Constituţii flexibile şi constituţii rigide
| Comentarii |
|
constituţii flexibile şi constituţii rigide, o clasificare a constituţiilor este aceea în constituţii suple sau flexibile (în cazul acestora, modificarea se face către acelaşi organ care elaborează toate celelalte categorii de legi şi după o procedură asemănătoare) şi constituţii rigide, a căror modificare presupune o procedură complicată şi care de cele mai multe ori stabilesc o perioadă în care o parte sau întreaga constituţie nu poate fi modificată (de exemplu, Constituţia americană din 1787 prevedea că nicio modificare nu poate fi adusă anumitor prevederi decât după 21 de ani).
Exemplul clasic de constituţie flexibilă îl constituie constituţia cutumiară, pe când constituţiile scrise sunt, de regulă, constituţii rigide.
Constituţia României din anul 1991 este o constituţie rigidă, deoarece, potrivit art. 151, prevede o procedură greoaie de modificare, iar în baza art. 152 stabileşte unele domenii în care nicio iniţiativă de revizuire nu poate fi primită. Astfel, nu pot forma obiectul revizuirii caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială; de asemenea, nu pot fi primite iniţiativele de revizuire care urmăresc suprimarea drepturilor şi libertăţile publice sau a garanţiilor lor.
