Lipsa vinovăţiei procurorului de a solicita unui coleg să elibereze unei părţi copii ale actelor procesuale

Comentarii

0

Solicitările procurorului E.E., adresate altui procuror din cadrul aceluiaşi parchet, de a elibera unui prieten o copie a unui înscris din dosarul penal în care acesta era inculpat, nu reprezintă o imixtiune în activitatea de urmărire penală efectuată de alt procuror, intervenţia sa fiind motivată de existenţa la nivelul celor două secţii ale unităţii de parchet unde funcţionează ambii procurori a unei practici neunitare cu privire la comunicarea către părţi a rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică şi nu întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

C.S.M., Secţia pentru procurori Hotărârea nr. 9P din 29 iunie 2009

Prin acțiunea exercitată, Comisia de disciplină pentru procurori a solicitat sancționarea disciplinară a pârâtului procuror E.E. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul X, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

în motivarea acțiunii s-a arătat că pârâtul procuror E.E., prin acțiuni repetate, a intervenit în activitatea procurorului P.P. și a specialistului C.I.C., pentru a obține un raport de constatare tehnico-științifică topografică pentru învinuitul S.M., de care îl leagă o relație de prietenie, în alt cadru decât cel legal și în alte condiții decât cele stabilite pentru ceilalți învinuiți din dosarul nr. 136/P/2007 și împotriva convingerii celui care a efectuat urmărirea penală în cauză.

Prin hotărârea nr. 9P/29.06.2009, Secția pentru procurori a respins acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru procurori.

Pentru a pronunța această hotărâre, Secția pentru procurori a reținut că, pentru a fi angajată răspunderea disciplinară a procurorului, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii disciplinare, care sunt aceleași pentru oricare din formele răspunderii juridice și privesc calitatea de persoană parte a unui raport de muncă, de serviciu sau de funcție, existența unei fapte ilicite, săvârșirea acesteia cu vinovăție, producerea unui rezultat dăunător și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultatul dăunător.

Secția pentru procurori, din probele administrate în cauză, a constatat că fapta pârâtului procuror E.E. nu întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare constând în imixtiune în activitatea altui procuror, prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

în acest sens, Secția a avut în vedere dispozițiile legale care sancționează fapta ce constituie această abatere disciplinară, precum și declarațiile pârâtului procuror și ale martorilor date atât în cursul cercetării prealabile, cât și în fața Secției.

Din conținutul acestora, Secția a reținut că pârâtul procuror E.E., prin solicitările adresate procurorului P.P. nu a intervenit în activitatea de urmărire penală efectuată de acesta în dosarul penal nr. 136/P/2007, nu i-a solicitat acestuia să facă sau să nu facă un anumit act de procedură, intervenția sa fiind motivată de existența la nivelul celor două secții ale Direcției Naționale Anticorupție - Structura Centrală a unei practici neunitare cu privire la comunicarea către părți a rapoartelor de constatare tehnico-științifică. Existența acestei practici este confirmată și de declarațiile martorilor G.A.C. - procuror șef adjunct D.N.A. și P.L. - procuror șef Secția de combatere a corupției a D.N.A.

De asemenea, s-a reținut că pârâtul procuror nu a ascuns niciun moment relația sa de prietenie cu S.M. - învinuit în dosarul penal nr. 136/P/2007, aspect rezultat din toate notele de relații și declarațiile pârâtului procuror date în cursul cercetării prealabile și în fața Secției care se coroborează cu declarația martorului P.P., care atestă că pârâtul procuror i-a spus acest aspect și l-a întrebat dacă este posibil să-i fie eliberată numitului S.M. o copie de pe raportul de constatare tehnico-științifică.

Din aceeași declarație s-a reținut și că până la data de 23.10.2008, pârâtul procuror nu a avut nicio discuție pe teme profesionale sau personale, cu martorul.

Din declarațiile martorilor P.P. și C.I.C., coroborate cu înscrisurile aflate la filele 22, 23 din dosar nr. 7/CDP/2009, s-a reținut că solicitarea pârâtului procuror adresată expertului C.I.C. a avut loc după ce raportul de constatare tehnico-științifică a fost întocmit și predat procurorului de caz, moment în care a fost îndrumat să se adreseze procurorului P.P., singurul în măsură să decidă eliberarea unor copii din dosarul pe care îl instrumenta.

în concluzie, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că, prin acțiunile sale, pârâtul procuror a încălcat regulile deontologice care impun anumite coordonate înăuntrul cărora se pot exercita drepturile fundamentale și constituționale privitoare la libertatea de exprimare și a adus atingere principiului independenței procurorului înscris în art. 11 alin. (3) din Codul Deontologic și art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată cu modificările și completările ulterioare, care consacră dreptul acestuia de a decide liber soluția, de a efectua ori a supraveghea urmărirea penală, fără imixtiuni în activitate.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: