Factorii de configurare a dreptului
| Comentarii |
|
factorii de configurare a dreptului, personalitatea dreptului este puternic influențată de realitatea socială. Dreptul nu este o creație spontană, ci un produs socio-istoric influențat direct de numeroși factori, după cum urmează:
> Mediul natural;
> Cadrul social-politic și ideologic;
> Factorul uman;
> religia, morala și drepturile omului.
Mediul natural
Când spunem mediul natural, spunem demografie, faună, floră, mediu geografic etc. Toți acești factori configurează și influențează toate componentele dreptului. După cum spunea Montesquieu, „Legile trebuie să fie potrivite cu condițiile fizice ale țării, cu clima - rece, caldă sau temperată -, cu calitatea solului, cu așezarea, cu întinderea sa”.
Mediul geografic, subcomponentă a mediului natural, influențează viata socio-economică a oamenilor în mod deosebit. Omul a interacționat cu mediul geografic din cele mai vechi timpuri, de pildă, cunoștințele despre unele rute marine, terestre, mai scurte și mai sigure, favorizau dezvoltarea schimbului și a comerțului, astfel încât oamenii au elaborat cartografierea și au inventat unele instrumente de orientare în spațiu, cum ar fi busola sau sextantul.
Factorul biologic și fiziologic influențează dreptul sub aspectul efectelor pe care trăsăturile naturale ale omului le au atât asupra conștiinței individuale, cât și asupra conștiinței colective. Factorii biologici și fiziologici de configurare a dreptului au influențat legislația în mod constant. De exemplu, noul cod civil român instituie, prin art. 272, vârsta minimă cerută pentru încheierea căsătoriei. Aceleași articol, la alin. (2), instituie și o derogare în favoarea minorului care a împlinit 16 ani, dar numai în anumite condiții, strict și limitativ prevăzute. Rațiunea acestei prevederi o regăsim în doctrină, unde se arată: deoarece căsătoria presupune aptitudinea de a întreține relații sexuale, din considerente de ordin biologic, dar și din punct de vedere psihic, în toate legislațiile există dispoziții care împiedică căsătoria între persoane care nu au atins o anumită vârstă, denumită în doctrină vârsta minimă.
Alți autori au propus lărgirea spectrului factorilor de configurare a dreptului, cu includerea factorului psihologic sau a factorului lingvistic.
În România, mediul natural a influențat apariția unor norme juridice cum ar fi legea mediului - Legea nr. 265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului - sau legea privind regimul juridic al rezervației biosferei Delta Dunării - Legea nr. 82 din 20 noiembrie 1993 privind constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, cu modificările și completările ulterioare.
Cadrul social-politic și ideologic
Printre elementele componente esențiale ale acestui factor complex s-ar situa structurările economice de bază ale unei anumite forme de organizare sociale, cu legitățile obiective care acționează în cadrul lor; grupurile sociale fundamentale (...); ambianța ideologică ce caracterizează existența oamenilor în societatea respectivă (...); sistemul de organizații și instituții -politice, culturale, juridice - în care se găsesc obiectivate relațiile și concepțiile caracteristice societății respective.
Acest factor de configurare este extrem de complex și dinamic. El înglobează politicul, economicul, culturalul, istoricul, socialul etc., componente ale vieții sociale care se găsesc într-o mișcare continuă, dar și într-o relație de interdependență.
În literatura de specialitate actuală din România este evidențiat faptul că economicul își impune autoritatea asupra celorlalte componente ale sistemului social, că dreptul economic modern dezvăluie natura instrumentală a juridicului (...), iar ideologia își pune amprenta asupra modului de receptare, de către drept, a influenței economice.
O subcomponentă a acestui factor de configurare a dreptului o reprezintă structurile organizatorice ale societății, printre care:
• partidele politice, care dispun de mijloace prin care propria politică să devină politică de stat;
• grupurile de presiune (de pildă, sindicatele, care prin mijloace specifice și legale, cum ar fi greve, manifestații) pot influența elaborarea actului legislativ în domenii precum politica salarială, protecția socială etc.;
• grupurile etnice, care militează pentru a dobândi autonomie lingvistică, posibilitatea de a folosi limba proprie în administrație, instanțe etc.
Factorul uman
Dacă într-o analiză științifică a procesului de condiționare a dreptului nu este admisibil ca analizei factorilor de configurare a dreptului să i se substituie o analiză a factorilor de configurare a diferitelor instituții juridice, nu mai puțin, nu se poate face abstracție de faptul că, până la urmă, un sistem de drept este alcătuit dintr-un complex organizat de instituții juridice.
Factorul uman, mai simplu, individul uman, este forța activă cea mai puternică în constituirea și modificarea dreptului pozitiv. Prefigurând tipuri de conduită, legiuitorul concret nu poate ignora că ele au destinatari pe oamenii care ar urma să și le însușească în numele unor idealuri de conviețuire, a unor valori, năzuințe, speranțe, credințe.
Putem spune că factorul uman reprezintă atât interesul major al legiuitorului, cât și halta de destinație a normei juridice. Dreptul este circumscris socio-umanului, toate acțiunile și non-acțiunile omului sunt guvernate de drept.
Religia, morala și drepturile omului
Jus est ars boni et aequi. Nimic din ceea ce este legat de drept și instituțiile sale nu are voie să iasă din sfera binelui, echității și moralei. Dreptul nu poate fi conceput în afara sferei drepturilor fundamentale ale individului, care garantează egalitatea deplină a tuturor oamenilor.
După cum arată autorii I. Moroianu-Zlătescu și R. C. Deme-trescu, gânditorii greci considerau drepturile omului ca fiind acele drepturi fundamentale, eterne și imuabile, pe care orice societate omenească trebuie să le respecte, cu alte cuvinte, sunt drepturi care izvorăsc din natura lucrurilor, iar legea nu este decât expresia acestei naturi. În acest fel, drepturile omului izvorăsc din dreptul natural, sunt drepturi naturale, drepturi firești.
Dacă juristul este direct interesat de dreptul pozitiv al drepturilor omului, el nu poate ignora, adeseori, pe cale de interpretare, fundamentale filozofice și morale ale acestei sintagme și nici nu poate face abstracție de „mediul” ideologic și politic în care se pune problema apărării lor (a drepturilor fundamentale ale omului - n.a.).
Sentimentul mistic care a stat la baza dreptului în epoci îndepărtate a dus la o „confuzie”, mai mult sau mai puțin completă, între drept și religie, confuzie care s-a manifestat sub forma teo-crației, adică guvernarea directă a societății prin zei, pe care o găsim la egipteni, unde faraonul era considerat ca un zeu, sau la evrei în perioada primitivă, unde societatea era guvernată de lehova, sau a monarhiei de drept divin, guvernarea prin reprezentanți ai divinității, prin oameni care reprezintă divinitatea
Același autor arată că creștinismul a constituit prima religie care se dezinteresează de drept. Dând Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, religia creștină nu se amestecă în afacerile lumești. Dar când biserica creștină s-a consolidat, din nou religia a tins a se confunda cu dreptul, monarhii justificându-și autoritatea prin voința lui Dumnezeu.
În privința religiei, Irineu Mihălcescu, fost Mitropolit al Moldovei în perioada interbelică, arată că „Ea dă legilor putere. Fără ideea de Dumnezeu, ca cel mai înalt legiuitor și judecător, de la care își dețin puterea autoritățile omenești, legile n-ar avea nicio putere. Miturile unora din popoarele vechi socoteau anumite divinități, ca de exemplu: egiptenii pe Osiris și Isis, asiro-babi-lonienii pe Ea etc., de autori ai celor mai vechi legi ale lor, iar unii legiuitori susțineau că au primit de-a dreptul de la zei legile date de ei. Astfel, la Evrei, Moise a primit Tablele Legii din mâna lui lehova pe muntele Sinai, la indieni, Manu a primit legea sa de la Brahma, iar la romani, regele Numa Pompiliu se pretindea inspirat de Egeria în alcătuirea legii sale. Ce era mai târziu pentru societatea romană ideea de divinitate ne-o spune Cicero în următoarele cuvinte: «Nu știu dacă, cu subminarea fricii de Dumnezeu, nu va dispărea dintre oameni și fidelitatea și ordinea socială», «Quid leges sine moribus?» zice o maximă latină și, într-adevăr, moravuri sănătoase nu pot fi fără religiune. Înșiși suveranii moderni, ereditari ori aleși, se intitulează suverani prin grația lui Dumnezeu și voința națiunii”.
Factorul religios are, de asemenea, un rol important în construcția sistemică a dreptului, alături de ceilalți factori de configurare ai dreptului.
Revenind la drepturile fundamentale ale omului, prof. N. Popa arată că evoluția actuală a raporturilor inter- și intra-sociale atestă o realitate incontestabilă, aceea a cooperării statelor în materie de drepturi esențiale ale omului, și că acțiunea acestui factor de configurare a dreptului prezintă o importanță aparte.
În legislația română recentă regăsim, ca și până acum, influențele moralei asupra normelor de drept și exemplificăm cu art. 376 NCP, care incriminează bigamia, adică fapta persoanei căsătorite ce încheie o nouă căsătorie.
