Drepturile câștigate în cadrul unui contract colectiv de muncă
| Comentarii |
|
drepturile câștigate în cadrul unui contract colectiv de muncă, una dintre cele mai controversate probleme referitoare la contractele colective de muncă este cea a drepturilor câștigate la negocierea colectivă anterioară. Cu alte cuvinte, ce se va întâmpla cu drepturile câștigate și prevăzute într-un contract colectiv de muncă la viitoarea negociere colectivă? Se va ține cont de ele sau părțile vor negocia din nou neraportându-se la aceste prevederi? Sau, mai mult, poate interveni legiuitorul printr-un act normativ în sensul suspendării, modificării sau chiar anulării unor prevederi din contractele colective de muncă?
De-a lungul timpului, a existat un episod legislativ (O.U.G. nr. 58/2000"), prin care s-au suspendat efectele contrare acestei ordonanțe din contractele colective. Sub presiunea organizațiilor sindicale s-a revenit asupra acestei măsuri, revenire care a fost validată ulterior și de forul legiuitor. În doctrină, s-a considerat că această prevedere era neconstituțională, deoarece la momentul încheierii contractului colectiv de muncă clauzele acestuia erau în conformitate cu prevederile legale, astfel încât o intruziune a legiuitorului în acordul de voință al părților apare ca fiind de nead-mis, cu atât mai mult cu cât este în disonanță și cu art. 138 alin. (5) din Constituție, care garantează dreptul la negocieri colective și caracterul obligatoriu al convențiilor colective.Tot în sprijinul acestei opinii, s-a mai susținut și că statul este obligat, conform prevederilor Constituției, să respecte voința părților, consemnată în cuprinsul contractelor colective de muncă.
Într-o altă opinie, pe care o apreciem a fi justă, se afirmă faptul că nu se poate absolutiza caracterul obligatoriu al convențiilor colective, astfel încât ele nu sunt obligatorii și în raport cu statul, care poate interveni în cuprinsul acestora în situații speciale. Este vorba despre dreptul statului de a acționa de jure imperii și de a reglementa în toate domeniile sociale, respectând tratatele internaționale la care România este parte.
În doctrină, s-a susținut că intervenția legiuitorului în contracte se datorează și conflictului de legi în timp. În situația în care pe durata executării unor contracte colective intervin norme imperative noi care reglementează în mod diferit regimul juridic al acelor contracte, înlocuind vechile norme imperative în vigoare la data încheierii contractelor, se impune alinierea contractelor la noile rigori legislative. Legiuitorul intervine în contracte și atunci când normele dispozitive sub imperiul cărora s-a încheiat contractul sunt înlocuite de norme imperative contrare. Pentru respectarea principiului constituțional al neretroactivității legii, noile modificări legislative se vor aplica pentru contracte numai din momentul intrării în vigoare a noilor legi, operând numai pentru viitor, nu și pentru trecut.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 873/2010 cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a stabilit că „în conceptul de „drepturi câștigate" pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate, s-ar fi încălcat art. 15 alin. (2) din Constituție”. A susține că voința părților primează intereselor generale înseamnă a nega importanța legii, care apare ca fiind superioară oricărui alt act de reglementare, fie și contractului colectiv de muncă.
