Incompatibilitatea procurorului de şedinţă care a purtat discuţii cu apărătorul inculpatului, într-un alt cadru decât cel procesual, precum şi exercitarea funcţiei cu rea-credinţă. Inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu „excepţi

Comentarii

0

Fapta procurorului C.A.E. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel X care, prin atitudinea manifestată pe parcursul soluţionării unei anumite cauze în sensul refuzului de a declara calea de atac a recursului împotriva încheierii din 14 martie 2008 prin care instanţa a revocat măsura preventivă dispusă faţă de inculpatul S.S., prin modul în care a repartizat spre motivare recursul declarat în această cauză şi în care a desemnat procurorul care să reprezinte Ministerul Public la judecarea căii de atac, în contextul comunicărilor purtate cu avocatul inculpatului în afara cadrului procesual, precum şi al lipsei de consecvenţă în concluziile formulate, întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.Fapta pârâtei procuror C.A.E., de a se deplasa în localitatea Y împreună cu avocatul inculpatului S.S. şi de a accepta să poarte discuţii cu acesta din urmă într-un alt cadru decât cel procesual, în condiţiile în care nu a reprezentat interesele Ministerului Public, întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.Stabilirea încadrării juridice a faptelor ce fac obiectul acţiunii disciplinare este atributul exclusiv al Comisiei de disciplină pentru procurori. Secţia pentru procurori este legal sesizată în situaţia în care, în cursul cercetării prealabile pârâtei i s-a prezentat o altă încadrare juridică, dacă cercetarea prealabilă s-a efectuat cu privire la toate faptele ce au fost reţinute prin acţiunea disciplinară.

C.S.M., Secţia pentru procurori Hotărârea nr. 10P din 16 septembrie 2009

Comisia de disciplină pentru procurori a solicitat sancționarea disciplinară a procurorului C.A.E. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel X, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

în motivarea acțiunii, Comisia de disciplină pentru procurori a reținut că pârâta procuror C.A.E. s-a deplasat în localitatea Y împreună cu avocatul inculpatului S.S. și a acceptat să poarte discuții cu acesta din urmă într-un alt cadru decât cel procesual, în condițiile în care nu a anunțat conducerea unității de parchet în cadrul căreia își desfășura activitatea sau a Ministerului Public, creând astfel aparența unei lipse de imparțialitate generate de interesul procurorului în cauză și de nerespectarea obligației legale de a se abține în orice demers judiciar, dar și de modalitatea în care a înțeles să accepte relația deontologică dintre magistrat - avocat impusă de cadrul judiciar.

De asemenea, s-a mai reținut că pârâta procuror C.A.E. a refuzat să declare calea de atac a recursului împotriva încheierii din 14 martie 2008 prin care instanța a revocat măsura preventivă dispusă față de inculpatul S.S., deși procurorul ierarhic i-a solicitat expres acest lucru, a avut o conduită necorespunzătoare desemnând un procuror care nu cunoștea dosarul pentru a motiva recursul într-un termen scurt, nu a fost consecventă în concluziile cu privire la aceeași cerere formulată de alți doi inculpați, datorită acțiunilor persuasive ale avocatului inculpatului S.S., permise și acceptate de pârâta procuror într-un cadru extra procesual și la inițiativa sa.

La termenul din data de 5.05.2009 pârâta procuror, în baza dispozițiilor art. 136 și 137 C.proc.civ. raportate la dispozițiile art. 46 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată cu modificările ulterioare, precum și ale art. 43 și 44 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, a invocat excepția nelegalei sesizări a Comisiei de disciplină pentru procurori.

în susținerea excepției a învederat că, în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată cu modificările ulterioare, în vederea exercitării acțiunii disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării prealabile, care se efectuează de inspectorii din cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru judecători, respectiv din cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori.

în continuare s-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 43 și 44 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, atribuțiile specifice funcției nu pot fi exercitate de inspectori la instanțele, respectiv parchetele de la care sunt detașați, or, dispozițiile textelor invocate au fost încălcate prin aceea că unul din inspectorii desemnați pentru efectuarea cercetării prealabile era incompatibil să efectueze cercetarea prealabilă întrucât acesta a fost numit în funcția de procuror la același parchet în care își desfășura activitatea și pârâta.

Secția, prin încheiere, a respins excepția nelegalei sesizări a Comisiei de disciplină pentru procurori, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Nulitatea invocată nu este absolută, în sensul dispozițiilor art. 105 alin. (1) C.proc.civ., încadrându-se în dispozițiile art. 105 alin. (2) C.proc.civ., conform cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, or, pârâta procuror nu a precizat care sunt vătămările ce i-au fost pricinuite și care nu pot fi înlăturate decât prin anularea notei privind rezultatul cercetării prealabile.

Conform dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, "în vederea exercitării acțiunii disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării prealabile, care se dispune de titularul acestei acțiuni".

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că "cercetarea prealabilă se efectuează de inspectorii din cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru judecători, respectiv din cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori".

în alineatul (3) al aceluiași articol se arată că "în cadrul cercetării prealabile se stabilesc faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției (_)".

Dispozițiile art. 43 și din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, prevăd atribuțiile pe care le exercită inspectorii din cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru judecători, iar cele ale art. 44 prevăd atribuțiile pe care le exercită inspectorii din cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori.

Prin Hotărârea nr. 1314/27.11.2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a fost modificat Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, art. 43 fiind modificat, în sensul că după alin. (2), s-a introdus un alineat nou, cu nr. 3, având următorul cuprins: "atribuțiile specifice funcției nu pot fi exercitate de inspectori la instanțele de la care sunt detașați" iar la art. 44 s-a introdus alin. (3), care prevede că "dispozițiile art. 43 alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Secția a reținut că dispozițiile art. 43-44 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii privitoare la incompatibilități nu sunt aplicabile.

Pentru a reține aceasta, Secția a avut în vedere textele de lege anterior menționate coroborate cu cele ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, unde se arată că în cadrul cercetării prealabile se stabilesc faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției.

Astfel, verificările efectuate în cadrul cercetării prealabile au vizat fapte anterioare revenirii pârâtei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel X, iar cazul de incompatibilitate invocat se referă la efectuarea de verificări la parchetul de la care inspectorul procuror a fost detașat, or, în cazul de față, verificările au fost efectuate la unitatea unde pârâta și-a desfășurat activitatea anterior revenirii la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel X, precum și la alte instituții publice și societăți comerciale.

La termenul din data de 19.05.2009 pârâta invocă, în baza dispozițiilor art. 136 și 137 C.proc.civ. raportate la art. 46 din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, excepția nelegalei sesizări a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât lipsește cercetarea prealabilă obligatorie.

în susținerea acestei excepții arată că, potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, în vederea exercitării acțiunii disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării prealabile, care se dispune de titularul acestei acțiuni și se efectuează de inspectorii din cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru judecători, respectiv din cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori.

în cadrul cercetării prealabile se stabilesc faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției. Ascultarea celui în cauză și verificarea apărărilor judecătorului sau procurorului cercetat sunt obligatorii. Refuzul judecătorului sau procurorului cercetat de a face declarații sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal și nu împiedică încheierea cercetării. Judecătorul sau procurorul cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării și să solicite probe în apărare, or, în cazul de față, particularitățile speței constau în faptul că printr-o adresă din 25.02.2009 i s-a adus la cunoștință pârâtei că la data de 27.02.2009, orele 9⁰⁰, urmează să fie prezentă în vederea audierii pentru încălcarea dispozițiilor art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004. Această adresă i-a fost adusă la cunoștință la data de 26.02.2009, iar la data de 27.02.2009, în exercitarea dreptului la apărare garantat, a formulat o cerere de copiere a dosarului pentru a lua cunoștință direct și nemijlocit de toate acuzele ce i se aduc, însă această cerere a fost respinsă.

Se arată, de asemenea, că inspectorii, printr-o adresă ce poartă data de 27.02.2009, i-au adus la cunoștință să fie prezentă la data de 2.03.2009 orele 10⁰⁰, pentru a fi audiată în legătură cu faptele și împrejurările ce fac obiectul cercetării disciplinare, însă această adresă i-a fost transmisă prin fax la orele 14⁵⁵. S-a mai arătat că pârâta procuror a formulat o cerere adresată inspectorului șef prin care a solicitat acordarea unui termen de 2 zile pentru a se prezenta și da declarații, însă această cerere nu a fost luată în considerare și, printr-un proces-verbal întocmit de inspectori, s-a constatat refuzul acesteia de a se prezenta la cercetări.

Secția a respins excepția nelegalei sesizări a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, în vederea exercitării acțiunii disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării prealabile, care se dispune de titularul acestei acțiuni, iar cercetarea prealabilă se efectuează de inspectorii din cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru judecători, respectiv din cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori. în cadrul cercetării prealabile se stabilesc faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției.

Ascultarea celui în cauză și verificarea apărărilor judecătorului sau procurorului cercetat sunt obligatorii. Refuzul judecătorului sau procurorului cercetat de a face declarații sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal și nu împiedică încheierea cercetării. Judecătorul sau procurorul cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării și să solicite probe în apărare.

Din textele legale enunțate reiese că cercetarea prealabilă nu presupune doar audierea persoanei cu privire la care se efectuează cercetările, ci și verificări care să stabilească toate împrejurările comiterii faptelor ce fac obiectul cercetării. Or, în cauză, aceste verificări s-au efectuat, iar Comisia de disciplină pentru procurori a considerat că sunt lămuritoare. Mai mult decât atât, ascultarea judecătorului sau procurorului cercetat reprezintă o obligație pentru inspectorii care efectuează cercetarea prealabilă și un drept al judecătorului sau procurorului față de care se efectuează cercetarea.

Alineatul (4) al art. 46 din același act normativ prevede că rezultatul cercetării prealabile se înaintează Comisiei de disciplină în termen de 60 de zile de la înregistrarea sesizării la Consiliul Superior al Magistraturii, iar în următoarele 20 de zile Comisia de disciplină sesizează secția corespunzătoare în vederea soluționării acțiunii disciplinare.

Termenul de 60 zile prevăzut de textul legal anterior menționat se împlinea la data de 5.03.2009, iar solicitarea pârâtei procuror de a fi ascultată după data de 4.03.2009 constituie un refuz, în înțelesul Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, întrucât dreptul de a da declarație cu privire la faptele ce fac obiectul cercetării prealabile are consistență înăuntrul acestui termen prevăzut de alin. (4) al art. 46 din Legea nr. 317/2004.

în continuare, la același termen, pârâta, prin avocat, a ridicat excepția nelegalei sesizări a Secției pentru procurori, excepție ce a fost unită cu fondul cauzei, iar apoi, în temeiul dispozițiilor art. 10,art. 11 și art. 29 din Legea nr. 47/1992 raportate la dispozițiile art. 146 lit. c) din Constituția României, invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, pentru următoare motive:

Prezența membrilor Consiliului Superior al Magistraturii în componența comisiilor de disciplină pune în discuție imparțialitatea acestora, chiar dacă procurorul care participă la judecarea acțiunii disciplinare nu face parte din complet, fiind afectată aparența de imparțialitate garantată prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Inspectorii, dar și membrii secțiilor își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași instituții, inspectorii fiind numiți prin interviu chiar de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii, cariera acestora depinzând în orice moment de voința arbitrară a membrilor Consiliului.

Secția a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată cu modificările ulterioare, formulată de pârâta procuror, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

în alineatul (2) se prevede că excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă, iar în alineatul (3) că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor primelor 3 alineate, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Prin urmare, textul de lege anterior menționat face referire în mod expres la excepțiile ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de control judiciar, stabilind condițiile în care Curtea Constituțională poate fi sesizată. în capitolul VI al Titlului III al Constituției consacrat autorității judecătorești, sub această denumire sunt reglementate, pe secțiuni, instanțele judecătorești, Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii.

Potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, numai înalta Curte de Casație și Justiție are statut constituțional, celelalte instanțe judecătorești urmând a fi stabilite prin lege.

în aplicarea acestui text constituțional, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, prevede în art. 2 alin. (2) care sunt instanțele judecătorești, respectiv înalta Curte de Casație și Justiție, curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate, instanțele militare și judecătoriile.

în același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 148/16.04.2003 privind constituționalitatea propunerii legislative de revizuire a Constituției României, referindu-se la atribuția Consiliului Superior al Magistraturii, așa cum este stabilită în art. 134 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia acesta "îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică", statuând că această dispoziție constituțională nu poate interzice accesul liber la justiție al persoanei judecate de această "instanță extrajudiciară".

De asemenea, Secția reține și că prin Deciziile nr. 391/17.04.2007, nr. 514/29.05.2007 și nr. 788/20.09.2007, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată cu modificările ulterioare, constatând că excepția de neconstituționalitate ridicată în fața uneia dintre secțiile Consiliului Superior al Magistraturii este inadmisibilă, deoarece nu a fost legal sesizată, așa cum prevăd dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituție și dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, de o instanță judecătorească.

Secția pentru procurori, prin hotărârea nr. 10P/2009, a respins excepția nelegalei sesizări a Secției pentru procurori și, în baza art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, a admis acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru procurori și a aplicat procurorului C.A.E. sancțiunea "excluderea din magistratură", pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și h) din același act normativ.

Pentru a pronunța această hotărâre, Secția pentru procurori a avut în vedere următoarele:

Cu privire la excepția invocată, ce a fost unită cu fondul cauzei, Secția a constatat că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin excepția invocată pârâta a susținut că nu s-a efectuat cercetarea prealabilă cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Secția a reținut că atribuțiile inspectorilor care efectuează cercetarea prealabilă sunt strict legate de stabilirea faptelor săvârșite, a mijloacelor de probă și evidențierea mijloacelor de probă din care să rezulte vinovăția, iar încadrarea juridică ce se va da faptelor este atributul comisiei de disciplină. în cazul de față, cercetarea prealabilă s-a efectuat cu privire la cele două fapte ce fac obiectul acțiunii disciplinare, iar împrejurarea că prin promovarea acțiunii disciplinare s-a dat o altă încadrare juridică faptelor nu constituie motiv de nulitate, pârâtei nefiindu-i cauzat niciun prejudiciu.

Pe fondul cauzei, Secția pentru procurori a reținut următoarele:

în ceea ce privește abaterea disciplinară constând în exercitarea funcției cu rea-credință, Secția pentru procurori a reținut că atitudinea manifestată de pârâta procuror C.A.E., pe parcursul soluționării dosarului nr. 2759/2/2007 al Curții de Apel X, prin refuzul de a declara calea de atac a recursului împotriva încheierii din 14 martie 2008 prin care instanța a revocat măsura preventivă dispusă față de inculpatul S.S., prin modul în care a repartizat spre motivare recursul declarat în această cauză și în care a desemnat procurorul care să reprezinte Ministerul Public la judecarea căii de atac, în contextul comunicărilor purtate cu avocatul inculpatului în afara cadrului procesual, precum și al lipsei de consecvență în concluziile formulate, se circumscrie elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că, din listingul apelurilor telefonice ale numerelor de telefon utilizate de pârâta procuror C.A.E. și avocatul inculpatului S.S., acesta din urmă i-a transmis mai multe SMS-uri pârâtei și a apelat-o în repetate rânduri, iar pârâta procuror a apelat și a transmis SMS-uri către numerele de telefon folosite de avocat în perioadele ce premerg termenelor la care s-a judecat cauza privind pe inculpatul S.S.

Prin săvârșirea acestei abateri au fost încălcate dispozițiile art. 9 alin. (1) Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, care prevăd că judecătorii și procurorii trebuie să fie imparțiali în îndeplinirea atribuțiilor profesionale, fiind obligați să decidă în mod obiectiv, liberi de orice influențe, iar potrivit alin. (2) trebuie să se abțină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparțialitatea lor.

De asemenea, au fost încălcate dispozițiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, prin care s-a statuat că judecătorii și procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției.

Or, prin concluziile depuse în aceeași cauză, întâi de respingere a cererii de revocare a măsurii preventive, apoi de admitere a cererii, dar față de un singur inculpat, în aceeași perioadă în care a comunicat cu avocatul acestuia prin telefon, prin atitudinea ulterioară de a refuza să declare calea de atac a recursului și de a desemna un procuror care să redacteze motivele de recurs și care să participe la judecarea acestuia, cu mai puțin de 2 ore înainte de termenul fixat pentru judecată, pârâta procuror C.A.E. a creat aparența unei lipse de imparțialitate, faptă ce este de natură a afecta prestigiul justiției.

Reaua-credință a pârâtei procuror pe parcursul săvârșirii abaterii reiese tocmai din pasivitatea acesteia în ceea ce privește obligația de a-și informa șeful ierarhic cu privire la natura și obiectul comunicărilor dintre ea și avocatul inculpatului, precum și din nerespectarea obligației ce îi revenea, în calitate de procuror șef adjunct al unității de parchet, cu atribuții în coordonarea Secției judiciare, de a desemna un procuror care să motiveze recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de revocare a măsurii preventive dispusă față de inculpatul S.S., în condiții care să îi asigure acestuia posibilitatea de a studia cauza și de a motiva calea de atac, precum și de a pune concluzii în fața instanței, potrivit convingerii proprii și în baza probelor administrate și nu în mod formal cum a fost constrâns de împrejurări.

în ceea ce privește abaterea disciplinară constând în încălcarea dispozițiilor referitoare la incompatibilități, Secția pentru procurori a reținut că fapta pârâtei procuror C.A.E., de a se deplasa în localitatea Y împreună cu avocatul inculpatului S.S. și de a accepta să poarte discuții cu acesta din urmă într-un alt cadru decât cel procesual, în condițiile în care nu a reprezentat interesele Ministerului Public, întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a se pronunța astfel, Secția a avut în vedere că au fost încălcate dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. d) C.proc.pen., conform cărora judecătorul este incompatibil de a judeca dacă, în cauza respectivă, există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă el, soțul sau vreo rudă apropiată. Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (2) C.proc.pen., acest caz de incompatibilitate se aplică și procurorului.

De asemenea, s-a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 5 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că judecătorii și procurorii sunt obligați să se abțină de la orice activitate legată de actul de justiție în cazuri care presupun existența unui conflict între interesele lor și interesul public de înfăptuire a justiției sau de apărare a intereselor generale ale societății, cu excepția cazurilor în care conflictul de interese a fost adus la cunoștință, în scris, colegiului de conducere al instanței sau conducătorului parchetului și s-a considerat că existența conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparțială a atribuțiilor de serviciu.

Or, în cazul de față, pârâta procuror C.A.E. nu a fost abilitată de șefii ierarhici să aibă o întrevedere cu inculpatul S.S., nu a adus la cunoștința acestora întâlnirea cu inculpatul nici înainte și nici după ce aceasta a avut loc, iar deplasarea sa în localitatea Y nu a fost efectuată în scopul de a obține informații necesare în cauzele privind pe acest inculpat, pârâtei nefiindu-i repartizat vreun dosar care să aibă legătură cu acesta.

La individualizarea sancțiunii aplicate în condițiile art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, Secția a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum și consecințele faptelor săvârșite de pârâta procuror care, în calitate de procuror de ședință a creat prin acțiunile sale aparența unei lipse de imparțialitate, faptă ce este de natură a afecta prestigiul justiției, precum și maniera în care a desemnat un procuror care să reprezinte Ministerul Public la judecarea căii de atac a recursului, uzând de calitatea sa de procuror șef adjunct, cu atribuții de conducere a activității Secției Judiciare, l-a pus pe acesta în imposibilitatea de a studia dosarul și a-și forma o convingere proprie asupra cauzei, precum și de a motiva și pune concluzii pertinente.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege: