Caracterul oneros al mandatului în materie comercială
| Comentarii |
|
caracterul oneros al mandatului în materie comercială, o particularitate a raporturilor juridice comerciale o constituie caracterul oneros al mandatului dat pentru încheierea actelor juridice în vederea realizării unei activităţi comerciale. Pentru realizarea întreprinderilor economice, atât persoanele fizice, cât mai ales persoanele juridice apelează la diferiţi intermediari pentru a le mijloci ori facilita negocierea şi încheierea diferitelor tranzacţii şi parte-neriate de afaceri. O categorie importantă de astfel de intermediari o reprezintă mandatarii, ca auxiliari ai comerciantului.
Mandatarii sunt persoanele împuternicite să încheie acte juridice în numele şi pe seama mandantului. Raporturile de mandat se nasc pe baza contractului de mandat dintre mandant şi mandatar. în ceea ce priveşte remuneraţia activităţii mandatarului, Codul civil prevede că mandatul poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. în raporturile dintre persoanele fizice operează prezumţia mandatului gratuit. în acest sens, art. 2.010 noul cod civil dispune că „mandatul dintre două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit&" Aşadar, în raporturile dintre persoanele fizice, Codul civil consacră principiul gratuităţii mandatului. Situaţia este diametral opusă în raporturile juridice specifice activităţilor profesionale. Acelaşi art. 2.010 noul Cod Civil prevede „mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activităţi profesionale se prezumă a fi cu titlu oneros”.
Prin urmare, în timp ce pentru persoanele fizice Codul civil reglementează principiul gratuităţii mandatului, pentru exercitarea activităţilor profesionale se consacră caracterul oneros al mandatului. în tăcerea legii, mandatul va fi oneros indiferent de natura activităţii profesionale. Cum întreprinderile sunt prin natura lor activităţi profesionale, iar persoanele care le organizează au statutul juridic de profesionişti, înseamnă că mandatul dat pentru încheierea actelor juridice privind realizarea unei întreprinderi este prezumat a fi cu titlu oneros. Am mai făcut precizarea că întreprinderea este prezentă şi în materie comercială iar comercianţii sunt veritabili profesionişti în accepţiunea Codului civil, ceea ce înseamnă că regula consecvenţei impune soluţia potrivit căreia mandatul dat pentru încheierea unor acte juridice care privesc o întreprindere economică/comercială va fi oneros.
în concret, dacă spre exemplu, titularul unei întreprinderi comerciale împuterniceşte un mandatar pentru negocierea şi încheierea unor acte juridice, man-
datarul are dreptul la remuneraţie chiar dacă acest lucru nu a fost stabilit în contractul de mandat sau în procura dată de către mandant. Cu alte cuvinte, în virtutea caracterului oneros al contractului de mandat, mandantul este obligat la remuneraţie chiar în lipsa unei înţelegeri în acest sens, deoarece dreptul la remuneraţie al mandatarului este consacrat ope legis. în consecinţă, mandatul dat pentru încheierea unor acte juridice care privesc exerciţiul activităţii unei întreprinderi comerciale este cu titlu oneros, ceea ce înseamnă că mandatarul are dreptul la remuneraţie chiar dacă acest lucru nu este prevăzut în contract sau în procură.
Se impune precizarea că prezumţia caracterului oneros al mandatului dat pentru încheierea unor acte juridice care privesc activitatea profesională este relativă. Aceasta înseamnă că părţile se pot abate de la regulă şi pot conferi mandatului caracter gratuit, ca în raporturile dintre persoanele fizice. Mai exact, pornind de la caracterul dispozitiv al normei legale, părţile pot prevederea în contractul de mandat sau în procură că mandantul nu va plăti serviciile mandatarului privind încheierea actelor juridice. însă, pentru ca mandantul să fie scutit de plata remuneraţiei către mandatar pentru încheierea actelor juridice specifice exerciţiului activităţii unei întreprinderi, este necesar ca acest lucru să fie precizat în mod expres în contract, altfel va opera prezumţia caracterului oneros. Altfel spus, dacă în raporturile dintre persoanele fizice, pentru ca mandatarul să aibă dreptul la remuneraţie este necesară o prevedere expresă în acest sens, în raporturile care privesc activităţile profesionale, din contră, este necesară o prevedere expresă când mandatul se doreşte a fi cu titlu gratuit.
Pentru situaţia în care mandatul este cu titlu oneros, iar remuneraţia nu este stabilită în contract, remediul se găseşte în Codul civil. Astfel, în conformitate cu art. 2.010 alin. (2) noul Cod Civil dacă mandatul este cu titlu oneros, iar remuneraţia mandatarului nu este determinată prin contract, aceasta se va stabili potrivit legii, uzanţelor ori, în lipsă, după valoarea serviciilor prestate. Potrivit legii, dreptul la acţiunea pentru stabilirea cuantumului remuneraţiei se prescrie odată cu dreptul la acţiunea pentru plata acesteia.
Datorită caracterului oneros al mandatului, legea sporeşte diligenţele mandatarului în negocierea şi încheierea actelor juridice. în acest scop, art. 2.018 noul Cod Civil prevede că dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este ţinut să execute mandatul cu diligenţa unui bun proprietar. Dacă însă mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligenţa pe care o manifestă în propriile afaceri.
în încheiere, se impune precizarea potrivit căreia, pentru garantarea tuturor creanţelor sale împotriva mandantului izvorâte din mandat, mandatarul are un drept de retenţie asupra bunurilor primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori pe seama acestuia (art. 2.029 noul Cod Civil).
