Acordul intern şi acordul extern de voinţe
| Comentarii |
|
acordul „intern” de voinţe, contractul presupune întâlnirea concordantă a două voinţe juridice în scopul naşterii, modificării sau stingerii unui raport juridic, întâlnirea celor două voinţe presupune un proces complex care implică numeroase detalii psihologice pentru că, putem spune, se desfăşoară în forul intern al părţilor contractului, printr-o analiză a importanţei şi necesităţii unui acord de voinţe. La acest nivel al procesului de formare a contractului, numit într-o importantă parte a dreptului comparat, „acord intern” de voinţe, sunt relevante elementele de fond ale contractului - în special, cauza şi consimţământul, dar şi obiectul şi capacitatea.
Cauza, ca şi motiv determinant al încheierii contractului (art. 1235 Noul Cod Civil), constituie motorul naşterii acordului de voinţe şi de aceea trebuie să întrunească cerinţele prevăzute de art. 1236 noul Cod Civil: să existe, să fie licită şi morală, sub sancţiunea anulabilităţii contractului sau chiar a nulităţii absolute a acestuia — pentru ipotezele iliceităţii şi imoralităţii cauzei comune a părţilor (art. 1238 noul Cod Civil).
Consimţământul la încheierea contractului, deşi nu este definit de legiuitor, deducem că reprezintă manifestarea de voinţă în sensul încheierii unui contract. Această manifestare de voinţă cunoaşte un parcurs intern şi unul extern. Parcursul intern al consimţământului constituie procesul de formare a voinţei juridice. în acest sens, consimţământul trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză (art. 1204 noul Cod Civil). în legătură cu această latură internă a consimţământului trebuie să avem în vedere întreaga problematică a discernământului (art. 1205 noul Cod Civil) şi pe aceea a viciilor de consimţământ - eroarea, dolul, violenţa şi leziunea (reglementate de art. 1206-1224 noul Cod Civil). Toate aceste aspecte presupun o analiză separată de care nu ne ocupăm în prezentul cadru.
acordul „extern” de voinţe, consensul extern. Interesul nostru este atras în această expunere, de parcursul extern al consimţământului care reprezintă mecanismul formării „consensului extern” al părţilor. Această fază, aşa-numit externă, pentru că indică părăsirea forului intern al fiecărei părţi şi manifestarea perceptibilă a voinţei juridice şi presupune exprimarea consimţământului într-o manieră suficientă pentru încheierea contractului. Această a doua fază desemnează de fapt, mecanismul formării contractului prin întâlnirea ofertei şi acceptării şi, inclusă fiind de legiuitor în sfera consimţământului, se referă la încheierea contractului prin întâlnirea ofertei de a contracta şi acceptării acesteia, precum şi la faza premergătoare realizării acestui consens extern care este cea a negocierilor precontractuale. în cele ce urmează, scopul nostru este acela de a analiza distinct faza precontractuală deoarece legiuitorul îi rezervă acesteia o serie de reglementări specifice, pentru ca abia apoi să trecem la analiza mecanismului ofertei şi acceptării. în ce priveşte celelalte două condiţii de validitate ale contractului - capacitatea de a contracta (art. 1180-1181 noul Cod Civil) şi obiectul contractului (art. 1225-1234 noul Cod Civil), deşi cu relevanţă în privinţa validităţii contractului, rămân condiţii de fond ale acestuia şi sunt fară relevanţă imediată în privinţa mecanismului acordului de voinţe. Ele fac obiectul de studiu tradiţional la materia actului juridic civil, drept pentru care vom lăsa deoparte analiza lor.
