Dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă
| Comentarii |
|
dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă,
Contractul de garanţie reală este un contract constitutiv de drepturi reale, prin se creează în favoarea creditorului un drept real asupra bunului debitorului afectat garanţiei (art. 9 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999).
În cazul garanţiei reale propriu-zise, afectarea specială a unui bun pentru garantarea obligaţiei are loc prin instituirea, în favoarea creditorului, a unui drept real accesoriu, de garanţie, cu privire la acest bun.
În virtutea acestui drept real (de garanţie), creditorul garantat se bucură de un drept de urmărire (droit de suite) a bunul mobil afectat garanţie şi de un drept de preferinţă faţă de alţi creditori negarantaţi sau faţă de creditorii ale căror garanţii reale sau drepturi afectate garanţiei au un grad de prioritate inferior, adică prerogativa de a-şi satisface creanţa cu obiectul garanţiei înaintea acestor creditori.
Şi în cazul operaţiunilor asimilate, creditorul se bucură de un drept de urmărire şi de un drept de preferinţă asupra bunului ce formează obiectul material al contractului, însă temeiul juridic al unor astfel de drepturi este diferit.
Astfel, în cazul majorităţii operaţiunilor asimilate, creditorul deţine un drept de proprietate asupra bunului, iar debitorul un drept de folosinţă (cum este cazul vânzărilor condiţionate, al închirierii sau leasingului etc.). în unele cazuri însă, ca efect al contractului, în patrimoniul creditorului nu se naşte decât un drept de creanţă asupra bunului afectat garanţiei (spre exemplu, în cazul cesiunii de creanţă încheiate în scop de garanţie).
Până la apariţia procedurii de executare prevăzute de Titlul VI al Legii nr. 99/1999, creditorul, deşi titular al unui drept de proprietate, nu era îndreptăţit să reintre în posesia bunului, chiar dacă debitorul nu îşi îndeplinea obligaţia, fiind obligat să desfiinţeze prin promovarea unei acţiuni în justiţie (având ca obiect rezilierea sau rezoluţiunea contractului, după caz) dreptul de folosinţă al debitorului.
Chiar dacă contractul conţinea un pact comisoriu de ultim grad, care îi dădea dreptul de a declara contractul reziliat (sau rezolvit) fără intervenţia instanţelor judecătoreşti, în caz de refuz al debitorului său, acest creditor nu putea recurge la procedura executării silite decât atunci când contractul său avea şi caracterul unui titlu executoriu', având nevoie în acest caz de o hotărâre judecătorească ce constituie titlu executoriu. Amintim că, din categoria operaţiunilor asimilate enumerate de art. 2 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, unora legea specială le recunoaşte caracterul de titlu executoriu (cum ar fi contractul de leasing).
Aşadar, în cazul unor astfel de contracte, art. 63 alin. (1) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 dă dreptul unor astfel de creditori de a intra în posesia bunului, având un drept de urmărire (a bunului în mâinile oricui s-ar afla) atât în temeiul dreptului de proprietate (dacă acest drept există), cât şi în temeiul drepturilor conferite prin legea specială.
În acest sens, art. 64 alin. (1) instituie în sarcina tuturor persoanelor care au posesia bunului afectat garanţiei obligaţia de a-l preda creditorului a cărui obligaţie a ajuns la scadenţă, obligaţie care, după câte se poate observa, este corelativă dreptului de urmărire al creditorului.
În concluzie, în cazul operaţiunilor asimilate, chiar dacă dreptul pe care îl are creditorul asupra bunului ce constituie obiectul material al contractului nu este unul real, acesta, la fel ca şi creditorul garantat cu o garanţie reală mobiliară, beneficiază de un drept de urmărire conferit în cadrul procedurii speciale de executare.
Dreptul de preferinţă nu comportă prea multe probleme, întrucât, prin asimilarea operaţiunilor asimilate din punct de vedere al publicităţii şi ordinii de prioritate cu garanţiile reale mobiliare, va avea drept consecinţă dobândirea unui rang de prioritate a unor astfel de operaţiuni asimilate din momentul îndeplinirii formalităţilor de publicitate atât faţă de garanţiile reale propriu-zise, cât şi faţă de eventualii creditori chiro-grafari.
