Procedura falimentului aplicabilă sucursalelor aparţinând societăţilor de asigurare din alte state membre, dar care au sediul în România
| Comentarii |
|
procedura falimentului aplicabilă sucursalelor aparţinând societăţilor de asigurare din alte state membre, dar care au sediul în România, potrivit art. 65 din Legea nr. 503/2004, procedura redresării financiare sau a falimentului, dispusă asupra unei societăţi de asigurare dintr-un alt stat membru care desfăşoară activitate pe teritoriul României, se aplică fără alte formalităţi pe teritoriul României şi produce efecte în condiţiile şi de la data prevăzute în legislaţia din statul membru respectiv. în aceleaşi condiţii, procedurile instituite prin legea română, se aplică pe teritoriul statelor membre în ceea ce priveşte o societate de asigurare, persoană juridică română, inclusiv sucursalele acesteia stabilite pe teritoriul acelor state.
Tot astfel, autorităţile administrative sau judiciare ale statului membru de origine sunt singurele împuternicite să decidă în ceea ce priveşte deschiderea unei proceduri de redresare financiară sau, după caz, a unei proceduri de faliment împotriva unei societăţi de asigurare, inclusiv cu privire la sucursalele acesteia stabilite în statele membre. Legea statului membru de origine se aplică în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 503/2004.
La primirea notificării corespunzătoare de la autoritatea competentă a statului membru de origine, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să informeze
de îndată creditorii de asigurări despre decizia de deschidere a unei proceduri de faliment, prin publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Legislaţia română reglementează şi condiţiile în care persoanele împuternicite de autorităţile competente din statul membru de origine îşi exercită atribuţiile pe teritoriul statului român. Astfel, potrivit art. 66 din Legea nr. 503/2004, persoanele împuternicite să aplice măsurile dispuse de autorităţile competente din statul membru de origine pot acţiona fără nicio altă formalitate pe teritoriul României în baza unei copii certificate de pe actul de numire sau a unui certificat emis de autoritatea respectivă, însoţite de traducerea în limba română.
Reprezentanţii autorităţilor mai sus menţionaţi pot să îşi exercite pe teritoriul României toate competenţele care le revin potrivit legislaţiei statului membru de origine; aceştia vor putea să numească alte persoane care să le reprezinte pe teritoriul României, inclusiv în scopul acordării asistenţei creditorilor de asigurări pe parcursul aplicării măsurilor în cauză. Cu toate acestea, persoanele mai sus arătate sunt obligate să respecte legislaţia română, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor şi la furnizarea de informaţii angajaţilor din România ai societăţii de asigurare străine.
Câteva reguli privind falimentul sucursalelor din România aparţinând societăţilor de asigurare din statele terţe
Când am analizat problemele caracteristice sferei de aplicare a Legii nr. 503/2004, am arătat că aceasta guvernează inclusiv procedura falimentului sucursalelor şi filialelor din România ce aparţin societăţilor de asigurare din alte state terţe.
Statul terţ este statul care nu este membru al Uniunii Europene sau care nu aparţine Spaţului Economic European [art. 3 lit. o) din Legea nr. 503/2004). Prin urmare, dezmembrămintele din România ale societăţilor de asigurare autorizate în străinătate sunt supuse unui regim juridic diferit în ceea ce priveşte redresarea financiară şi falimentul acestora.
Regimul juridic diferă după cum statul în care societatea-mamă a fost autorizată aparţine sau nu Uniunii Europene. Dacă societatea-mamă a fost autorizată într-un stat membru, falimentul sucursalelor acesteia din România va fi guvernat de legea statului membru respectiv, aşa cum s-a arătat în cele de mai sus. Din contră, procedura falimentului sucursalelor şi filialelor din România ce aparţin unor societăţi care au fost autorizate în state din afara Uniunii Europene se va institui şi desfăşura după legea statului român.
Este posibil ca societatea de asigurare ce a fost autorizată într-un stat din afara Uniunii Europene să aibă sucursale în două sau mai multe state membre, dintre care unul să fie România. Pentru această din urmă situaţie, art. 69 din Legea nr. 503/2004, alin. (2), dispune că în cazul în care o societate de asigurare al cărei sediu central este situat în afara Uniunii Europene are sucursale stabilite în cel puţin două state membre, fiecare sucursală beneficiază de un tratament independent în ceea ce priveşte aplicarea prezentei legi. Autorităţile competente şi autorităţile de supraveghere, precum şi lichidatorii desemnaţi din aceste state membre, vor coopera şi îşi vor coordona acţiunile, în vederea exercitării atribuţiilor şi competenţelor stabilite de lege.
