Dezmembrămintele dreptului de proprietate publică
| Comentarii |
|
dezmembrămintele dreptului de proprietate publică, compatibile în principal cu dreptul de proprietate privată, dezmembrămintele proprietății nu îşi găsesc aplicaţie în privinţa dreptului de proprietate publică. În acest sens trebuie menționat că potrivit art. 136 alin. (4) din Constituţie, bunurile proprietate publică sunt inalienabile şi că, în condiţiile legii organice, aceste bunuri pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice, pot fi concesionate sau închiriate ori pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.
Cu excepţia închirierii, darea în administrare, în concesiune şi în folosinţă a bunurilor proprietate publică se face în cadrul unor raporturi juridice specifice de drept public, iar titularii lor dobândesc drepturile reale de administrare, de concesiune şi de folosinţă opozabile tuturor, dar inopozabile statului, care le-a constituit. Textul constituţional evocat nu menţionează posibilitatea constituirii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate privitoare la bunurile proprietate publică, pentru că acestea conduc la constituirea unor drepturi reale opozabile şi ele erga omnes, inclusiv celui care le-a constituit, trăsătură inacceptabilă pentru dreptul de proprietate publică. Aceste dezmembrăminte iau naştere în cadrul unor raporturi juridice de drept privat, care presupun egalitatea juridică a părţilor. Or, ca principiu, din moment ce drepturile de administrare, de concesiune şi de folosinţă se nasc în cadrul unor raporturi de drept public, acestea presupun, ca principiu, subordonarea părţilor. De asemenea, am arătat mai sus că, determinând caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică, art. 861 NCC dispune că bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile şi că, în condiţiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosinţă ori pot fi concesionate ori închiriate. Caracterul lor inalienabil exclude posibilitatea „dezmembrării” unor atribute ale dreptului de proprietate asupra acestor bunuri, prin constituirea unor drepturi reale de sine stătătoare opozabile titularului lor, respectiv statul sau unităţile sale administrativ-teritoriale.
Compatibilitatea dezmembrămintelor dreptului de proprietate cu dreptul de proprietate publică nu rezultă nici din dispoziţiile art. 862 NCC, potrivit cu care acest drept este susceptibil de orice limite reglementate de lege ori de noul cod civil pentru dreptul de proprietate privată, în măsura în care acestea sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile astfel afectate. Într-adevăr, pe de o parte, în nicio situaţie de limitare a dreptului de proprietate privată prevăzută de noul Cod civil nu se ajunge la constituirea unor dezmembrăminte ale acestui drept; că, într-un anumit sens, însăşi constituirea unor asemenea dezmembrăminte constituie o limitare, prin lege sau prin voinţa părţilor ori printr-un alt mod de constituire, a dreptului de proprietate privată, aceasta este o altă problemă, ce ţine, reamintim, de esenţa raporturilor de drept privat pe baza cărora se nasc dezmembrămintele în discuţie. Pe de altă parte, art. 862 alin. (1) NCC precizează limpede că orice eventuală limitare, prin asemănare cu cele reglementate în privinţa dreptului de proprietate privată, a dreptului de proprietate publică este de conceput numai în măsura în care aceasta ar fi compatibilă cu ceea ce reprezintă trăsătura esenţială a bunurilor ce formează obiectul său: destinaţia lor pentru uzul ori pentru interesul public.
