Dreptul creditorului garantat de a executa silit garanţia
| Comentarii |
|
dreptul creditorului garantat de a executa silit garanţia, principalul drept al creditorului garantat îl constituie dreptul de a executa silit garanţia, adică de a valorifica bunul afectat garanţiei, cu scopul de a se îndestula din sau prin valoarea acestuia.
În cazul garanţiilor reale mobiliare propriu-zise, dreptul de a cere executarea silită nu este unul nou, fiind specific atât în cazul gajului civil, cât şi în privinţa celui comercial (în prezent abrogat), creditorul gajist având dreptul, în caz de neexecutarea a obligaţiei garantate cu gaj, de a cere realizarea gajului.
În schimb, în cazul operaţiunilor asimilate, apare pentru prima dată posibilitatea creditorului de a executa silit obligaţii prin satisfacerea creanţei din valoarea bunului ce formează obiectul material al contrac-tului. în cazul unor astfel de contracte, mai atunci când creditorul este şi proprietarul bunului, prin executare se urmăreşte doar intrarea creditorului în posesia bunului, nu neapărat şi valorificarea acestuia.
În cazul unor astfel de contracte, executarea silită se finalizează în majoritatea cazurilor prin punerea în posesie a creditorului, acesta nefiind obligat, după punerea sa în posesie, să vândă bunul potrivit prevederilor Titlului VI al Legii nr. 99/1999. Avem în vedere în mod special cazurile în care prin punerea în posesie (pe calea executării silite) bunul, care exista de drept (prin păstrarea calităţii de proprietar), se întoarce şi de fapt în patrimoniul acestuia.
Am considerat utilă această precizare, deoarece, în majoritatea cazurilor, întoarcerea bunului în posesia creditorului proprietar nu se va face decât prin desfiinţarea (prin anulare, reziliere, rezoluţiune etc.) contractului încheiat de părţi, ca efect al acestei desfiinţări creditorul iniţial devenind debitorul obligaţiei de restituire a prestaţiilor primite până la acest moment .
Executarea silită reprezintă procedura la care se recurge „în ultimă instanţă", adică atunci când debitorul fie nu îşi onorează obligaţia asumată şi când, de fapt, se exprimă raţiunea de a fi a garanţiei reale, conferind astfel certitudine creanţei, fie atunci când are temeiuri comercial rezonabile să considere că bunul afectat garanţiei este sau poate fi periclitat'.
Cu toate că acest drept nu pare, la prima vedere, un drept special, trebuie să observăm faptul că nu toate garanţiile reale sunt susceptibile de a fi executate silit şi aici avem în vedere categoria privilegiilor (reale)
care, deşi creează în favoarea creditorului atât un drept de urmărire, cât şi un drept de preferinţă , nu sunt susceptibile de executare silită.
În aceste condiţii, un creditor, deşi privilegiat prin efectul legii, pentru a da eficacitate garanţiei sale, va avea interes să îşi constituie o garanţie suplimentară prin care nu i se va constitui în plus decât un drept de a executa silit bunul afectat garanţiei.
