Agentul de asigurare persoană fizică
| Comentarii |
|
agentul de asigurare persoană fizică, normele legale din materia asigurărilor reglementează distinct condiţiile dobândirii calităţii de agent persoană fizică, de cele ale agentului persoană juridică.
Potrivit art. 34 din Legea nr. 32/2000, pentru ca o persoană fizică să dobândească statutul de agent de asigurare, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă pregătirea profesională de specialitate şi/sau competenţele, cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare exercitării acestei activităţi, în concordanţă
cu cerinţele prevăzute în normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu a emis normele cu privire la standardul de pregătire profesională al agenţilor persoane fizice. De lege ferenda, s-ar putea institui două condiţii alternative; fie să aibă studii superioare, fie să fi lucrat în domeniul asigurărilor sau financiar bancar o anumită perioadă de timp care să-i fi permis dobândirea experienţei necesare’.
b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă profesională sau o garanţie echivalentă, furnizată de un asigurător, în numele căruia agentul de asigurare lucrează, sau al cărui împuternicit este, valabile pe întreg teritoriul Uniunii Europene şi al statelor aparţinând Spaţiului Economic European;
Asigurarea de răspundere civilă sau garanţia echivalentă are drept scop acoperirea prejudiciilor pe care agentul de asigurare le-ar produce în exercitarea activităţii de intermediere. Fiind o asigurare profesională, această formă de asigurare nu acoperă prejudiciile între care nu există legătură de cauzalitate cu operaţiunile de intermediere ale agentului.
c) să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală;
Infracţiunile contra patrimoniului sunt prevăzute în art. 208-221 C. pen. Dintre cele mai întâlnite în practică, menţionăm furtul, tâlhăria, înşelăciunea, delapidarea, gestiunea frauduloasă, abuzul de încredere, tăinuirea etc. în ceea ce priveşte categoria infracţiunilor prevăzute de legislaţia financiar-fiscală, aceasta include faptele incriminate de Legea nr. 241/2005’ privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, de Legea nr. 82/1991 privind contabilitatea, de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital etc. Infracţiunile prevăzute de legislaţia financiar-fiscală sunt incluse de către autorii de specialitate în domeniul dreptului penal al afacerilor .
Faţă de exprimarea normei [„să nu aibă cazier pentru infracţiuni (...)"], concluzia ce se impune este aceea că este necesară existenţa unei condamnări penale definitive pentru o infracţiune care intră în categoria celor menţionate. Astfel, o
persoană trimisă în judecată pentru infracţiuni dintre cele avute în vedere de text nu intră sub incidenţa acestei interdicţii. Aceasta întrucât, potrivit art. 17 din Legea nr. 290/2004', în certificatul de cazier judiciar se înscriu sancţiunile penale din hotărârile judecătoreşti rămase definitive. Desigur, o astfel de situaţie în care se află cel care vrea să devină agent de asigurare nu rămâne indiferentă, dar ea poate fi inclusă în ultima condiţie, aceea a bunei reputaţii.
d) să îndeplinească cerinţele legale în vigoare privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor;
e) să se bucure de o bună reputaţie. Această cerinţă lasă loc arbitrariului, de aceea socotim necesară grăbirea edictării normelor de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Ca orientare pot fi luate în considerare, după caz, cazierul fiscal, menţiunile înscrise în Centrala Riscurilor Bancare , referinţele de la locul de muncă, eventualele sancţiuni disciplinare aplicate ca urmare a încălcării raporturilor de muncă, aflarea sub urmărire penală sau în judecată pentru infracţiunile precizate la lit. c) etc.
în ceea ce priveşte adoptarea, de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a normelor referitoare la detalierea condiţiilor relative la agenţii persoane fizice, suntem de părere că nu se vor putea institui alte cerinţe, deoarece, aşa cum însuşi art. 34 din Legea nr. 32/2000 dispune, normele vor fi emise în aplicarea legii şi nu în completarea ei.
Agentul de asigurare persoană fizică, exercitând intermedierea în condiţiile de mai sus, dobândeşte şi calitatea de comerciant. Opinia noastră se întemeiază pe împrejurarea că operaţiunile de asigurare a căror încheiere o mijloceşte sunt activităţi de prestări servicii comerciale, iar activitatea desfăşurată de agent împrumută aceeaşi natură comercială.
în concret, persoana fizică poate desfăşura activitate de intermediere în asigurări în cele trei forme de exercitare a activităţilor economice reglementate de
O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale. Potrivit actului normativ menţionat, agentul de asigurare persoană fizică se poate organiza ca persoană fizică autorizată, ca întreprindere individuală sau ca întreprindere familială. Se înţelege că, fiind comercianţi persoane fizice, agenţilor le revin şi obligaţiile profesionale ale comercianţilor.
în doctrina franceză, agenţii de asigurare nu sunt consideraţi ca fiind comercianţi, ci sunt asemuiţi celor ce exercită o profesie liberală.
O ultimă menţiune pe care o mai facem este aceea că potrivit legii (art. 34), agenţii de asigurare, persoane fizice, au dreptul să se înregistreze la camera de muncă în a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a beneficia de dispoziţiile legale privind vechimea în muncă, fondurile de pensii şi de asigurări sociale.
Am cateva nelamuriri la Cheltuiel deductibile la autoturismului luat in Comodat
n plus, mai sunt deductibile 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt folosite exclusiv în scopul desfășurării activității și a căror masă totală maximă autorizată nu depășește 3.500 kg și nu au mai mult de nouă scaune de pasageri, inclusiv scaunul șoferului, aflate în proprietate sau în folosință.
Aceste cheltuieli sunt deductibile integral pentru situațiile în care
Citește mai mult
vehiculele sunt:folosite exclusiv pentru servicii de urgență, servicii de pază și protecție și servicii de curierat;
folosite de agenții de vânzări și de achiziții;
folosite pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
folosite pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către școlile de șoferi;
folosite ca mărfuri în scop comercial.
Multumesc pentru raspuns!