Nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor, manifestată prin lipsa de rigoare în aplicarea dispoziţiilor procesual civile, precum şi exercitarea funcţiei cu rea-credinţă
| Comentarii |
|
Faptele judecătorului P.L.M. care, pe parcursul soluţionării mai multor cauze, nu a dispus măsurile corespunzătoare pentru soluţionarea cu celeritate a acestora, manifestând lipsă de rigoare în aplicarea dispoziţiilor procesual civile, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.Exercitarea necorespunzătoare a îndatoririlor profesionale, atât ca judecător, cât şi ca preşedinte de instanţă în dosarul nr. 778/194/2007, prin nerespectarea dispoziţiilor art. 31 alin. (3) C.proc.civ., precum şi ale art. 303 alin. (6) C.proc.civ., întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) teza I din acelaşi act normativ.
C.S.M., Secţia pentru judecători Hotărârea nr. 25J din 07 octombrie 2009
Prin acțiunea disciplinară Comisia de disciplină pentru judecători a solicitat sancționarea judecătorului P.L.M. de la Judecătoria B. pentru săvârșirea abaterilor disciplinare constând în nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor și exercitarea funcției cu rea-credință, prevăzute de art. 99 lit. e) și h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.
în motivarea acțiunii disciplinare, Comisia de disciplină pentru judecători a arătat că pârâtul judecător P.L.M., pe parcursul soluționării dosarelor nr. 778/194/2008, 803/194/2007, 806/194/2007, 807/194/2007, 810/194/2007 și 92/194/2008 nu a dispus măsurile corespunzătoare pentru soluționarea cu celeritate a cauzelor, manifestând lipsă de rigoare în aplicarea dispozițiilor procesual civile, iar în dosarul nr. 778/194/2007 și-a exercitat necorespunzător îndatoririle profesionale prin nerespectarea dispozițiilor art. 31 alin. (3) C.proc.civ. care prevăd că din momentul recuzării sale, pârâtul judecător avea obligația de a nu mai efectua niciun act de procedură în cauză, chiar dacă recuzarea se formulase în ședință publică și în timpul dezbaterilor, precum și ale art. 303 alin. (6) C.proc.civ. care prevăd obligația instanței de a înainta cererea de recurs formulată de apărătorul reclamantului în dosarul anterior menționat, împreună cu dosarul cauzei la tribunal, în vederea soluționării căii de atac.
Prin hotărârea nr. 25J/7.10.2009, Secția pentru judecători a admis acțiunea disciplinară și în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, a aplicat judecătorului P.L.M. sancțiunea disciplinară a diminuării indemnizației de încadrare lunară brută cu 15% pe 3 luni.
Pentru a pronunța această hotărâre, Secția pentru judecători a reținut că în dosarul nr. 778/194/2008, având ca obiect acțiune în pretenții, a existat o temporizare a procedurii judiciare generată în principal de administrarea probelor în etape și de lipsa de rigoare în aplicarea dispozițiilor procesual civile.
Se reține că, în speță, la prima zi de înfățișare, instanța a dispus administrarea probei cu interogatoriul pârâtului, pentru ca la următorul termen să fie încuviințată și cererea pârâtului de administrare a probei cu martori.
La următorul termen, după audierea martorilor solicitați, s-a încuviințat pentru pârât suplimentarea probei testimoniale cu încă doi martori, fără să i se pună în vedere să indice numele și adresele martorilor, în vederea citării, aspect care nu a fost rectificat nici la termenele de judecată ulterioare, astfel că la termenul de judecată din 28.01.2009 proba testimonială a fost din nou solicitată.
Prin adresa depusă la data de 2.02.2009, numele și domiciliile martorilor încuviințați au fost incomplet indicate de către pârât, iar la termenul de judecată din 18.02.2009, instanța a încuviințat o nouă cerere, formulată de apărătorul pârâtului, privind audierea martorilor propuși de acesta din urmă, fără ca instanța să lămurească dacă este vorba de proba testimonială ce fusese încuviințată anterior sau dacă este vorba de o nouă cerere în probațiune.
în dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr. 807/194/2007, având ca obiect acțiune în revendicare, s-a constatat o situație similară celei înregistrate în dosarul nr. 778/194/2008 sub aspectul cauzelor care au condus la temporizarea procedurii.
Astfel, s-a reținut că pârâtul judecător a acordat 3 termene succesive pentru lipsă de apărare, a încuviințat și administrat probele în etape, fapt ce a condus la încuviințarea aceleiași probe la termene de judecată diferite, probă care în final nu a mai fost administrată, deși instanța nu a revenit asupra acesteia și nici nu a luat act de renunțarea părții în acest sens.
De asemenea, se reține că la termenul de judecată din 19.03.2008 a fost încuviințată proba cu expertiză topografică, fără a se fi discutat, în prealabil, obiectivele acesteia. La același termen de judecată instanța a dispus amânarea cauzei pentru lipsa extrasului de carte funciară, extras care fusese depus la termenul de judecată subsecvent - 5.03.2009.
După depunerea raportului de expertiză (28.05.2008), constatând nulitatea acestuia pentru lipsa dovezii privind înștiințarea părților, la termenul de judecată din 3.09.2008 s-a dispus refacerea lucrării de expertiză, noul raport fiind depus la data de 29.10.2008, după amendarea expertului judiciar, pentru întârzierea în efectuarea lucrării.
Ulterior, cauza a înregistrat amânări repetate pentru refacerea raportului de expertiză conform obiectivelor stabilite de instanță, din actele dosarului constatându-se că împotriva expertului au fost aplicate 2 sancțiuni cu amenda judiciară.
Față de refuzul expertului de a depune lucrarea conform cerințelor instanței, în ședința publică de la 14.01.2009 s-a dispus înlocuirea acestuia cu un alt expert care a solicitat înlocuirea din motive medicale. Această cerere a fost respinsă de instanță, a amendat expertul pentru refuzul de a efectua lucrarea, iar ulterior, la solicitarea acestuia, a fixat termene de judecată care să permită efectuarea lucrării, astfel că nici până la data exercitării acțiunii disciplinare, expertiza nu fusese administrată în cauză.
în dosarul nr. 810/194/2007, având ca obiect acțiune în revendicare, cu prim termen de judecată la 12.12.2007, pârâtul judecător a dat dovadă de aceeași lipsă de rigoare în aplicarea dispozițiilor legale referitoare la luarea măsurilor necesare pregătirii judecății, lămurirea cadrului procesual și administrarea probelor, atât a celor solicitate de părți, cât și cele considerate necesare de către instanță, numai pentru ca reclamantul să depună extras de carte funciară fiind acordate 4 termene de judecată.
Astfel, s-a reținut că după încuviințarea probei cu expertiză topografică și numirea expertului, acesta a solicitat înlocuirea, pe motiv că avea deja în lucru un număr de 60 de expertize și că deținea și funcția de șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență S. Instanța a dispus înlocuirea expertului și a solicitat Biroului local de expertize T. comunicarea unei noi liste cu experți, având în vedere că în lista comunicată inițial mai figura un singur expert care înregistra, la rândul său, un număr de 73 de lucrări.
în ședința publică de la 16.04.2008, instanța a desemnat expertul R.M., din cadrul Biroului local de expertize T., care, la termenul din 30.04.2008, a solicitat instanței să i se comunice domiciliile părților și obiectivele expertizei pentru a evita o deplasare la sediul Judecătoriei B., menționând că termenul necesar întocmirii raportului era cuprins între o lună și trei luni.
Instanța a dispus comunicarea datelor solicitate de către expert și a acordat un nou termen la 28.05.2008, când cauza a fost din nou amânată pentru a se da posibilitatea părților să ia cunoștință de conținutul raportului de expertiză.
La data de 11.06.2008, pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și a solicitat încuviințarea administrării probei cu doi martori, precum și acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător.
Instanța a dispus, raportat la susținerile pârâtei, emiterea unei adrese către primărie pentru comunicarea unor înscrisuri legate de modul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, a încuviințat administrarea probei cu doi martori și a dispus amânarea cauzei pentru a se da posibilitatea pârâtei să își angajeze apărător.
La termenul de judecată din 25.06.2008 s-a constatat că martorii încuviințați, deși fuseseră indicați în termenul de 5 zile, nu au fost citați. De asemenea, s-a constatat că datele comunicate de către primărie nu erau complete, solicitându-se comunicarea unor date suplimentare, pentru obținerea cărora s-a acordat, ulterior, încă un termen de judecată.
După comunicarea informațiilor privind situația cadastrală, la termenul din 24.09.2008 au fost admise obiecțiunile la raportul de expertiză, urmând ca expertul să țină seama și de aceste informații, pentru completarea raportului fiind acordat încă un termen de judecată.
După ce la termenul de judecată din 29.10.2008, judecătorul din planificarea de permanență a dispus amânarea cauzei pentru a li se da părților posibilitatea de a lua cunoștință de răspunsul la obiecțiuni, la termenul din 12.11.2008 s-a constatat că răspunsul expertului nu era corespunzător și s-a dispus aplicarea unei amenzi în cuantum de 500 lei, în baza art. 108^1 #C.proc.civ., punându-se în vedere expertului ca până la termenul acordat să se conformeze dispozițiilor instanței.
Pentru a se depune răspunsul la obiecțiuni au mai fost acordate trei termene de judecată, iar prin încheierile din 26.11.2008, 10.12.2008, 14.01.2009 și 28.01.2009 s-a dispus amendarea expertului.
La data de 10.02.2009, expertul a depus o notă în care menționa că raportul întocmit anterior era corect și respecta dispozițiile legale, iar împreună cu suplimentul întocmit rezolva litigiul părților, astfel încât nu era necesară refacerea acestuia.
La termenul din 11.02.2009, instanța a constatat că expertul nu refăcuse raportul de expertiză, deși a încasat onorariul în cuantum de 1.300 lei, astfel încât a dispus chemarea acestuia în garanție pentru restituirea onorariului și înlocuirea sa cu expertul S.I.
La termenul din 25.02.2009, instanța a pus în vedere expertului R.M. să restituie onorariul încasat. De asemenea, expertul S.I. a formulat cerere de înlocuire din cauză, din motive medicale. Prin aceeași încheiere, instanța a respins cererea de înlocuire, cu motivarea că expertul nu a făcut dovada radierii de pe lista experților tehnici.
La termenul din 11.03.2009, instanța a respins noua solicitare a expertului S.I. de înlocuire din motive medicale, iar ulterior, pentru efectuarea raportului de expertiză, au fost acordate patru termene de judecată.
în condițiile în care expertul a depus dovada efectuării unui concediu medical în perioada 20.02.2009 - 25.05.2009, nu s-a mai procedat la aplicarea unei amenzi.
în dosarul nr. 806/194/2007, având ca obiect acțiune în revendicare imobiliară, la primul termen de judecată la data de 19.12.2007, instanța, în a cărei compunere a intrat alt judecător, a încuviințat administrarea probei cu doi martori.
La termenul următor stabilit pentru data de 16.01.2008, instanța, în compunerea căreia a intrat titularul completului, judecător P.L.M., a revenit asupra probei cu martori încuviințată, dispunând amânarea cauzei pentru a i se da posibilitatea reclamantului să depună extras de carte funciară cu privire la imobilul revendicat.
Pentru depunerea acestui înscris, judecătorul a mai acordat încă două termene, fără luarea niciunei măsuri procesuale față de reclamant.
La termenul stabilit pentru data de 5.03.2008, după depunerea tuturor documentelor cadastrale, s-a încuviințat administrarea probei cu expertiză topografică, dispunându-se efectuarea unei adrese către biroul local de expertize pentru comunicarea unei liste cu experți.
La termenul din 19.03.2008, a fost desemnat expertul în cauză, au fost stabilite obiectivele expertizei și onorariul provizoriu pentru expert, solicitându-se acestuia să comunice cuantumul onorariului și termenul de finalizare.
La termenul din 2.04.2008, expertul numit a solicitat înlocuirea, motivând că are deja în lucru un număr de 60 de expertize, fiind în același timp șeful Inspectoratului pentru Situații de Urgență S.
Instanța a dispus înlocuirea sa, solicitând comunicarea unei liste cu experți topografi Biroului local de expertize T., avându-se în vedere că pe lista comunicată inițial mai figura un singur expert, care avea la rândul său, un număr de 73 de expertize în lucru.
La 16.04.2008, instanța a desemnat în cauză pe expertul R.M., dispunând transferarea onorariului în contul acestui expert.
La termenul din 30.04.2008, expertul a solicitat instanței comunicarea domiciliilor părților și obiectivele expertizei, menționând că termenul necesar întocmirii raportului este între o lună și trei luni.
Instanța a comunicat expertului datele solicitate și a acordat un nou termen la 28.05.2008, când cauza a fost din nou amânată pentru a li se da posibilitatea părților să ia cunoștință de raport.
La termenul din 11.06.2008, instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de pârât și a acordat un nou termen expertului pentru refacerea lucrării în conformitate cu datele cuprinse în planurile cadastrale.
Această măsură a fost menținută și la termenul următor din 3.09.2008, când s-a dispus și administrarea probei cu martori în sensul audierii persoanei care a întocmit planul cadastral în raport de care au fost încuviințate obiecțiunile.
La termenul de judecată din 17.09.2008 instanța, după audierea martorului, a dispus emiterea unei adrese către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară pentru a se comunica date suplimentare cu privire la planurile de amplasament ale imobilelor în discuție, punându-se din nou în vedere expertului să răspundă la obiecțiuni.
La data de 17.09.2008, expertul judiciar a depus la dosarul cauzei o notă în care menționa că nu putea răspunde la obiecțiuni și nu putea identifica parcela cadastrală din titlu.
La termenul din 1.10.2008, instanța a dispus amendarea expertului, solicitându-i să răspundă la obiecțiuni, precum și emiterea unei noi adrese către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru comunicarea datelor solicitate.
Pentru completarea raportului și, ulterior, pentru a se lua cunoștință de răspunsul la obiecțiuni, în cauză au mai fost acordate încă două termene de judecată.
La 12.11.2008, instanța a constatat că răspunsul expertului nu este concludent și că acesta nu a avut în vedere obiecțiunile încuviințate, a dispus aplicarea unei amenzi expertului și a acordat un nou termen pentru a se reface raportul de expertiză, măsuri care au fost repetate la termenele din 26.11.2008 și 10.12.2008.
De asemenea, la data de 10.12.2008, instanța a dispus și emiterea unei adrese către Biroul local de expertize T. pentru a comunica dacă expertul a încasat onorariul.
La termenul din 14.01.2009 instanța, constatând că expertul nu a procedat la refacerea raportului de expertiză pentru care încasase deja onorariul de 1500 lei, a dispus înlocuirea acestuia cu expertul S.I. și emiterea unei adrese către Biroul local de expertize T. pentru a se lua măsurile în vederea transferării onorariului în contul expertului nou numit.
La data de 22.01.2009, expertul S.I. a solicitat înlocuirea, motivat de volumul mare de activitate și în contextul în care nu dispunea de documentația cadastrală din zona respectivă.
La termenul de judecată din 28.01.2009, instanța a respins cererea de înlocuire a expertului S.I., dispunând emiterea unei adrese către expertul R.M. pentru a preciza modalitatea preluării sumei de achitate cu titlu de onorariu și condițiile în care se poate ridica această sumă de bani.
La termenul din 11.02.2009, expertul R.M. a depus o notă în care arăta că expertiza a fost întocmită corect, iar onorariile nu pot fi restituite, situație în care instanța a dispus citarea expertului în calitate de chemat în garanție.
La termenul din 25.02.2009, instanța a pus în vedere expertului R.M. să restituie onorariul încasat, sub sancțiunea sesizării organelor competente cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, biroului local de expertize să procedeze la recuperarea onorariului și virarea noului în contul celui de al doilea expert. La același termen de judecată, expertul S.I. a formulat cerere de înlocuire, din motive medicale. Prin aceeași încheiere, instanța a respins cererea acestuia, cu motivarea că, în afara unei copii ilizibile a unui certificat medical, expertul nu a făcut dovada radierii de pe lista experților tehnici.
La termenul din 11.03.2009, instanța a respins o nouă cerere a expertului S.I. de înlocuire din motive medicale, iar ulterior au fost acordate trei termene în vederea efectuării raportului de expertiză.
în condițiile în care expertul a depus dovada efectuării unui concediu medical în perioada 20.02.2009 - 25.05.2009, nu s-a mai procedat la aplicarea unei amenzi.
în dosarul nr. 92/194/2008, având ca obiect acțiune în revendicare imobiliară, la primul termen de judecată la 2.04.2008, i s-a pus în vedere reclamantei, reprezentată de avocat, să depună extras de carte funciară a imobilului.
La termenul de judecată din 16.04.2008, instanța a constatat lipsa calității procesuale pasive a doi dintre cei trei pârâți și a pus în discuția părților efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, dispunând, la cererea apărătorului reclamantei, acordarea unui termen pentru a preciza dacă partea înțelege să achite onorariul.
La termenul din 30.04.2008, instanța a dispus emiterea unei adrese către Biroul local de expertize T. pentru comunicarea unei liste cu experți topografi, iar la 14.05.2008 cauza a fost amânată față de cererea reclamantei pentru lipsă de apărare, dovedită cu acte medicale.
La 4.06.2008, a fost desemnat expert R.M., au fost stabilite obiectivele expertizei și onorariul provizoriu, pentru întocmirea raportului și luarea la cunoștință a conținutului acestuia fiind acordate 3 termene de judecată.
La termenul din 3.09.2008 s-a dispus completarea raportului de expertiză, pentru depunerea lucrării fiind acordate încă trei termene de judecată fără a se dispune sancționarea expertului.
La data de 12.11.2008, instanța a constatat că expertul a răspuns sumar și lacunar la obiecțiunile încuviințate, motiv pentru care a dispus refacerea lucrării.
La termenul de judecată din 10.12.2008, instanța a admis obiecțiunile la raportul de expertiză, formulate de una din părțile cu privire la care, prin încheiere anterioară, constatase că nu are calitate procesuală și a dispus completarea raportului de expertiză.
Ulterior, au mai fost acordate alte două termene și au fost aplicate două amenzi pentru neefectuarea lucrării de către expert.
La termenul din 4.03.2009, instanța a dispus din nou refacerea raportului de expertiză la cererea unui pârât în privința căruia se pronunțase anterior sub aspectul calității procesuale, solicitând totodată relații suplimentare de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, pentru care au fost acordate alte două termene de judecată.
După depunerea unui nou răspuns de către expert, la termenul din 15.04.2009, instanța a solicitat precizări Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară cu privire la vizarea raportului de expertiză.
Pentru vizarea raportului de expertiză de către OCPI au mai fost acordate trei termene de judecată și s-a dispus aplicarea unei amenzi judiciare, raportul purtând viza acestei instituții conform art. 13 lit. e) din H.G. nr. 1210/2004 fiind depus la 10.06.2009.
în dosarul nr. 803/194/2007, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, la primul termen de judecată la data de 19.12.2007, judecătorul din planificarea de permanență a luat interogatoriul pârâtului și a amânat cauza în vederea asigurării continuității completului de judecată.
La 16.01.2008, pârâtul judecător, titular al completului, a pus în vedere reclamantului să facă dovada calității procesuale pasive a pârâtului, în condițiile în care titlul de proprietate era emis pe numele autorului său.
La termenul de judecată din 30.01.2008, apărătorul reclamantului a solicitat acordarea a unui nou termen pentru a dovedi calitatea procesuală a pârâtului, cauza fiind amânată de către judecătorul din planificarea de permanență.
La 20.02.2008, reclamantul a depus extras din registrul de stare civilă privind decesul titularului dreptului de proprietate și adresa emisă de Primăria B. prin care se comunica data de naștere a pârâtului, instanța dispunând emiterea unei adrese către primărie pentru comunicarea unei copii a certificatului de naștere al acestuia.
La 27.02.2008, instanța declară închise dezbaterile și repune cauza pe rol pentru a se face dovada calității de moștenitor a pârâtului.
La data de 12.03.2008, în urma unui interogatoriu luat pârâtului, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a fratelui acestuia.
La 26.03.2008, reprezentanta reclamantului a solicitat acordarea unui nou termen pentru a face dovada faptului că cel de al doilea pârât este străin de moștenire.
La termenul din 9.04.2008, în condițiile în care cel de al doilea pârât a declarat că a acceptat succesiunea în mod tacit, locuind într-un imobil cuprins în masa succesorală, instanța i-a pus în vedere acestuia să depună un extras de carte funciară cu privire la imobil.
La termenul din 23.04.2008, instanța a suspendat judecata cauzei în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., iar după repunerea cauzei pe rol, la 6.05.2009, s-a constatat lipsa de procedură cu pârâtul.
La termenul de judecată din 27.05.2009, instanța a acordat un nou termen pentru ca cel de-al doilea pârât să facă dovada calității de moștenitor, iar la termenul de judecată din 10.06.2009 cauza a fost soluționată.
S-a mai reținut și că, în mod constant, pârâtul judecător nu a studiat corespunzător actele și lucrările dosarelor, situație care a condus la temporizarea procedurii judiciare datorită fie a nedepunerii unor înscrisuri relevante (extras de carte funciară în cauze având ca obiect revendicare și constatare vânzare-cumpărare), care se impuneau a fi avute în vedere de instanță încă de la primele termene de judecată, întrucât numai în urma analizării lor se putea aprecia asupra oportunității, utilității și concludenței probelor solicitate, fie a admiterii unor cereri formulate de părți, pentru care se constatase anterior lipsa calității lor procesuale.
Referitor la dosarul nr. 778/194/2008, se reține că pe parcursul soluționării acestuia a existat o exercitare necorespunzătoare a îndatoririlor profesionale de către pârâtul judecător.
Astfel, la termenul de judecată din 18.02.2009, apărătorul reclamantului a învederat instanței că a formulat cerere de strămutare a cauzei, iar avocatul pârâtului a solicitat încuviințarea probei cu trei martori pentru a dovedi vicierea consimțământului pârâtului la încheierea convenției, precum și împrejurarea că reclamantul se afla în țară.
Instanța a încuviințat proba testimonială și a dispus citarea celor trei martori la adresele indicate de avocatul pârâtului, fiind acordat termen de judecată la 4.03.2009, când reclamantul prin avocat a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea cererii de strămutare aflată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen de judecată la 26.06.2009, cerere respinsă în temeiul art. 40 alin. (2) C.proc.civ.
în raport de textul de lege invocat de instanță, reclamantul prin avocat a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (2) C.proc.civ., solicitând sesizarea Curții Constituționale și suspendarea cauzei pendinte.
în vederea soluționării cererii de suspendare, instanța a acordat termen la 18.03.2009.
La termenul de judecată acordat, după pronunțarea soluției de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale și de suspendare a judecării cauzei pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța a dispus amânarea cauzei și citarea martorilor încuviințați pentru pârât în ședința publică din 28.01.2009, acordând termen de judecată la 1.04.2009.
împotriva încheierii de ședință din 18.03.2009, reclamantul a formulat recurs înregistrat la Judecătoria B. la data de 24.03.2009.
Deși prin rezoluția aplicată de pârâtul judecător P.L.M. pe cererea de recurs se dispusese înaintarea dosarului către Tribunalul C.S., prin adresa emisă la data de 24.03.2009, a fost înaintată tribunalului numai cererea de recurs, nu și dosarul cauzei.
Adresa de înaintare a cererii de recurs emisă de grefierul arhivar a fost însușită sub semnătură de către judecătorul P.L.M., în calitate de președinte al instanței.
Cererea de recurs formulată în dosarul nr. 778/194/2008 a fost înregistrată la Tribunalul C.S. la data de 27.03.2009, iar urmare absenței dosarului instanței de fond, prin rezoluția din 30.03.2009 a judecătorului de serviciu s-a dispus restituirea acesteia către Judecătoria B., cu mențiunea de a se înainta tribunalului atât cererea de recurs, cât și dosarul cauzei.
La termenul de judecată din 1.04.2009 au fost audiați doi dintre martorii propuși de către pârât, iar în privința celui de-al treilea, s-a dispus citarea cu mandat de aducere, stabilindu-se termen de judecată la 15.04.2009.
în ceea ce privește cererea de recurs formulată de reclamant, a rezultat că, după restituirea acesteia de către Tribunalul C.S., a fost înregistrată la Judecătoria B. la data de 8.04.2009 și a fost atașată la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din 15.04.2009, apărătorul reclamantului a solicitat înaintarea întregului dosar către instanța de control judiciar în vederea soluționării recursului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 18.03.2009, precum și suspendarea cauzei până la soluționarea recursului.
Fără a se pronunța supra chestiunii prealabile ridicate de avocatul reclamantului, instanța a pus în discuție oportunitatea audierii martorului H.L. prezent în instanță.
Apărătorul reclamantului s-a opus acestei măsuri dispuse de pârâtul judecător, insistând în solicitarea de înaintare a dosarului cauzei în recurs.
Instanța a motivat respectiva dispoziție, pe de o parte, că recursul în discuție viza o încheiere de ședință anterioară, iar pe de altă parte, împrejurarea că martorul prezent în instanță se deplasase din alt județ pentru a fi audiat, în condițiile în care se dispusese și citarea acestuia cu mandat de aducere.
Urmare dispoziției instanței, apărătorul reclamantului a formulat verbal cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, invocând prevederile art. 27 pct. 7 C.proc.civ., precizând totodată că urma să depună în scris motivarea respectivei cereri.
Conform mențiunilor din încheierea de ședință de la acea dată, judecătorul cauzei a constatat netemeinicia susținerilor avocatului reclamantului și a dispus continuarea ascultării martorului H.L., ignorând cererea expresă a avocatului de a nu se mai efectua niciun act de procedură în cauză din momentul recuzării instanței.
Dispoziția președintelui de complet în sensul de a se continua audierea martorului prezent l-a determinat pe avocatul reclamantului să părăsească sala de judecată, pentru scurt timp. înainte de închiderea dezbaterilor în cauză, reprezentantul reclamantului s-a prezentat în fața instanței și a formulat verbal declarație de renunțare la judecată. Asupra cererii de recuzare a președintelui completului de judecată, avocatul reclamantului a precizat însă că înțelege să o susțină în continuare.
Fără a dispune măsurile corespunzătoare soluționării acestui incident procedural, judecătorul P.L.M. a pus în discuția părților cererea de renunțare la judecată și, luând act de poziția exprimată de apărătorul pârâtului, a dispus măsuri în vederea legalei soluționări a cererii de renunțare la judecată, dispunând amânarea cauzei pentru a se depune procură specială de renunțare la judecată, dar și pentru a se depune cererea de recuzare motivată.
Ulterior depunerii la dosar a cererii de recuzare motivată, la termenul de judecată din 22.04.2009 pârâtul judecător a continuat să dispună măsuri în vederea soluționării cauzei, concomitent cu dispoziția de înaintare a cererii de recuzare serviciului arhivă, în vederea repartizării spre soluționare.
Cererea de recuzare a fost soluționată prin încheierea nr. 69 din 24.04.2009, în sensul respingerii ca neîntemeiată.
Procedând astfel, s-a reținut că judecătorul P.L.M. a încălcat dispozițiile art. 91 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare și art. 108 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești potrivit cărora, judecătorii sunt obligați să soluționeze cauzele în termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora și, totodată, să verifice efectuarea în termen a încheierilor și celorlalte lucrări întocmite de grefierul de ședință, restituindu-le pe cele necorespunzătoare și dând îndrumările necesare pentru refacerea lor.
Totodată, s-a reținut că pârâtul judecător, în mod repetat, nu a respectat dispozițiile art. 112,art. 115,art. 132,art. 138 C.proc.civ. referitoare la lămurirea cadrului procesual, încuviințarea și administrarea probelor, atât cele solicitate de părți, cât și cele considerate necesare de către instanță, cele ale art. 114 alin. (5) C.proc.civ. referitoare la luarea măsurilor necesare pregătirii judecății de la înregistrarea cererii, ale art. 1551C.proc.civ. care instituie sancțiunea suspendării judecății atunci când reclamantul nu îndeplinește obligațiile stabilite de instanță în sarcina sa, ale art. 1081C.proc.civ., referitoare la aplicarea sancțiunilor pecuniare față de părți, martori, experți sau alți participanți la proces care nu au respectat dispozițiile instanței, precum și cele referitoare la măsurile procesuale care permit judecarea pe fond a dosarelor, în condițiile neîndeplinirii obligațiilor dispuse de instanță.
Referitor la cea de-a doua faptă, s-a reținut că aceasta contravine dispozițiilor art. 303 alin. (6) C.proc.civ., prin faptul că nu au fost luate măsurile care se impuneau pentru soluționarea recursului declarat de petiționar, prin avocat, împotriva încheierii pronunțate la data de 18.03.2009, cu atât mai mult cu cât legea instituie cerința soluționării în regim de urgență a recursului declarat împotriva încheierii prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate, prin stabilirea unui termen de 3 zile pentru soluționarea respectivei căi de atac, ale art. 30 și art. 31 C.proc.civ., precum și ale art. 98 alin. (1) și (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești potrivit cărora pârâtul judecător avea obligația ca, de îndată, să dispună măsurile corespunzătoare în vederea soluționării incidentului procedural, respectiv să înainteze dosarul completului cu numărul imediat următor care judeca în aceeași materie, pentru soluționarea incidentului procedural, și să nu facă niciun act de procedură în cursul judecării cererii, chiar dacă recuzarea se formulase în ședință publică și în timpul dezbaterilor.
Sub aspectul laturii subiective, cu privire la prima faptă s-a reținut că vinovăția pârâtului judecător P.L.M. rezultă din conduita pasivă a acestuia pe parcursul soluționării cauzelor anterior expuse, fapt ce a avut drept consecință prelungirea procedurilor judiciare, aceasta constituind și o încălcare a dispozițiilor articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce garantează dreptul cetățenilor la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil; referitor la a doua faptă, vinovăția îmbracă forma relei-credințe și rezultă din modalitatea de exercitare a funcției atât ca judecător, cât și ca președinte al instanței, prin neluarea măsurilor care se impuneau pentru soluționarea recursului declarat împotriva încheierii pronunțate la data de 18.03.2009 și prin continuarea efectuării de acte de procedură în dosarul nr. 778/194/2008, după recuzarea sa, cu ignorarea prevederilor legale imperative invocate chiar de autorul recuzării.
La individualizarea sancțiunii, Secția pentru judecători a avut în vedere gravitatea concretă a faptelor, caracterul repetitiv al nerespectării unor norme legale și principii de bază ale procesului civil, pe o perioadă lungă de timp, precum și consecințele negative asupra drepturilor procesuale ale părților care astfel au suferit o vătămare prin prelungirea procedurilor judiciare.
în lipsa unor probatorii în circumstanțiere, Secția a reținut că un factor concurent ce a condus la prelungirea procedurilor judiciare l-a constituit intervalul mare de timp în care au fost efectuate expertizele topografice dispuse de către pârâtul judecător care, anterior, nu a mai fost sancționat disciplinar.
| ← Nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a... | Incompatibilitatea procurorului de şedinţă care a purtat... → |
|---|
