Clasificarea contractelor în numite şi nenumite
| Comentarii |
|
clasificarea contractelor în numite şi nenumite, după cum sunt sau nu sunt reglementate expres de legea civilă şi calificate prin denumiri speciale, contractele se împart în: contracte numite şi contracte nenumite. Existenţa acestei clasificări se deduce, la nivelul textelor legale, din prevederile art. 1168 noul cod civil care stabileşte ce drept comun este aplicabil contractelor „nereglementate”, adică nenumite.
A. Contractele numite.
Contractele numite sunt contractele reglementate prin dispoziţii exprese ale Codului civil şi ale altor legi civile şi calificate prin denumiri speciale în acord cu operaţiunile juridice pe care le generează. Includem în această categorie (mult mai consistentă în noua reglementare a Codului civil): vânzarea, locaţiunea, mandatul, împrumutul, depozitul, contractul de societate, contractul de asigurare, contractul de cont curent, contractul de transport, contractul de ipotecă, contractul de gaj etc.
B. Contractele nenumite sau nereglementate.
Contractele nenumite sunt contractele nereglementate expres de lege şi lipsite de o denumire legală. Existenţa lor se explică prin principiul libertăţii contractuale. Astfel, părţile pot încheia orice fel de contracte cu respectarea condiţiilor generale de validitate prevăzute de Codul civil. Fac parte din această categorie: contractul de asistenţă, contractul de hotelărie, contractele în cadrul cărora prestaţiile complexe împiedică includerea contractului în sfera contractelor reglementate expres (de exemplu, contractul prin care, în schimbul proprietăţii unui bun, se prestează un serviciu, se transferă bunuri şi se plătesc sume de bani, fară a se putea stabili care este „centrul de greutate” al contractului şi care sunt prestaţiile principale reciproce). Categoria contractelor nereglementate, în pofida varietăţii teoretic nelimitate, se găseşte astăzi într-un oarecare declin, în condiţiile unui real exces de pozitivism juridic la toate nivelurile contractului.
Importanţa practică
Această clasificare prezintă o majoră importanţă practică din punctul de vedere al reglementărilor juridice ce se aplică celor două categorii de contracte. Regula de bază este instituită de art. 1167 şi 1168 noul Cod Civil Astfel:
a) de principiu, tuturor contractelor li se aplică regulile generale privitoare la condiţiile de validitate, la formarea contractului şi la efectele contractului, astfel cum sunt acestea prevăzute în cod (Capitolul I „Contractul”, Titlul II, Cartea a V-a) -dreptul comun, contractelor special reglementate de cod, li se aplică şi regulile particulare destinate acestor contracte numite şi regăsibile în Codul civil şi în reglementări extrinseci speciale - dreptul special, pe lângă regulile comune la care se poate reveni, de câte ori nu există reguli particulare. în sinteză aşadar, contractelor numite li se aplică prioritar dreptul special şi, în subsidiar (sau în completare), dreptul comun (sau general). Această ierarhie este stabilită de art. 1167 noul Cod Civil;
b) contractelor nenumite li se aplică numai dispoziţiile generale privitoare la toate contractele (adică dreptul comun al contractelor, astfel cum acesta este prevăzut de Capitolul I „Contractul”, Titlul II, Cartea a V-a); orice alte reglementări aplicabile sunt, de obicei, stabilite prin acordul de voinţe al părţilor contractante. Cu toate acestea, dacă nici voinţa părţilor şi nici dreptul comun nu sunt în măsură să determine într-o manieră suficientă efectele contractelor nenumite, atunci se vor aplica regulile dreptului special aferente contractului cu care se aseamănă cel mai mult. Astfel, conform art. 1168 noul Cod Civil: „Contractelor nereglementate de lege li se aplică prevederile prezentului capitol, iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult.”
Această reglementare reprezintă o schimbare substanţială pentru regimul juridic al contractelor nenumite. In concepţia doctrinei dezvoltate pe marginea vechiului cod, se vorbea numai de aplicarea regulilor comune tuturor contractelor şi se sugera prohibiţia aplicării regulilor asemănătoare prezente într-un contract similar care este reglementat (a se vedea, de exemplu, L. Pop, Contractul, p. 113 şi urm.).
