia este, deci, aceeaşi şi în cazul intervenţiei într-un proces de partaj început, neputându-se considera că o astfel de cerere este tardivă, întrucât a fost introdusă după admiterea în principiu a acţiunii principale printr-o încheiere interlocutorie.
Cel care
Citește mai mult
intervine ia procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenţiei. împrejurarea că, în cazul unui proces de partaj, instanţa s-ar putea afla în situaţia de a reveni parţial sau total asupra încheierii de admitere în principiu, nu poate împiedica primirea şi soluţionarea cererii de intervenţie după admiterea în principiu a acţiunii principale. Desigur că instanţa sesizată cu cererea de intervenţie în interes propriu va putea despărţi judecarea ei, dacă s-ar întârzia soluţionarea cererii principale(Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1357/1967, în C.D. 1967, p. 283).
în sens contrar: în procesele de partaj, cererea de intervenţie principală nu mai poate fi formulată după închiderea dezbaterilor privind admiterea în principiu a acţiunii, drepturile pretinse de intervenient putând fi valorificate numai pe calea unei acţiuni separate, încheierea de admitere în principiu este o adevărată hotărâre de fond, asupra ei neputându-se reveni prin hotărârea care finalizează procesul (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1212/1991, în Dreptul nr. 1/1992, p. 103. în acelaşi sens: Cas. I, 30 noiembrie 1912, Em. Dan, Codul adnotat, p. 360, nr. 29).
Notă: în mod nejustificat, prin această ultimă decizie, instanţa supremă a revenit asupra practicii sale anterioare. Aparent, soluţia s-ar justifica pe caracterul interlocutoriu al încheierii de admitere în principiu a cererii de partaj, în realitate, dacă ar primi cererea de intervenţie voluntară principală, instanţa nu ar fi pusă în situaţia de a reveni asupra unei măsuri luate în legătură cu raporturile juridice dintre părţile iniţiale pentru a dispune o altă măsură cu privire la aceleaşi raporturi juridice, deoarece, la încuviinţarea primei'masuri nu puteau fi avute în vedere şi pretenţiile terţului, pe când cea din urmă măsură vizează nu numai raporturile juridice dintre părţile iniţiale, ci şi cele dintre acestea şi terţul intervenient. în plus, dispoziţiile care reglementează partajul judiciar nu se referă şi la intervenţia voluntară, aşa încât, aplicând regula conform căreia normele speciale se completează cu dreptul comun, înseamnă că termenul în care se poate formula intervenţia voluntară principală într-un proces de partaj se stabileşte tot potrivit art. 50 C. proc. civ., text care nu face vreo
distincţie în funcţie de natura litigiului şi care vorbeşte generic de închiderea dezbaterilor, iar nu de închiderea dezbaterilor asupra unei probleme ce urmează a fi soluţionată printr-o încheiere premergătoare hotărârii de fond;
2. Cereri formulate de intervenienţii principali.
Intervenienţii în interes propriu pot, la rândul lor, să solicite introducerea în cauză a unor persoane cărora să le fie opozabilă hotărârea (Trib. Bucureşti, secţia a V-a civilă, decizia nr. 2235/1969, în R.R.D. nr. 8/1970, p. 138).