Executarea ipotecii
| Comentarii |
|
executarea ipotecii, Aspecte comune ipotecii imobiliare şi mobiliare. Condiții. Păstrarea dreptului la acţiunea personală. Executarea ipotecii mobiliare. Dreptul de opţiune al creditorului ipotecar. Beneficiul de discuţiune. Executarea ipotecii asupra bunurilor mobile corporale. Procedura de vânzare a bunului. Încuviinţarea executării silite. Executarea ipotecii asupra unor titluri reprezentative. Executarea ipotecii asupra creanţelor. Răspunderea creditorului
Aspecte comune ipotecii imobiliare şi mobiliare. Condiții
Dacă debitorul nu aduce la îndeplinire obligaţia garantată, creditorul ipotecar poate trece la urmărirea bunului ipotecat (art. 2429 Noul Cod Civil). Este de menţionat că urmărirea ipotecară priveşte nu numai realizarea capitalului, ci şi a dobânzilor, a comisioanelor, a penalităţilor şi a cheltuielilor rezonabile făcute cu recuperarea sau conservarea bunului (art. 2354 noul Cod Civil).
Pentru declanşarea executării ipotecii trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- creanţa garantată să fie certă, lichidă şi exigibilă (art. 2430 noul Cod Civil);
- creditorul să fie în posesia unui titlu executoriu. Este de reţinut că, potrivit art. 2431 noul Cod Civil, contractul de ipotecă valabil încheiat este titlu executoriu.
Păstrarea dreptului la acţiunea personală
Existenţa acţiunii ipotecare nu îl lipseşte pe creditor de posibilitatea de a-şi realiza creanţa pe calea acţiunii personale (2432 noul Cod Civil). Recurgerea la acţiunea personală prezintă avantajul extinderii urmăririi şi asupra altor bunuri decât cele ce fac obiectul garanţiei reale. Principalul dezavantaj constă în necesitatea constituirii unui titlu executoriu, de regulă obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de obligare a debitorului la executarea obligaţiei garantate. Dacă acţiunea personală s-a finalizat prin constituirea unui titlu executoriu, urmărirea poate să privească atât bunuri ce fac obiectul ipotecii, cât şi bunuri neipotecate. Totuşi, creditorul nu va putea urmări în acelaşi timp bunurile imobile care nu îi sunt ipotecate decât în cazul în care cele care fac obiectul ipotecii nu sunt suficiente pentru plata creanţei sale (art. 2478 noul Cod Civil).
Indiferent de calea aleasă, orice clauză care conferă creditorului dreptul de a deveni proprietarul irevocabil al bunului sau să dispună de acesta fară formalităţile impuse de lege se consideră nescrise (art. 2433 noul Cod Civil).
Executarea ipotecii mobiliare. Dreptul de opţiune al creditorului ipotecar
Dacă ipoteca poartă asupra unui mobil şi condiţiile executării garanţiei reale sunt îndeplinite, creditorul poate să recurgă la procedura specială de executare a ipotecii reglementate de Codul civil prin art. 2435-24 77. Existenţa procedurii speciale de executare nu afectează dreptul creditorului de a recurge la executarea ipotecii în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă (teza finală a art. 2432 noul Cod Civil). Aşa cum vom arăta în cele ce
urmează, executarea reglementată prin dispoziţiile Codului civil se caracterizează printr-un pronunţat caracter privat, având în centrul său pe creditorul urmăritor care îşi asumă răspunderea desfăşurării procedurii, inclusiv prin angajarea răspunderii sale patrimoniale, intervenţia organelor statului fiind minimizată. Procedura reglementată prin dispoziţiile Codului de procedură civilă are un accentuat caracter etatic, răspunderea derulării ei revenind cu precădere organelor de executare desemnate . Opţiunea alegerii uneia sau alteia dintre cele două proceduri revine creditorului.
Beneficiul de discuţiune
Creditorului de rang inferior îi este recunoscută facultatea de a se opune urmăririi bunului mobil care îi este anume ipotecat, dacă au mai rămas bunuri suficiente ipotecate în favoarea creditorului de rang superior care a declanşat urmărirea. Astfel, creditorul de rang inferior poate cere în condiţiile art. 2295 noul cod civil discuţiunea prealabilă. în situaţia în care cererea sa este admisă, urmărirea bunului mobil ipotecat este suspendată (art. 2434 noul Cod Civil).
Executarea ipotecii asupra bunurilor mobile corporale.
Procedura executării mobiliare asupra bunurilor corporale cuprinde două etape. Prima etapă are un caracter prealabil, fiind menită să pregătească valorificarea bunului prin deposedarea debitorului de bunul grevat (A). A doua etapă este cea a valorificării propriu-zise a bunului ipotecat (B).
A. Deposedarea debitorului de bunul ipotecat. Atunci când ipoteca poartă asupra unui bun mobil accesoriu al unui imobil, se poate cere separarea celor două bunuri (a). De asemenea, creditorul poate să preia în stăpânirea sa bunul mobil grevat, în vederea unei mai bune valorificări a acestuia (b).
a) Urmărirea şi separarea accesoriilor unui imobil. Bunurile mobile accesorii ale unui imobil pot fi urmărite potrivit procedurii de executare a ipotecii mobiliare reglementate de dispoziţiile Codului civil. Aceste texte legale nu se vor aplica dacă a fost declanşată în prealabil urmărirea imobilului în temeiul regulilor stabilite pentru executarea ipotecilor imobiliare (art. 2436 noul Cod Civil).
în vederea executării ipotecii mobiliare, creditorul ipotecar este îndreptăţit să solicite separarea bunului mobil accesoriu, dacă este preferat titularilor de drepturi reale asupra bunului imobil respectiv [art. 2437 alin. (1) noul Cod Civil]. într-o atare situaţie, creditorul ipotecar va trebui să îi despăgubească pe titularii drepturilor reale asupra imobilului, mai puţin pe constituitor, în limita cheltuielilor necesare reparării stricăciunilor impuse de separarea celor două bunuri [art. 2437 alin. (2) noul Cod Civil]. Nu va trebui însă să plătească despăgubiri pentru scăderea valorii imobilului ca urmare a înlăturării bunului mobil ipotecat sau a necesităţii de a-l înlocui [art. 2437 alin. (3)
noul Cod Civil]. Până ce creditorul nu oferă o garanţie suficientă pentru plata despăgubirii, cei îndreptăţiţi pot refuza separarea bunurilor [art. 2437 alin. (4) noul Cod Civil]. Nu se pot separa
materialele încorporate în construcţie şi deci nu le sunt aplicabile dispoziţiile privitoare la separarea bunului mobil accesoriu [art. 2437 alin. (5) noul Cod Civil].
b) Preluarea bunului ipotecat. Bunurile mobile ipotecate pot fi preluate efectiv cu toate accesoriile lor [art. 2438 lit. a) noul Cod Civil] sau, simbolic, când, tară a le deplasa, creditorul ia măsurile necesare pentru ca echipamentele sau alte asemenea bunuri să nu mai poată fi folosite [art. 2438 lit. b) noul Cod Civil].
Scopul preluării constă în exercitarea unui rol cominator asupra debitorului care, pentru a reintra în stăpânirea bunului, ar fi determinat să stingă creanţa garantată, dar şi în perspectiva obţinerii unui preţ mai bun în urma valorificării lui. în absenţa preluării bunului, cumpărătorul ar fi pus în situaţia de a efectua el cheltuieli suplimentare pentru a dobândi stăpânirea lui, ceea ce ar conduce, cu siguranţă, la diminuarea valorică a ofertei de cumpărare.
Preluarea bunului poate avea loc prin mijloace proprii sau pe cale silită.
Preluarea bunului prin mijloace proprii este subsumată îndeplinirii următoarelor condiţii:
- contractul de ipotecă mobiliară să permită în mod expres preluarea prin mijloace proprii a bunului [art. 2440 alin. (1) noul Cod Civil]. Conceperea clauzei rămâne la aprecierea părţilor, dar din conţinutul ei trebuie să rezulte în mod expres îndreptăţirea creditorului de a putea prelua în mod paşnic bunul;
- existenţa unei notificări prealabile preluării bunului, efectuate prin intennediul executorului judecătoresc [art. 2440 alin. (1) noul Cod Civil];
- creditorul nu trebuie să tulbure liniştea şi ordinea publică şi nu poate recurge în mod direct sau indirect Ia constrângere, chiar dacă fapta sa nu reprezintă o infracţiune [art. 2440 alin. (2) noul Cod Civil]. Simpla invocare a posibilităţii de executare silită şi a efectelor neîndeplinirii obligaţiei nu constituie constrângere (art. 179 din Legea nr. 71/2011).
Dacă debitorul se opune, preluarea prin mijloace proprii a bunului nu este permisă. Nu trebuie însă să se înţeleagă că se impune cu necesitate consimţământul debitorului la preluare, ci este suficient ca el să nu i se opună în mod expres'.
Odată exigenţele menţionate îndeplinite, creditorul ipotecar poate prelua bunul din mâinile oricărei persoane care îl deţine. Aceasta poate refuza predarea dacă creditorul nu face dovada dreptului său de a prelua bunul [art. 2441 alin. (1) noul Cod Civil]. O atare dovadă se face cu prezentarea unei copii a contractului de ipotecă mobiliară perfectat în condiţiile legii şi a unei copii a avizului de ipotecă (art. 180 din Legea nr. 71/2011).
Din momentul preluării bunului de către beneficiarul ipotecii, nici un alt creditor nu poate cere remiterea lui, cu excepţia celui ipotecar de rang superior care, la rândul său, a pornit executarea [art. 2441 alin. (2) noul Cod Civil]. Aşadar, creditorul ipotecar de rang superior va putea să îşi exercite cu prioritate şi dreptul de urmărire în detrimentul unuia de rang inferior. Preferinţa în exercitarea dreptului de urmărire operează indiferent dacă rangul prioritar rezultă din îndeplinirea cu întâietate a formalităţilor de publicitate sau din faptul existenţei uneia dintre ipotecile privilegiate prevăzute de art. 2425-2426 noul Cod Civil în acest sens apreciem că trebuie înţeles art. 161 din Legea nr. 71/2011 care stabileşte că, în exercitarea dreptului său de urmărire, creditorul ipotecar va trebui să ţină seama de ipotecile mobiliare privilegiate reglementate de art. 2425 şi 2426 din noul Cod Civil
Preluarea silită a bunului. Creditorul poate prelua bunul şi pe cale silită, solicitând în acest sens concursul executorului judecătoresc [art. 2442 alin. (1)
noul Cod Civil]. El poate opta încă de la început să solicite ajutorul executorului judecătoresc, fără ca în prealabil să fi făcut demersuri pentru preluarea prin mijloace proprii a bunului (art. 181 din Legea nr. 71/2011).
Pentru a obţine concursul organului de executare, creditorul trebuie să formuleze o cerere însoţită de o copie a contractului de garanţie, de o descriere a bunului ce urmează a fi preluat şi, dacă este cazul, de o copie certificată de pe înscrierea la arhivă a ipotecii [art. 2442 alin. (2) noul Cod Civil].
în termen de 48 de ore de la primirea cererii, executorul judecătoresc se deplasează la locul unde se află bunul ipotecat, îl ridică şi îl predă de îndată creditorului [art. 2443 alin. (1) noul Cod Civil]. Dacă este nevoie să se recurgă la constrângere, executorul judecătoresc este obligat să revină în cursul aceleiaşi zile, însoţit de agenţi
ai forţei publice, pentru a prelua bunul afectat garanţiei. Nu este necesară prezentarea unei hotărâri judecătoreşti sau a altui act provenind de la autorităţile administrative [art. 2443 alin. (4) noul Cod Civil]. Agenţii forţei publice sunt obligaţi să acorde tot sprijinul pentru preluarea bunului [art. 2442 alin. (3) noul Cod Civil]. Cu privire la procedura de ridicare şi predare, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal, în două exemplare, dintre care unul se păstrează la dosarul de executare, iar celălalt se comunică debitorului în condiţiile Codului de procedură civilă [art. 2443 alin. (2) noul Cod Civil]. Cât priveşte cheltuielile de executare, ele sunt avansate de către creditor care suportă şi riscul transportului şi depozitării bunului [art. 2443 alin. (3) noul Cod Civil]. Pe parcursul deţinerii bunului ipotecat, creditorul are drepturile şi obligaţiile unui administrator al bunului altuia împuternicit cu administrarea simplă, dispoziţiile art. 795-799 noul Cod Civil aplicându-se în mod corespunzător (art. 2444 noul Cod Civil).
B. Valorificarea bunului. Iniţiativa executării poate să aparţină oricărui creditor ipotecar. In ipoteza exercitării concurente a dreptului la executarea ipotecii de către mai mulţi creditori ipotecari, cel de rang superior este preferat. Astfel, creditorul ipotecar de rang superior poate, cât timp bunul nu a fost vândut, să continue executarea începută de un creditor de rang inferior sau să pornească o nouă executare [art. 2454 alin. (1) noul Cod Civil]. Aşadar, rangul superior conferă nu numai o preferinţă în realizarea creanţei, ci şi prioritate în alegerea modalităţii de valorificare a bunului grevat. Creditorul de rang superior poate fi însă obligat să restituie cheltuielile rezonabile efectuate dacă, fiind notificat cu privire la executarea ipotecii, omite să invoce prioritatea drepturilor sale într-un termen rezonabil [art. 2454 alin. (2) noul Cod Civil].
Valorificarea poate avea loc în una din următoarele modalităţi: prin vânzarea bunului (a); prin însuşirea bunului în scopul stingerii creanţei ipotecare (b) sau prin preluarea bunului în scop de administrare (c).
a) Vânzarea bunului. Orice măsură de executare silită îşi găseşte justificarea atât timp cât creanţa garantată nu este realizată. Executarea silită încetează, iar creditorul trebuie să restituie bunul, dacă debitorul sau orice altă persoană interesată stinge obligaţia principală, plătind şi cheltuielile rezonabile făcute pentru preluarea şi vânzarea bunului. Pentru a opera efectul încetării executării este necesar ca plata să fie efectuată înainte de vânzarea bunului (art. 2453 noul Cod Civil).
Procedura de vânzare a bunului. Încuviinţarea executării silite.
În vederea vânzării bunului, creditorul va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării ipotecii mobiliare. Cererea de încuviinţare trebuie însoţită de documente care atestă existenţa creanţei ipotecare şi a ipotecii mobiliare, împreună cu dovada perfectării garanţiei. Instanţa va verifica existenţa creanţei şi a ipotecii legal perfectate şi va încuviinţa vânzarea cu citarea părţilor interesate [art. 2445 alin. (1) noul Cod Civil].
Instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de încuviinţare a executării silite este judecătoria de la domiciliul sau, respectiv, sediul creditorului (art. 181 din Legea nr. 71/2011).
Vânzarea comercial rezonabilă. Bunul ipotecat poate fi vândut în starea în care se găseşte sau după luarea unor măsuri comercial rezonabile pentru valorificarea lui [art. 2445 alin. (2) noul Cod Civil].
Dispoziţiile legale recunosc părţilor posibilitatea de a stabili prin contractul de garanţie modul de vânzare a bunului [art. 2445 alin. (4) noul Cod Civil]. De asemenea, art. 2445 alin. (3) noul Cod Civil lasă la aprecierea creditorului modalitatea de vânzare, care poate avea loc prin licitaţie publică, prin unul sau mai multe contracte, în bloc sau separat, în orice moment sau loc. Atât libertatea recunoscută părţilor, cât şi larga apreciere recunoscută creditorului în alegerea modalităţii de valorificare trebuie să răspundă manierei comercial rezonabile în care trebuie să se desfăşoare vânzarea [art. 2445 alin. (4) noul Cod Civil].
Cât priveşte semnificaţiile sintagmei „vânzare comercial rezonabilă”, ele sunt decriptate de art. 2446 noul Cod Civil Astfel, vânzarea este comercial rezonabilă, dacă ea are loc: în modul în care se dispune îndeobşte de bunuri de acelaşi fel pe o piaţă organizată; la preţul stabilit pe o piaţă organizată; în conformitate cu practicile comerciale rezonabile urmate de cei care vând în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel. Răspunde exigenţei de rezonabilitate comercială şi vânzarea efectuată în conformitate cu regulile stabilite prin contractul de ipotecă, sub condiţia să nu existe o piaţă organizată pentru valorificarea bunului ipotecat sau practici comerciale standardizate. Dacă vânzarea este realizată în oricare din modalităţile la care s-a făcut deja referire, ea îşi păstrează caracterul comercial rezonabil, chiar şi atunci când s-ar fi putut obţine un preţ mai mare prin alegerea unui alt moment sau prin utilizarea unei alte metode".
O menţiune se mai impune. Creditorul ipotecar nu poate cumpăra bunul grevat decât în cadrul unei licitaţii publice [art. 2448 alin. (1) lit. a) noul Cod Civil]. El poate fi dobândit şi fară licitaţie, prin vânzare directă, însă numai dacă bunuri de acelaşi fel sunt vândute în mod obişnuit pe o piaţă reglementată care le stabileşte preţurile [art. 2448 alin. (1) lit. b) noul Cod Civil]. în aceste situaţii creditorul poate depune creanţa în contul preţului [art. 2448 alin. (2) noul Cod Civil].
Textul are o dublă semnificaţie: limitarea posibilităţii creditorului de a dobândi bunul ipotecat în afara procedurii de preluare asupra căreia vom insista mai târziu;
protejarea intereselor debitorului şi a celorlalţi creditori în faţa riscului unei vânzări realizate la un preţ derizoriu.
Notificarea vânzării. Vânzarea bunului de către creditor este condiţionată, sub sancţiunea nulităţii ei, de comunicarea unei notificări persoanelor interesate de executarea bunului ipotecat, precum şi de înscrierea unui aviz de executare la arhivă, cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită pentru vânzare [art. 2449 alin. (l)-(3) noul Cod Civil]. Aceste formalităţi nu sunt necesare atunci când bunurile care fac obiectul urmăririi sunt supuse pieirii, deteriorării ori devalorizării rapide, ori sunt vândute în mod obişnuit pe o piaţă organizată [art. 2449 alin. (4) noul Cod Civil].
Notificarea trebuie să cuprindă (art. 2451 noul Cod Civil): constituitorul şi creditorul ipotecar; bunurile care fac obiectul urmăririi; suma pentru care se porneşte urmărirea (se indică capitalul creanţei şi se va menţiona, în mod generic, că la acesta se adaugă accesoriile, aşa cum prevede art. 182 din Legea nr. 71/2011); metoda prin care se va realiza valorificarea bunului; data, ora şi locul la care va avea loc licitaţia publică, precum şi preţul de pornire al licitaţiei ori, după caz, data, ora cu începere de la care creditorul va dispune de bun.
Potrivit art. 2450 noul Cod Civil, destinatarii notificării sunt: debitorul obligaţiei garantate prin ipotecă, fideiusorii şi codebitorii solidari ai acestuia; constituitorul sau, după caz, succesorii în drepturi ai acestuia; creditorii ipotecari ale căror ipoteci au devenit opozabile prin înscrierea în arhivă a unui aviz care identifică bunul grevat şi care, la data notificării, este înscris pe numele debitorului; persoanele de la care a primit notificarea existenţei unui drept sau a unei pretenţii cu privire la bunul ipotecat, precum şi cei de la care bunul a fost ridicat ori la care acesta se află, dacă sunt cunoscuţi; creditorii ipotecari şi privilegiaţi a căror garanţie a devenit opozabilă pe altă cale, în temeiul legii, dacă creditorul ipotecar cunoaşte identitatea şi adresa acestora.
Opoziţia la executare. Potrivit art. 2452 alin. (1) noul Cod Civil, cei interesaţi sau vătămaţi prin executare pot formula opoziţie la executare în termen de 15 zile de la data comunicării notificării sau, după caz, de la momentul înscrierii avizului de executare la arhivă. Au calitate procesuală şi, deci, pot recurge la mecanismul procedural al opoziţiei la executare debitorul şi ceilalţi creditori garantaţi cu privire la acelaşi bun şi proprietarul bunului ipotecat. Cât priveşte termenul de 15 zile, el se calculează pe zile libere, potrivit art. 2553 noul Cod Civil, fară a intra în calcul prima şi ultima zi.
Competenţa de soluţionare a opoziţiei la executare revine judecătoriei care a încuviinţat vânzarea bunului ipotecat [art. 181 alin. (2) din Legea nr. 71/2011],
Opoziţia la vânzare suspendă de drept procedura de vânzare până la soluţionarea definitivă a cauzei. Preluarea bunului de către creditor va putea însă să aibă loc şi pe perioada judecării opoziţiei [art. 2452 alin. (2) noul Cod Civil].
Soluţionarea opoziţiei trebuie realizată în termen de 5 zile. Hotărârea instanţei poate fi atacată numai cu apel în tennen de 5 zile de la comunicare. In cazul respingerii opoziţiei, apelul nu îl opreşte pe creditor să treacă la valorificarea bunului. Apelul se soluţionează de urgenţă potrivit regulilor de la ordonanţa preşedinţială [art. 2452 alin. (3) noul Cod Civil].
Cât priveşte soluţiile pe care le poate adopta instanţa, art. 2452 alin. (4) noul Cod Civil prevede că ea poate dispune încetarea executării pornite de creditor, dacă debitorul a plătit, precum şi restituirea bunului de către creditor. De asemenea, dacă instanţa constată că vânzarea ar urma să se facă cu încălcarea dispoziţiilor ce reglementează vânzarea bunului de către creditor, va stabili condiţiile şi regulile corespunzătoare şi va încuviinţa valorificarea bunului.
ii. Consecinţele vânzării bunului.
Dobândirea de către cumpărător a bunului, liber de orice sarcini. Prin vânzarea bunului ipotecat are loc: transferul către cumpărător a tuturor drepturilor pe care constituitorul le are asupra bunului; stingerea ipotecii în virtutea căreia vânzarea a avut loc; stingerea tuturor celorlalte ipoteci şi privilegii, dacă prin lege nu se prevede altfel" [art. 2455 alin. (1) noul Cod Civil].
Cum în cazul executării silite nu se încheie un contract de vânzare-cumpărare, titlurile sau înscrisurile care constată dreptul de proprietate al constituitorului asupra bunului şi contractul de ipotecă, împreună cu menţiunea stingerii garanţiei la arhivă, fac dovada dreptului de proprietate al dobânditorului [art. 2455 alin. (2) noul Cod Civil].
Vânzarea bunului de către creditor poate avea loc chiar şi atunci când bunul se află în detenţia debitorului. în acest caz, cumpărătorul poate să intre în posesia bunului apelând la dispoziţiile art. 2435-2444 noul Cod Civil deja analizate (art. 2447 noul Cod Civil).
Supravieţuirea creanţei în limita care depăşeşte valoarea bunului ipotecat. Dacă în urma vânzării bunului ipotecat, preţul obţinut nu acoperă valoarea creanţei garantate, debitorul continuă să rămână obligat personal pentru partea rămasă nestinsă, în aceste limite, creditorul deţine o simplă creanţă chirografară (art. 2456 noul Cod Civil).
Vânzarea bunului care nu aparţine debitorului. Termenul de debitor are în acest context un înţeles mai larg, el referindu-se atât la debitorul propriu-zis, cât şi la terţul care a consimţit la constituirea ipotecii. în ambele ipoteze, dacă constituitorul nu este proprietarul bunului, iar creditorul cunoaşte această împrejurare, el este îndatorat la restituirea bunului sau a preţului vânzării, atunci când acesta a fost valorificat între timp [art. 2457 alin. (1) noul Cod Civil]. în cazul în care creditorul nu cunoaşte această împrejurare până la distribuirea preţului, el este exonerat de orice răspundere, dacă a restituit debitorului ceea ce rămâne din vânzarea bunului [art. 2457 alin. (2) noul Cod Civil].
Dreptul constituitorului la păstrarea folosinţei bunului ipotecat. Potrivit art. 2458 noul Cod Civil „se poate conveni ca, după vânzare, constituitorul să folosească bunul în calitate de locatar”. Dreptul de folosinţă este rezultatul acordului intervenit anterior vânzării între creditor şi constituitorul ipotecii. El nu este însă unul pur şi simplu, ci unul afectat de condiţia suspensivă a vânzării bunului. Propriu-zis, vânzarea silită priveşte o proprietate grevată de folosinţa recunoscută constituitorului. Nu este necesar consimţământul cumpărătorului, căruia dreptul de folosinţă i se impune cu titlul unei obligaţii scriptae in rem". Pentru a-i fi însă opozabil, dreptul de folosinţă trebuie să fie înscris în arhivă sau să fie cunoscut de către dobânditor pe altă cale [art. 2458 alin. (2) noul Cod Civil].
Distribuirea sumelor obţinute din executare. Cu privire la aceste sume, creditorul are drepturile şi obligaţiile unui administrator al bunurilor altuia împuternicit cu administrarea simplă, dispoziţiile art. 795-799 noul Cod Civil aplicându-se în mod corespunzător [teza a Il-a a art. 2459 alin. (1) noul Cod Civil]. Sumele de bani obţinute din vânzarea bunului se distribuie potrivit ordinii de preferinţă prevăzute de teza 1 a art. 2459 alin. (1) noul Cod Civil:
- se deduc cheltuielile rezonabile făcute de creditor cu preluarea, conservarea, luarea măsurilor pentru valorificarea bunului şi cu vânzarea [în calculul cheltuielilor rezonabile efectuate cu preluarea bunului se includ şi despăgubirile pe care creditorul le datorează conform art. 2437 alin. (2) noul Cod Civil, precum şi sumele prevăzute de art. 2443 alin. (3) noul Cod Civil, aşa cum rezultă din art. 183 din Legea nr. 71/2011];
- se plătesc creanţele creditorilor privilegiaţi şi ipotecari, potrivit ordinii de preferinţă conferite de rangul garanţiilor reale. Este indiferent dacă creanţele sunt afectate de un termen suspensiv sau de o condiţie rezolutorie. Nu vor participa însă la distribuirea preţului creditorii ale căror creanţe sunt afectate de o condiţie suspensivă.
Nu participă la distribuire nici creditorii chirografari care nu vor putea să îşi realizeze creanţa decât pe calea dreptului comun asupra sumei rămase după realizarea creanţelor privilegiate şi ipotecare. Astfel, dacă în urma distribuirii rămâne o sumă disponibilă, ea se predă debitorului în termen de 3 zile de la primirea sumelor rezultate din valorificarea bunului. Dacă plata nu poate avea loc, suma va fi depusă într-un cont bancar, urmând ca debitorul să fie înştiinţat despre existenţa ei de către creditor
[art. 2459 alin. (2) noul Cod Civil]. Cât priveşte termenul de 3 zile, el se calculează potrivit art. 2553 noul Cod Civil, pe zile libere.
Dispoziţiile legale nu prevăd un termen în cadrul căruia trebuie realizată distribuirea. Raportat însă la faptul că suma rămasă disponibilă trebuie predată debitorului în termen de 3 zile de la data primirii rezultatelor vânzării, rezultă că inclusiv distribuirea trebuie realizată în această perioadă de timp.
Creditorul va întocmi de îndată un proces-verbal despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare. Acesta se va comunica imediat debitorului, constituitorului şi celorlalţi creditori privilegiaţi şi ipotecari şi se va înscrie la arhivă [art. 2459 alin. (3) noul Cod Civil]!
Potrivit alin. (4) al art. 2459 noul Cod Civil, orice înţelegere dintre creditor şi debitor prin care se stabileşte o altă destinaţie a sumelor rezultate din executare se consideră nescrisă. Textul interzice atât stabilirea unei alte ordini de distribuire, cât şi modificarea destinaţiei surplusului ce rămâne după îndestularea creditorilor garantaţi.
b) Preluarea bunului ipotecat în contul creanţei. Creditorul are posibilitatea de a-şi executa garanţia prin preluarea bunul ipotecat în contul creanţei, dacă prin lege nu se prevede altfel, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:
- constituitorul ipotecii să consimtă la preluare. Consimţământul trebuie să fie exprimat în scris şi să fie ulterior neexecutării obligaţiei garantate [art. 2460 alin. (2)
noul Cod Civil];
- persoanele identificate prin art. 2450 noul Cod Civil să nu se opună preluării bunului [art. 2460 alin. (2) noul Cod Civil]. Pentru a se aduce la cunoştinţa lor intenţia creditorului, el trebuie să înscrie în arhivă un aviz de preluare şi să le notifice oferta sa (art. 2461
noul Cod Civil). Persoanele notificate au posibilitatea de a se opune preluării, opoziţie pe care trebuie să o comunice creditorului în termen de 15 zile de la notificare. Nerespectarea termenului lipseşte opoziţia de orice eficienţă (art. 2462 noul Cod Civil).
Preluarea bunului în contul creanţei produce următoarele efecte [art. 2463 alin. (1) noul Cod Civil]:
- stinge creanţa ipotecară;
- transmite creditorului toate drepturile constituitorului asupra bunului;
- stinge toate ipotecile privilegiate de rang inferior.
Stingerea creanţei ipotecare se produce şi atunci când valoarea bunului este inferioară cuantumului ei, creditorul ipotecar neavând posibilitatea promovării unei acţiuni personale pentru diferenţă (art. 184 din Legea nr. 71/2011).
Dovada dreptului de proprietate al creditorului rezultă din contractul de ipotecă împreună cu notificarea de preluare în contul creanţei [art. 2463 alin. (2) noul Cod Civil].
c) Preluarea bunului în vederea administrării. Creditorul ipotecar este îndreptăţit să îşi execute ipoteca şi, implicit, să îşi realizeze creanţa garantată prin preluarea administrării bunului ipotecat, cu respectarea următoarelor exigenţe:
- ipoteca să aibă ca obiect bunurile unei întreprinderi [art. 2468 alin. (1) noul Cod Civil];
- să înscrie un aviz de executare şi să notifice persoanele de la art. 2450 noul Cod Civil Cât priveşte procedura şi conţinutul notificării se aplică prin analogie dispoziţiile art. 2449-2451 noul Cod Civil [art. 2468 alin. (1) noul Cod Civil;
- preluarea bunului să nu aducă atingere drepturilor dobândite anterior de locatar (art. 2471 noul Cod Civil).
Dacă se formulează opoziţie la preluarea bunului în vederea administrării, ea este de competenţa judecătoriei de la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului [art. 181 alin. (3) din Legea nr. 71/2011].
Calitatea de administrator poate aparţine creditorului sau unei alte persoane desemnate de creditor sau, după caz, de către instanţa de la domiciliul sau sediul creditorului [art. 2469 noul Cod Civil; art. 181 alin. (3) din Legea nr. 71/2011], Ei au statutul de administrator al bunului altuia însărcinat cu administrarea deplină, dispoziţiile art. 800 şi 801 noul Cod Civil aplicându-se în mod corespunzător (art. 2470 noul Cod Civil).
Preluarea are un caracter temporar, cel mult până la satisfacerea creanţei creditorului ipotecar, prin acoperirea inclusiv a despăgubirilor şi a cheltuielilor privind executarea [art. 2468 alin. (2) noul Cod Civil; art. 2472 noul Cod Civil). Administrarea mai încetează şi în cazul în care creditorul a făcut o notificare prin care alege altă modalitate de executare, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. Declararea falimentului celui împotriva căruia a început executarea nu conduce la încetarea administrării (art. 2472
noul Cod Civil).
Dacă administrarea încetează, creditorul este obligat să dea socoteală şi, dacă nu a optat pentru o altă modalitate de executare, să restituie bunurile celui împotriva căruia s-a făcut executarea [art. 2473 alin. (1) noul Cod Civil]. Creditorul este obligat să predea persoanei împotriva căreia s-a executat garanţia şi surplusul de bunuri obţinut prin administrare [art. 2473 alin. (2) noul Cod Civil].
Executarea ipotecii asupra unor titluri reprezentative.
Ipoteca poate avea ca obiect titluri reprezentative privind bunuri mobile, inclusiv recipise de depozit sau warante. Potrivit art. 2464 noul Cod Civil, în vederea executării ipotecii, creditorul va putea recurge la vânzarea bunurilor la care se referă aceste titluri, cu respectarea textelor legale incidente în cazul vânzării bunurilor mobile corporale.
Atunci când ipoteca poartă asupra unor titluri de valoare negociabile, creditorul poate executa ipoteca împotriva giranţilor şi avaliştilor [art. 2464 alin. (2) noul Cod Civil].
Executarea ipotecii asupra creanţelor
A. Executarea ipotecii asupra creanţei. Poate avea loc numai dacă creditorul ipotecar nu şi-a exercitat drepturile conferite de art. 2400-2405 noul Cod Civil (art. 185 din
Legea nr. 71/2011). Executarea ipotecii asigură creditorului următoarele prerogative: să preia titlul de creanţă; să ceară şi să obţină plata în limita sumei garantate; să vândă creanţa şi să îşi însuşească preţul în limitele obligaţiei garantate, aplicându-se prin analogie dispoziţiile incidente în materia cesiunii de creanţă [art. 2465 alin. (1)
noul Cod Civil].
Indiferent de modalitatea de valorificare, creditorul trebuie să acţioneze într-o manieră comercial rezonabilă (art. 2467 noul Cod Civil).
B. Executarea ipotecii asupra conturilor. Soldul creditor este expresia dreptului de creanţă constând în plata unei sume de bani pe care titularul îl deţine împotriva instituţiei la care este deschis contul. Tocmai de aceea, ipoteca asupra contului grevează, în cele din urmă, un drept de creanţă.
Executarea ipotecii asupra conturilor se realizează diferit, în funcţie de modalitatea în care creditorul a dobândit controlul asupra contului. Astfel, dacă controlul contului este dobândit în modalitatea reglementată de art. 2410 alin. (2) lit. a)
noul Cod Civil, creditorul poate compensa soldul creditor cu creanţa garantată [art. 2466 alin.
(1) noul Cod Civil]. Dacă controlul asupra contului este dobândit în modalităţile reglementate de art. 2400 alin. (2) lit. b) sau c) noul Cod Civil, creditorul ipotecar poate solicita băncii eliberarea soldului contului în beneficiul său [art. 2466 alin. (2) noul Cod Civil].
Dacă creditorul nu deţine controlul contului, executarea ipotecii se realizează în una din variantele alternative puse la dispoziţie de art. 2465 noul Cod Civil
Indiferent dacă deţine sau nu controlul asupra contului, creditorul trebuie ca, în executarea ipotecii, să acţioneze de o manieră comercial rezonabilă (art. 2467
noul Cod Civil).
Răspunderea creditorului
Răspunderea creditorului poate fi angajată în trei situaţii: atunci când sunt încălcate regulile privitoare la preluarea bunului; dacă sunt încălcate dispoziţiile referitoare la valorificarea bunului; în cazul în care nu au fost respectate textele legale referitoare la distribuirea preţului.
A. Acţiunea în daune în situaţia încălcării regulilor privitoare la preluarea bunului. Dacă creditorul încalcă regulile de preluare a bunului ipotecat, el răspunde pentru daunele provocate [art. 2474 alin. (1) noul Cod Civil]. De asemenea, el este obligat la restituirea bunului şi la plata către persoana împotriva căreia a pornit urmărirea a unei treimi din valoarea lui [art. 2474 alin. (2) noul Cod Civil].
Răspunderea creditorului este angajată atunci când sunt încălcate dispoziţiile legale referitoare la preluarea bunului, indiferent că ea se realizează prin mijloace
proprii sau pe cale silită. Nu prezintă relevanţă dacă el a intrat sau nu efectiv în stăpânirea bunului.
Se poate observa că legiuitorul a stabilit o dublă reparaţie în sarcina creditorului: acoperirea prejudiciului înregistrat de către cel împotriva căruia a început executarea, cât şi plata unei penalităţi ce reprezintă o treime din valoarea bunului. De asemenea, el este obligat şi la restituirea bunului. Există situaţii în care restituirea nu mai este posibilă (cum ar fi situaţia în care bunul a fost valorificat), caz în care răspunderea creditorului se limitează la achitarea penalităţii şi la repararea pagubelor pricinuite.
B. Acţiunea în daune în situaţia încălcării regulilor privitoare la valorificarea bunului. Dacă creditorul încalcă regulile stabilite pentru valorificarea bunului ipotecat, el răspunde pentru prejudiciile cauzate [art. 2475 alin. (1) noul Cod Civil]. Creditorul este obligat, în plus, să plătească persoanei împotriva căreia a pornit urmărirea o treime din valoarea de la momentul vânzării a bunului supus urmăririi [art. 2475 alin.
(2) noul Cod Civil]. în cazul în care diferenţa dintre valoarea bunului ipotecat şi preţul realizat prin urmărirea silită este mai mare decât suma prevăzută la alin. (2), creditorul este obligat să plătească această diferenţă [art. 2475 alin. (3) noul Cod Civil]. Pentru evaluarea bunului, creditorul şi constituitorul vor desemna câte un expert evaluator [art. 2476 alin. (1) noul Cod Civil]. Pentru cazul în care diferenţa dintre sumele astfel stabilite este mai mică de o cincime, valoarea bunului se consideră a fi media aritmetică a celor două evaluări [art. 2476 alin. (2) noul Cod Civil]. Dacă diferenţa este mai mare de o cincime, evaluatorii vor desemna un al treilea expert. Valoarea bunului se consideră a fi media aritmetică a celor mai apropiate două evaluări [art. 2476 alin. (3) noul Cod Civil].
Sub rezerva că plăteşte aceste sume, creditorul poate reţine preţul vânzării [art. 2475 alin. (4) teza I noul Cod Civil]. El pierde însă partea din creanţa ipotecară care a rămas neacoperită după urmărirea bunului [art. 2475 alin. (4) teza a Il-a noul Cod Civil]. Ne aflăm în prezenţa unei cauze de stingere a creanţei garantate în limita în care ea depăşeşte valoarea bunului obţinută în urma vânzării lui silite.
Se poate observa că sancţionarea creditorului ce încalcă regulile de valorificare a bunului operează sub un întreit aspect, ceea ce ridică problema caracterului său excesiv.
C. Acţiunea în daune în situaţia încălcării regulilor privitoare la distribuirea preţului. Creditorii prejudiciaţi pot introduce o acţiune personală, în despăgubire, potrivit dreptului comun, împotriva creditorului ipotecar care a încălcat regulile prevăzute de distribuirea preţului (art. 2477 noul Cod Civil).
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Executarea ipotecii
