Forme de constituţii scrise
| Comentarii |
|
forme de constituţii scrise, a) Constituţia concedată b) Constituţia plebiscitară c) Pactul d) Constituţia convenţie e) Constituţia parlamentară
a) Constituţia concedată (acordată sau octroiată) reprezintă constituţia pe care monarhul absolut o oferă supuşilor săi, acceptând să acorde acestora câteva drepturi; considerată o constituţie rudimentară, modelul constituţiei concedate poate fi exemplificat cu Constituţia franceză a lui Ludovic al XVIII-lea (4 iunie 1814), Constituţia Piemontului şi Sardiniei (4 martie 1848), Constituţia japoneză (11 februarie 1889).
b) Constituţia plebiscitară sau „statutul' reprezintă o constituţie elaborată şi perfectată de şeful statului, care este supusă ratificării populare. Procedura ratificării conferă acestei variante de constituţie o anumită tentă democratică şi de aceea ea este considerată mai dezvoltată decât constituţia acordată.
Au fost adoptate constituţii plebiscitare în Italia (regele Carol Albert a supus ratificării populare Statutul acordat ia 4 martie 1848 Regatului Piemontului şi Sardiniei, care devine Constituţia Italiei), Statutul lui Alexandru loan Cuza care, după lovitura de stat de la 2 mai 1864, a dizolvat Parlamentul, a proclamat noua Constituţie de stat sub numele de Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris şi l-a supus ratificării populare prin plebiscit, promulgându-l la 2 iunie 1864, Constituţia regală din 1938.
c) Pactul reprezintă un tip de constituţie ce rezultă în urma unui acord, unui pact între suveran şi popor, reprezentat prin adunările reprezentative, cele două părţi aflându-se, cel puţin în principiu, pe poziţii de egalitate.
Sunt considerate constituţii pact:
- Constituţia engleză (pactele intervenite între monarh, nobilime şi cler în decursul timpului: Petiţia drepturilor - Bill of Rights -, adoptată la 1627 în Anglia, Habeas Corpus \n 1679, Bill of Rights din 1689);
- Constituţia franceză din anul 1830;
- Constituţiile României din 1866 şi 1923.
d) Constituţia convenţie, considerată ca fiind rezultatul unui mod de adoptare democratic, constă în alegerea unei Adunări Constituante, ai cărei membri sunt delegaţi de către popor şi care are ca obiectiv elaborarea unei constituţii.
Prima Constituţie convenţie a fost elaborată în statul american Virginia, în anul 1776, fiind urmată de Constituţia SUA din anul 1787, care a fost rezultatul activităţii de 11 ani a Convenţiei de la Philadelphia. Alte exemple de constituţii convenţie le reprezintă Constituţiile Franţei din 1848 şi 1875, Constituţia germană din 1919.
Caracterul democratic ai acestui model de constituţie este dat de faptul că atât iniţiativa, cât şi adoptarea aparţin poporului, iar, mai recent, prin recurgerea la referendum, s-a amplificat această caracteristică.
în ceea ce priveşte Constituţia României din 1991, având în vedere faptul că ea a fost adoptată de o Adunare Constituantă şi ulterior aprobată prin referendum, reprezintă o constituţie referen-dară.
e) Constituţia parlamentară presupune adoptarea ei, de cele mai multe ori, de către parlamente, cu respectarea următoarei proceduri: iniţiativa, elaborarea proiectului, discutarea publică a acestuia, adoptarea proiectului cu o majoritate de cel puţin 2/3 din numărul membrilor parlamentului.
Folosit în special după cel de-al Doilea Război Mondial în fostele ţări socialiste (cum s-a întâmplat şi cu Constituţiile române din anii 1948, 1952 şi 1965), acest model de constituţie, deşi prevedea şi unele drepturi şi libertăţi, a folosit în practică la legitimarea unor regimuri totalitare.
