Informarea creditorilor de asigurări
| Comentarii |
|
informarea creditorilor de asigurări, Legea nr. 503/2004 obligă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi lichidatorul să informeze pe toţi creditorii de asigurări cunoscuţi, indiferent de statul unde aceştia au sediul, sau, după caz, domiciliul, pentru a le da posibilitatea valorificării creanţelor.
în acest sens, art. 62 dispune că după deschiderea procedurii de redresare financiară sau, după caz, a falimentului împotriva unei societăţi de asigurare, persoană juridică română, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau, după caz, lichidatorul îi informează de îndată pe creditorii de asigurări cunoscuţi, care au reşedinţa obişnuită, domiciliul ori sediul social în România sau într-un alt stat membru.
Informarea se face sub forma unei notificări scrise, comunicată în mod individual fiecărui creditor de asigurări, şi se referă în special la termenele-limită, sancţiunile prevăzute pentru nesocotirea acestor termene, organismul sau autoritatea abilitată să accepte prezentarea creanţelor sau observaţiile referitoare la creanţe şi alte măsuri prevăzute, cerinţele legale pentru luarea în considerare a creanţelor de către instanţa competentă cu înregistrarea cererilor de admitere a acestora sau a observaţiilor în legătură cu aceste creanţe. Notificarea va indica, de asemenea, dacă sunt sau nu sunt supuse verificării creanţele preferenţiale sau cele pentru care au fost constituite garanţii reale. în cazul creanţelor de asigurare, notificarea va indica în plus efectele generale ale procedurii de lichidare asupra contractelor de asigurare, în special data la care contractele de asigurare sau operaţiunile vor înceta să producă efecte, precum şi drepturile şi îndatoririle persoanelor asigurate în ceea ce priveşte contractul sau operaţiunea.
Notificarea se face în limba română. în acest scop se foloseşte un formular cu titlul: „Invitaţie de a prezenta o creanţă: termene ce trebuie respectate" sau, după caz, „Invitaţie de a prezenta observaţii referitoare la o creanţă; termene ce trebuie respectate”, scris în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. Dacă un creditor cunoscut deţine o creanţă de asigurare, informarea cuprinsă în notificare va fi furnizată în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale a/ale statelor membre în care creditorul îşi are reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central, după caz.
După primirea notificării, creditorii de asigurări care, după caz, au reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central pe teritoriul unui stat membru, inclusiv autorităţile publice din acel stat, au dreptul să prezinte şi să înregistreze creanţe de asigurări sau să facă observaţii scrise referitoare la acestea, în condiţiile prezentei legi.
Creditorii de asigurări care îşi înregistrează creanţele în condiţiile de mai sus sunt obligaţi să transmită copii de pe actele care atestă creanţele lor, dacă acestea există, să indice natura creanţei, momentul naşterii şi valoarea acesteia, dacă există privilegii, garanţii reale şi alte asemenea drepturi, precum şi care sunt creanţele astfel garantate. Creditorii de asigurări nu sunt obligaţi să indice prioritatea acordată creanţelor de asigurări, pentru că acest lucru este prevăzut în mod expres de lege. Declaraţiile de creanţe şi/sau, după caz. observaţiile cu privire la acestea se adresează administratorului Fondului de garantare şi/sau lichidatorului
şi se transmit în limba oficială ori în una dintre limbile oficiale a/ale statului membru, situaţii în care aceste înscrisuri vor purta în mod obligatoriu menţiunea în limba română: „Declaraţie de creanţe” sau, după caz, „Observaţii referitoare la creanţe” [art. 63 alin. (2) din Legea nr. 503/2004).
Legislaţia română consacră un tratament egal tuturor creditorilor, indiferent de statul pe al cărui teritoriu sunt situaţi. în acest sens, art. 63 alin. (3) stipulează că creanţele creditorilor de asigurări care au reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central într-un stat membru beneficiază de acelaşi tratament şi de acelaşi rang ca şi creanţele de asigurări de aceeaşi natură, susceptibile de a fi prezentate de creditorii de asigurări care au reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul central în România.
Pe parcursul derulării procedurii falimentului, administratorul Fondului de garantare şi/sau lichidatorul, după caz, este obligat să asigure informarea periodică a creditorilor de asigurări în condiţiile legii, în special cu privire la progresele înregistrate în valorificarea activelor societăţii de asigurare debitoare. Autorităţile de supraveghere ale statelor membre pot solicita informaţii privind evoluţia procedurii de faliment de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
