Nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor, manifestată prin modul de pregătire şi conducere a şedinţelor de judecată
| Comentarii |
|
Faptele judecătorului C.T. care pe parcursul soluţionării mai multor cauze, în mod repetat, nu a studiat corespunzător actele şi lucrările cauzei, nu a respectat dispoziţiile art. 201 C.proc.civ. referitoare la stabilirea prin încheiere a obiectivelor expertizei dispuse în cauză şi nici a acelora privind încuviinţarea acestora cu respectarea principiului contradictorialităţii, nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 1081şi urm. C.proc.civ. referitoare la aplicarea sancţiunilor pecuniare faţă de părţi, martori, experţi sau alţi participanţi la proces care nu au respectat dispoziţiile instanţei şi a administrat probele în etape, fără respectarea dispoziţiilor în materie, întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
C.S.M., Secţia pentru judecători Hotărârea nr. 10J din 29 aprilie 2009
Prin acțiunea disciplinară Comisia de disciplină pentru judecători a solicitat sancționarea judecătorului C.T. de la Judecătoria O. pentru săvârșirea abaterii disciplinare constând în nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor, prevăzută de art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.
în motivarea acțiunii disciplinare, Comisia de disciplină pentru judecători a arătat că judecătorul C.T., pe parcursul soluționării mai multor cauze, în mod repetat, nu a respectat dispozițiile art. 201 C.proc.civ. referitoare la stabilirea prin încheiere a obiectivelor expertizei dispuse în cauză și nici a acelora privind încuviințarea obiectivelor cu respectarea principiului contradictorialității, nu a dat eficiență dispozițiilor art. 1081și urm. C.proc.civ. referitoare la aplicarea sancțiunilor pecuniare față de părți, martori, experți sau alți participanți la proces care nu au respectat dispozițiile instanței și a administrat probele în etape, fără respectarea dispozițiilor în materie.
S-a mai reținut că o conduită constantă a pârâtei judecător a reprezentat-o studierea necorespunzătoare a actelor și lucrărilor dosarelor, care a avut drept consecință directă temporizarea procedurii judiciare datorită repunerii pe rol a cauzelor după reținerea în pronunțare și, de cele mai multe ori, după amânarea succesivă a pronunțării, pentru depunerea unor înscrisuri relevante, care se impuneau a fi avute în vedere de instanță încă de la primele termene de judecată întrucât numai în urma analizării lor se putea aprecia asupra oportunității, utilității și concludenței probelor solicitate.
Prin hotărârea nr. 10/29.04.2009 Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară și în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, a aplicat judecătorului C.T. sancțiunea disciplinară a avertismentului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Secția pentru judecători a reținut că în mai multe dosare nu a dispus măsurile corespunzătoare pentru soluționarea cu celeritate a acestora, acordând amânări nejustificate.
Astfel, în dosarul civil nr. 153/274/2008 nu a făcut aplicarea dispozițiilor legale privind comunicarea cererii de chemare în judecată formulată de pârâtă, imediat după înregistrarea acesteia în dosar, instanța îndeplinindu-și obligația prevăzută de art. 57 alin. (4) C.proc.civ. abia după ce cauza a rămas în pronunțare și ulterior s-a dispus amânarea pronunțării de două ori.
Abia la al treilea termen de judecată, la solicitarea expresă a pârâtei, a dispus citarea societății de asigurare, fără însă a califica cererea formulată de pârâtă în vederea stabilirii calității procesuale a acestei societăți, în citativul încheierii de ședință menționându-se numai că această parte participă la proces în calitate de societate de asigurări.
Totodată, se reține că instanța nu a comunicat, așa cum prevăd dispozițiile art. 57 alin. (4) C.proc.civ., cererea părții chemate în judecată, alături de copia cererii de chemare în judecată, a întâmpinării și a înscrisurilor depuse la dosar. De altfel, instanța nu a dispus comunicarea acestei cereri nici la următoarele termene de judecată.
Totodată, s-a constatat că la termenul din data de 9.10.2008, s-a dispus amânarea cauzei, pentru ca reclamanții să depună la dosar procesul-verbal încheiat cu societatea de asigurare, fără însă ca aceasta să mai fie citată pentru termenul acordat și să mai figureze în citativul încheierii de ședință.
Cu toate acestea, în încheierea de ședință din data de 6.11.2008 s-a consemnat faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, în condițiile în care societatea de asigurări nu a fost citată pentru acest termen și nici nu avea termen în cunoștință, iar după acordarea cuvântului asupra fondului cauzei, instanța a rămas în pronunțare, dispunând succesiv amânarea pronunțării de două ori.
împrejurarea că nu s-a dispus comunicarea cererii de chemare în garanție a societății de asigurare a constituit, de altfel, și motivul repunerii pe rol a cauzei.
De asemenea, se reține și faptul că la primul termen după repunerea pe rol, deși procedura de citare era legal îndeplinită, instanța a acordat un nou termen, în vederea citării acestei societăți, din cuprinsul încheierii nerezultând motivele pentru care instanța a dispus amânarea judecății.
în ceea ce privește calificarea dată cererii pe care pârâta a formulat-o împotriva societății de asigurare, din cuprinsul încheierilor nu rezultă că instanța a pus în discuția contradictorie a părților calificarea acestei cereri, iar cu ocazia deliberării a stabilit că are natura juridică a unei cereri de chemare în garanție, schimbând, așadar, calificarea dată cererii de către pârâtă, întrucât pârâta și-a întemeiat în drept această cerere pe dispozițiile art. 57 C.proc.civ.
în dosarul nr. 942/274/2007, având ca obiect partaj succesoral, prelungirea procedurii judiciare a fost generată, pe de o parte, de necesitatea respectării drepturilor procesuale ale părților, administrarea probatoriului și suspendarea cauzei din vina părților, iar pe de altă parte, de o administrare defectuoasă a probelor și studiul insuficient al dosarului.
Astfel, cauza a fost repusă pe rol după aproape un an de zile, pentru a se depune actele de proprietate referitoare la imobilul ce face obiectul partajului, în condițiile în care dovada dreptului de proprietate era un element de bază care trebuia urmărit în soluționarea unei astfel de cereri.
De asemenea, în condițiile în care nu a fost pronunțată o încheiere de admitere în principiu prin care să fie stabilită masa partajabilă și cotele ce revin fiecărei părți, s-au încuviințat două expertize tehnice, pentru cea de-a doua nefiind indicate obiectivele și onorariul cuvenit expertului.
O altă cauză ce a condus la temporizarea procedurii judiciare a constat în administrarea probelor în etape, urmare a lipsirii de eficiență a instituției primei zile de înfățișare când, potrivit dispozițiilor art. 112,art. 115 și art. 132 C.proc.civ., trebuie discutate și încuviințate toate probele care urmează a fi administrate în cauză, inclusiv cele dispuse din oficiu de către instanță, suplimentarea probatoriului putând fi solicitată doar în condițiile art. 138 C.proc.civ.
în dosarul nr. 53/274/2008 având drept obiect partajul bunurilor comune, temporizarea procedurii s-a datorat neluării măsurilor procedurale în vederea administrării probei cu interogatoriu ori aplicării dispozițiilor art. 225 C.proc.civ., precum și studiului insuficient al dosarului care a condus la repunerea acestuia pe rol după un an de zile pentru a se lămuri obiectul cererii de chemare în judecată.
în dosarul nr. 113/274/2008, având ca obiect plângere contravențională, prelungirea procedurii judiciare s-a datorat modului defectuos de administrare a probei cu martori.
Astfel, petentului i s-a încuviințat administrarea probei cu un martor la al treilea termen de judecată, în condițiile în care la prima zi de înfățișare a declarat că nu solicită administrarea de probe și, deși proba solicitată în dovedirea cererii de chemare în judecată a fost încuviințată cu întârziere, petentului nu i s-a pus în vedere să indice în termen de 5 zile domiciliul martorului, astfel încât să se poată aplica sancțiunea decăderii din probă, potrivit art. 186 alin. (2) C.proc.civ.
De asemenea, instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 188 alin. (3) C.proc.civ., care prevăd că după citarea martorului cu mandat de aducere, dacă acesta nu se înfățișează, se poate proceda la soluționarea cauzei și, în mod repetat, a dispus citarea martorului cu mandat de aducere, cu toate că din cuprinsul proceselor verbale de executare a mandatului a rezultat că martorul este plecat din țară și mandatul nu poate fi executat.
în dosarul nr. 957/274/2007, având ca obiect plângere contravențională, prelungirea procedurii judiciare s-a datorat neaplicării dispozițiilor legale care sancționează neindicarea domiciliului martorului în vederea citării, neexecutarea mandatului de aducere al martorului ori judecarea pricinii în condițiile art. 188 alin. (3) C.proc.civ.
în dosarul nr. 1503/274/2006, după casarea sentinței civile nr. 431/27.06.2007 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, tergiversarea procedurii judiciare s-a datorat omisiunii instanței de a preciza obiectul expertizei judiciare dispusă în cauză și întrebările la care trebuie să se răspundă, pârâta judecător, în calitate de președinte al completului de judecată, omițând să pună în discuția părților obiectivele expertizei, deși petenții formulaseră în scris obiectivele propuse, iar prin adresa înaintată expertului i-au fost comunicate obiectivele stabilite prin decizia de casare.
De asemenea, se constată că instanța a acordat patru termene de judecată, în vederea efectuării și depunerii la dosar a raportului de expertiză, fără a lua împotriva expertului desemnat în cauză măsura prevăzută de art. 1081pct. 2 lit. c) C.proc.civ.
în dosarul nr. 1305/2006, aflat pe rolul completului de judecată preluat de către pârâta judecător C.T. începând cu 18.03.2008, principala cauză care a condus la tergiversarea soluționării dosarului o constituie studierea necorespunzătoare a lucrărilor dosarului, întrucât după încuviințarea și administrarea probelor (după aproximativ un an), instanța a dispus amânarea judecății pentru ca petentul să precizeze suprafețele de teren solicitate a fi reconstituite, cu indicarea elementelor de identificare.
în dosarul nr. 288/274/2008 având ca obiect grănițuire și revendicare, tergiversarea cauzei s-a datorat faptului că instanța nu a studiat temeinic lucrările dosarului și nu a stabilit obiectivele la care expertul trebuie să răspundă prin raportul de expertiză.
Astfel, s-a constatat că instanța a dispus efectuarea unei expertize, în condițiile în care la dosarul cauzei nu erau depuse actele părților de proprietate asupra terenurilor în litigiu și fără a stabili prin încheiere obiectivele raportului de expertiză, expertului nefiindu-i comunicate obiectivele nici prin adresa înaintată.
în dosarul nr. 1124/274/2007, având ca obiect constatare vânzare-cumpărare și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cauzele care au condus la tergiversarea soluționării cauzei sunt studierea necorespunzătoare a cauzei și faptul că instanța a încuviințat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare la două termene de judecată, la cererile succesive ale apărătorilor părților pentru imposibilitate de prezentare, fără a se solicita dovezi în acest sens.
Deși la dosar nu a fost depus titlul de proprietate al pârâților asupra imobilului, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize, expertul fiind în imposibilitate de a identifica terenul, atât timp cât părțile nu au prezentat un titlu de proprietate.
în dosarul nr. 450.3/274/2007, având ca obiect servitute de trecere, soluționat în prima fază procesuală prin sentința civilă nr. 505/25.09.2007, pârâta judecător a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea cererii de recuzare către Tribunalul M. în vederea soluționării acesteia, acordând în acest sens două termene de judecată, fără a da eficiență dispozițiilor art. 30 alin. (4) C.proc.civ., ceea ce a condus în mod evident la tergiversarea cauzei.
în dosarul nr. 525/2007, având ca obiect ieșire din indiviziune, pârâta judecător nu a dispus la niciun termen măsuri de sancționare a expertului pentru nedepunerea lucrării la termenul fixat și nu a cenzurat obiecțiunile formulate de părți la raportul de expertiză.
De asemenea, pârâta judecător nu a gestionat corespunzător lucrările dosarului, în condițiile în care, raportat la obiectul cauzei, a pus în vedere reclamantului să depună la dosar acte de proprietate abia la termenul din data de 20.01.2009, deși, chiar expertul, în raportul de expertiză depus în data de 23.10.2007, a precizat că nu se cunoaște situația juridică a terenurilor în litigiu, ceea ce demonstrează din nou faptul că pârâta judecător nu a studiat temeinic dosarele înainte de ședința de judecată.
Procedând astfel, judecătorul C.T. a încălcat dispozițiile art. 91 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare și 108 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești potrivit cărora, judecătorii sunt obligați să soluționeze cauzele în termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora și, totodată, să verifice efectuarea în termen a încheierilor și celorlalte lucrări întocmite de grefierul de ședință, restituindu-le pe cele necorespunzătoare și dând îndrumările necesare pentru refacerea lor.
Totodată, s-a constatat că în mod repetat nu a respectat dispozițiile art. 201,art. 1081,art. 186,art. 188 alin. (3) și art. 225 C.proc.civ. referitoare la stabilirea și încuviințarea prin încheiere, cu respectarea principiului contradictorialității, a obiectivelor expertizei dispuse în cauză respectivă, aplicarea sancțiunilor pecuniare față de părți, martori, experți sau alți participanți la proces care nu au respectat dispozițiile instanței, precum și cele referitoare la măsurile procesuale care permit judecarea pe fond a dosarelor, în condițiile neîndeplinirii obligațiilor dispuse de instanță.
S-a mai reținut și că, în mod constant, pârâta judecător nu a studiat corespunzător actele și lucrările dosarelor, situație care a condus la temporizarea procedurii judiciare datorită repunerii pe rol a cauzelor după reținerea în pronunțare și, de cele mai multe ori, după amânarea succesivă a pronunțării, pentru depunerea unor înscrisuri relevante (acte de proprietate în cauze având ca obiect revendicare, grănițuire, partaj succesoral), care se impuneau a fi avute în vedere de instanță încă de la primele termene de judecată, întrucât numai în urma analizării lor se putea aprecia asupra oportunității, utilității și concludenței probelor solicitate.
Sub aspectul laturii subiective s-a reținut că vinovăția pârâtei judecător rezultă din modul în care a înțeles să aplice sau nu dispozițiile procedurale, fapt ce a avut drept consecințe prelungirea procedurilor judiciare, aceasta constituind, totodată, și o încălcare a dispozițiilor articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
La individualizarea sancțiunii, Secția pentru judecători a avut în vedere caracterul repetitiv al nerespectării unor norme de procedură civilă, consecințele negative asupra drepturilor procesuale ale părților care astfel au suferit o vătămare prin prelungirea procedurilor judiciare, dar și faptul că pârâta judecător se află la începutul carierei, prima sa ședință de judecată având loc după o lună de la data numirii în această funcție, dar și gradul de ocupare a posturilor la Judecătoria O., în perioada 1.03.2008 - 22.09.2008, la această instanță funcționând efectiv doar 2 judecători definitivi și unul stagiar.
Totodată, s-a avut în vedere și poziția procesuală a pârâtei judecător, precum și faptul că aceasta regretă fapta și a depus diligențe pentru a înlătura consecințele negative, astfel că, în prezent mai are pe rol doar 8 dosare mai vechi de 1 an.
| ← Lipsa vinovăţiei procurorului de a solicita unui coleg să... | Încălcarea dispoziţiilor din legi şi regulamente referitoare... → |
|---|
