Contracte simple, contracte complexe şi grupuri de contracte.
| Comentarii |
|
contracte simple, contracte complexe şi grupuri de contracte, o altă clasificare imaginabilă a contractelor se poate face în funcţie de structura lor. Deşi nu este o clasificare expres reţinută de lege, interesul pentru ea se desprinde implicit din definiţia legală dată contractului-cadru (art. 1176 Noul Cod Civil) care este un contract complex care generează la rândul său un grup de contracte.
A. Contractele simple.
Acestea sunt contracte prin intermediul cărora se realizează o singură operaţiune juridică. Categoria include marea parte a contractelor tradiţionale pe care le cunoaştem: vânzare, schimb, mandat, locaţiune etc. Regimul lor juridic este specific determinat de textele legale aplicabile fiecărui contract în parte, iar dacă este vorba de un contract nenumit, dar care include o operaţiune simplă, se aplică
regula de la art. 1168 noul Cod Civil
B. Contractele complexe.
Creaţie a practicilor contractuale, contractele complexe sunt acele contracte care înfăţişează mai multe operaţiuni juridice . Fiecare din aceste operaţiuni, dacă ar fi analizată distinct, ar reprezenta un contract în sine.
Dacă însă s-ar aplica regulile fiecărui contract în parte s-ar putea ajunge la situaţii juridice ireconciliabile. De aceea, în doctrină, s-au sugerat două abordări ale acestei situaţii. In prima variantă posibilă, s-ar putea aplica regulile aferente fiecărei operaţiuni juridice în parte - contractul complex fiind astfel văzut ca o adiţiune de contracte speciale care fiecare atrag un regim juridic propriu. O a doua variantă posibilă ar fi aceea a considerării contractului complex ca o formulă contractuală originală şi care nu este supusă regulilor contractelor care ar corespunde operaţiunilor însumate, cu excepţia acelor reguli care nu sunt incompatibile cu esenţa contractului complex. Acest punct de vedere s-a impus în cele din unnă. Dacă astfel luăm exemplul leasing-ului, care este în mod evident un contract complex, putem observa că el poate fi calificat ca o adiţiune de contract de vânzare, contract de locaţiune, contract de locaţiune şi promisiune unilaterală de vânzare, însă scopul întregului contract este unul sui generis care se realizează prin juxtapunerea acestor trei tipuri de contracte. Regimului său juridic trebuie să i se aplice regulile din legislaţia specială dedicată lui şi, în completare, cele ale regimului general al contratelor prevăzut de Codul civil-. Un alt exemplu de contract complex este contractul de hotelărie care cuprinde un depozit al bagajelor clientului, o locaţiune cu termen oferită acestuia şi o sumă posibilă de alte servicii colaterale. De această dată, contractului i se aplică şi reguli ale contractelor care compun contractul de hotelărie (de exemplu, din contextul reglementării depozitului), cu condiţia să nu fie contrare scopului acestui contract.
C. Grupurile de contracte. Spre deosebire de contractul complex, în cadrul căruia se juxtapun mai multe operaţiuni contractuale în vederea atingerii unui scop, dar toate operaţiunile se desfăşoară între aceleaşi părţi, grupul de contracte reprezintă „două sau mai multe contracte strâns legate între ele prin faptul că sunt încheiate în vederea realizării aceluiaşi obiectiv final, contracte care îşi conservă însă propria individualitate”. De asemenea, mai putem sublinia şi că, spre deosebire de contractele complexe, contractele din grup pot fi încheiate între persoane diferite, dar este necesară o conexitate dată de obiectivul final al tuturor contractelor. Importanţa acestei categorii este dată din nou de determinarea regimului juridic aplicabil acestei operaţiuni - fiecărui contract în parte i se va aplica un regim juridic distinct, prevăzut de lege, întrucât fiecare îşi păstrează propria individualitate. Pe de altă parte, grupurile de contracte generează serioase discuţii legate de efectele pe care le produce încetarea unui contract asupra celorlalte contracte din grup. Un exemplu de grup de contracte este ipoteza, extrem de simplă şi frecventă, a contractului de credit şi contractelor de garanţie prin care se garantează restituirea creditului (ansamblu de contracte), de asemenea, un grup de contracte regăsim şi în ipoteza vânzărilor succesive ale aceluiaşi bun, începând cu producătorul unui bun şi terminând cu comerciantul en detail (grup liniar), în sfârşit, tot cu un grup de contracte avem de a face şi în ipoteza în care un contract este văzut ca principal şi, pentru îndeplinirea obiectului său principal, se încheie o serie de alte contracte - este cazul antreprizei principale pe care se grefează o serie de subantreprize menite să ducă la execuţia unor părţi mai restrânse din obiectul primului contract şi subordonate în consecinţă primului contract; sau este cazul contractului-cadru' care stabileşte o serie de elemente esenţiale de care se ţine seama între părţi în seria de contracte care se încheie ulterior acestui contract care trebuie considerat principal şi punct de reper al relaţiei contractuale ulterioare (grup radiant) .
Importanţa
Importanţa acestei clasificări este semnificativă şi ea. Principala consecinţă a distincţiilor de mai sus este dată de regimul juridic aplicabil contractului complex şi, de asemenea, de regimul juridic aplicabil grupurilor de contracte. Am redat termenii esenţiali ai acestei discuţii cu ocazia prezentării fiecărei categorii. în plus, clasificarea de mai sus ridică extrem de importanta problemă, a legii aplicabile contractului, în ipoteza unui conflict de legi privitor la contract sau la grupurile de contract. Chestiunea a fost sesizată de legiuitorul european şi face obiectul unor subtile reglementări din care amintim Regulamentul Roma I privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale.
