Asigurarea de malpraxis medical
| Comentarii |
|
asigurarea de malpraxis medical, Reglementarea asigurării de malpraxis medical. Definiția asigurării de malpraxis medical. Particularităţile asigurării de răspundere civilă medicală. Părţile asigurării de malpraxis medical.
Una dintre recentele asigurări de malpraxis care se bucură de o reglementare detaliată în peisajul legislaţiei româneşti este asigurarea de malpraxis medical reglementată prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 657 din Legea nr. 95/2006, asigurarea obligatorie de răspundere civilă medicală face parte din categoria B clasa 13 de asigurări de răspundere civilă şi cuprinde toate tipurile de tratamente medicale ce se efectuează în specialitatea şi în competenţa profesională a asiguratului şi în gama de servicii medicale oferite de unităţile de profil.
Din marea clasă a asigurărilor de răspundere civilă, doar asigurarea obligatorie a personalului medical şi asigurarea obligatorie a deţinătorilor de vehicule se bucură de o reglementare detaliată în sistemul român al asigurărilor. Asigurarea de malpraxis medical este o asigurare eminamente profesională, în timp ce asigurarea obligatorie a deţinătorilor de vehicule se înfăţişează mai de grabă ca o asigurare de bunuri decât de persoane. Aceasta deoarece nu are nicio relevanţă calitatea sau îndeletnicirea persoanei; dacă deţine sau întrebuinţează un vehicul este obligat să posede o poliţă de asigurare de răspundere civilă auto. Riscurile asigurate nu sunt cele specifice exercitării unei profesii ca în cazul asigurării de malpraxis medical, ci acelea privind întrebuinţarea unui vehicul. De aceea, asigurarea de răspundere civilă auto este mai degrabă o asigurare ce priveşte bunurile decât persoanele.
Datorită reglementărilor de care beneficiază cele două forme de asigurare obligatorie, principiile asigurării de malpraxis medical pot fi aplicate în toate celelalte asigurări profesionale obligatorii, iar asigurarea de răspundere civilă auto poate constitui un reper pentru celelalte forme de asigurare obligatorie legate de proprietatea, posesia, exploatarea sau întrebuinţarea unor bunuri cu un grad mare de periculozitate.
Reglementarea asigurării de malpraxis medical
Iniţial, asigurarea obligatorie a personalului medical a fost reglementată în Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, dar prin Legea
nr. 180/2007 a fost abrogată şi introdusă în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Prin urmare, asigurarea de răspundere medicală se bucură de o reglementare de sine stătătoare, beneficiind de o abordare destul de amănunţită în Legea nr. 95/2006. Desigur că Legea nr. 95/2006 reprezintă o lege specială, de unde consecinţa că pentru situaţiile în care aceasta nu prevede îşi vor găsi incidenţă regulile generale ale răspunderii civile, consacrate în Noul Cod Civil.
Mai trebuie reţinut că, în temeiul Legii nr. 32/2000, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este împuternicită cu autoritatea de reglementare în domeniul asigurărilor. Neîndoielnic că actele normative emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se vor aplica şi asigurării medicale obligatorii.
în sfârşit, astfel cum vom încerca să argumentăm în cele de mai jos, asigurarea de malpraxis medical este o asigurare de răspundere delictuală, cea ce înseamnă că, în completare se vor aplica şi reglementările din dreptul civil relative la răspunderea pentru fapta proprie şi celelalte norme legale cu incidenţă în materie.
Definiția asigurării de malpraxis medical
Articolul 656 din Legea nr. 95/2006 dispune că personalul medical care acordă asistenţă medicală, în sistemul public şi/sau privat, într-o locaţie cu destinaţie specială pentru asistenţă medicală, precum şi atunci când aceasta se acordă în afara acestei locaţii, ca urmare a unei cereri exprese din partea persoanei sau persoanelor care necesită această asistenţă ori a unui terţ care solicită această asistenţă pentru o persoană sau mai multe persoane care, din motive independente de voinţa lor, nu pot apela ele însele la această asistenţă, va încheia o asigurare de malpraxis pentru cazurile de răspundere civilă profesională pentru prejudicii cauzate prin actul medical.
în concepţia Legii nr. 95/2006 (art. 642), prin malpraxis medical se înţelege eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farma-ceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.
Potrivit prevederilor cuprinse în art. 658 din Legea nr. 95/2006, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanei păgubite prin aplicarea unei asistenţe medicale neadecvate, precum şi despăgubirile cauzate de neacordarea asistenţei medicale, deşi starea persoanei care a solicitat sau pentru care s-a solicitat impunea intervenţia medicală.
în temeiul dispoziţiilor legale mai sus reproduse, putem defini asigurarea de răspundere civilă medicală ca fiind, contractul în baza căruia, în schimbul plăţii primei de asigurare, asigurătorul se obligă să acopere prejudiciile produse prin exercitarea unui act de malpraxis medical, acordarea unei asistenţe medicale neadecvate, precum şi cele izvorâte din refuzul acordării asistenţei medicale, deşi a fost solicitată ori starea în care se afla pacientul impunea intervenţia medicală’.
Particularităţile asigurării de răspundere civilă medicală
Din reglementările legale şi din definiţie rezultă şi principalele caracteristici ale asigurării de răspundere civilă medicală.
Asigurarea de malpraxis medical este o asigurare obligatorie. Potrivit dispoziţiilor art. 656 alin. (2) din Legea nr. 95/2006. o copie după asigurare va fi prezentată înainte de încheierea contractului de muncă, fiind o condiţie obligatorie pentru angajare. Prin urmare, toţi cei care fac parte din personalul , astfel cum este el definit de prevederile art. 642 din Legea nr. 95/2006. sunt obligaţi să aibă încheiată o asigurare obligatorie de răspundere civilă profesională. Textul legii face vorbire de obligaţia prezentării poliţei de asigurare la momentul încheierii contractului de muncă, dar este fără îndoială că asigurarea trebuie menţinută pe tot parcursul exercitării profesiei medicale.
în sprijinul susţinerii noastre sunt şi dispoziţiile art. 678 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora omisiunea încheierii asigurării de malpraxis medical sau asigurarea sub limita legală de către persoanele fizice şi juridice prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi se sancţionează cu suspendarea dreptului de practică sau, după caz, suspendarea autorizaţiei de funcţionare.
Asigurarea medicală este o asigurare profesională’ fiind încheiată în legătură cu exercitarea activităţilor medicale.
Legea nr. 95/2006 dispune că personalul medical este medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale (art. 642). Ca atare, obligaţia încheierii contractului de răspundere civilă profesională medicală revine exclusiv persoanelor ce au calitatea cerută în mod expres de Legea nr. 95/2006 şi care se identifică prin raportarea la noţiunea de „personal medical”, astfel cum este el definit de lege. Consecinţa care decurge din această particularitate este aceea că şi riscurile sunt bine definite ca fiind acoperite doar cele ce au legătură cu profesia desfăşurată. Altfel spus, această formă de asigurare acoperă prejudiciile ce au legătură de cauzalitate cu profesia medicală şi nu orice pagube pe care le cauzează terţilor cel obligat la încheierea de asigurare de malpraxis medical.
înseamnă că persoanele ce nu mai desfăşoară activităţi medicale din diferite pricini, motive de sănătate, pensionare, suspendarea activităţii, interdicţia exercitării profesiei, decăderea din dreptul de a profesa etc., sunt scutite de obligaţia încheierii asigurării pe care o analizăm. Tot astfel, acest tip de asigurare nu acoperă prejudiciile pe care le suportă medicul, farmacistul sau alt furnizor de servicii medicale în exercitarea profesiei sau desfăşurarea activităţii, ci doar prejudiciile pe care le suferă terţii păgubiţi. Aceasta pentru că asigurarea de malpraxis medical este o asigurare de răspundere civilă şi nu o asigurare a propriilor pagube.
Părţile asigurării de malpraxis medical
Din economia dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie rezultă părţile contractului de asigurare de răspundere civilă medicală.
Asiguraţii
în ceea ce priveşte asiguraţii, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 656 din Legea nr. 95/2006. care obligă personalul medical să încheie o asigurare de malpraxis pentru cazurile de răspundere civilă profesională pentru prejudicii cauzate prin actul medical. Cum, în înţelesul Legii nr. 95/2006, personalul medical este medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale, înseamnă că aceste persoane vor avea şi calitatea de asigurat în asigurarea de răspundere civilă profesională pentru prejudicii cauzate prin actul medical. Fiind o asigurare profesională, spre deosebire de dreptul comun, asiguratul trebuie să aibă calitatea cerută de lege, adică să poată fi încadrat în categoria personalului medical pentru a fi asigurat într-un contract de asigurare de răspundere civilă medicală.
Persoanele vizate de lege sunt obligate să posede asigurarea de răspundere civilă medicală pe tot timpul exercitării profesiei medicale. Fiind strâns legată de calitatea asiguratului, asigurarea de răspundere civilă medicală va înceta odată cu pierderea calităţii de a mai face parte din categoria personalului medical. Legea nu prevede acest mod de încetare, însă el operează deoarece acest tip de asigurare acoperă riscurile ce au legătură de cauzalitate cu activitatea profesională a personalului medical.
Asigurătorii
în ceea ce priveşte asigurătorii, nici Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România şi nici Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii nu instituie vreo condiţie specială societăţilor de asigurare în vederea practicării asigurării de malpraxis pentru cazurile de răspundere civilă profesională pentru prejudicii cauzate prin actul medical. Rezultă că autorizaţia de funcţionare emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este suficientă pentru practicarea acestei forme de asigurare de către societăţile de asigurare.
Persoana cuprinsă în asigurare
Potrivit dispoziţiilor art. 2223 alin. (2) noul Cod Civil, prin contractul de asigurare părţile pot conveni să cuprindă în asigurare şi răspunderea civilă a altor persoane decât contractantul asigurării. Prevederea este cuprinsă în regulile generale ale asigurării de răspundere civilă dar poate fi aplicată şi în contractul de asigurare de malpraxis medical. De pildă, unitatea spitalicească furnizoare de servicii şi asistenţă medicală încheie o poliţă pentru propria răspundere civilă, dar cuprinde în asigurare şi răspunderea civilă a personalului medical’.
în ipoteza în care se recurge la mecanismul cuprinderii în contractul de asigurare şi a răspunderii altei persoane, cel ce încheie contractul poartă denumirea de contractant al asigurării şi îi incumbă toate obligaţiile izvorâte din contractul de asigurare.
