Efectele ipotecii
| Comentarii |
|
efectele ipotecii, Efecte comune ipotecilor imobiliare şi mobiliare. Efecte specifice ipotecii imobiliare. Efectele ipotecii în raporturile dintre creditorul ipotecar şi terţul deţinător al bunului. Efectele în raporturile cu alţi creditori.
Efectele produse în raporturile dintre creditorul ipotecar şi constituitor sunt reglementate numai în materia ipotecii convenţionale. Unele efecte sunt comune ipotecilor mobiliare şi imobiliare, altele sunt specifice uneia sau alteia din cele două categorii.
A. Efecte comune ipotecilor imobiliare şi mobiliare.
a) Drepturile constituitorului. Constituitorul păstrează toate prerogativele conferite de dreptul său asupra bunului. Astfel, el poate în continuare dispune de bunul grevat, înstrăinându-1 sau grevându-1 cu alte sarcini reale, îl poate folosi şi administra, fară să vatăme drepturile creditorului ipotecar (art. 2373 Noul Cod Civil).
Pentru a se asigura exercitarea acestor prerogative:
- sunt considerate ca nescrise clauzele care impun debitorului plata anticipată şi imediată la cerere a obligaţiei garantate sau plata altei obligaţii, pentru situaţia constituirii unei alte garanţii asupra aceluiaşi bun [art. 2384 alin. (2) noul Cod Civil; art. 2396 alin. (3) noul Cod Civil]. In materia ipotecii mobiliare, dacă prin constituirea noii garanţii este afectat rangul ipotecii existente, creditorul ipotecar trebuie să îşi exprime acordul cu privire la constituirea ei (art. 173 din Legea nr. 71/2011);
- actele de dispoziţie ale constituitorului sunt valabile, chiar dacă contractul de ipotecă conţine o clauză care interzice transferul bunului grevat sau declară o atare operaţiune ca fiind echivalentă cu neîndeplinirea obligaţiei, fiind indiferent dacă ea este cunoscută sau nu de către dobânditor (art. 2376; art. 2384 noul Cod Civil). Totuşi, actele de dispoziţie, care au ca efect imposibilitatea de executare a ipotecii, sunt anulabile la cererea creditorului ipotecar, cu excepţia cazului în care el le-a aprobat (art. 167 din Legea nr. 71/2011).
b) Drepturile creditorului. Creditorul este îndreptăţit să solicite daune-interese pentru prejudiciile suferite prin distrugerea, deteriorarea sau diminuarea valorii bunului grevat, în limita creanţei garantate, chiar dacă ea nu este certă, lichidă şi exigibilă. Sumele obţinute cu titlu de daune-interese se impută asupra creanţei garantate (art. 2375 noul Cod Civil). Constituitorul nu poate fi obligat la despăgubiri dacă distrugerea, deteriorarea sau diminuarea valorii bunului grevat survin în cursul unei utilizări normale a bunului sau în caz de necesitate (art. 2374 noul Cod Civil).
în plus, pentru situaţia în care, din culpa debitorului, bunul grevat a fost distrus, deteriorat ori valoarea lui a fost diminuată în aşa mod încât a devenit inferioară celei a creanţei ipotecate, creditorul ipotecar poate solicita debitorului constituirea unei noi ipoteci pentru garantarea aceleiaşi obligaţii, dacă bunul nu a fost asigurat [art. 166 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 71/2011],
B. Efecte specifice ipotecii imobiliare.
Cu scopul de a conserva drepturile constituitorului asupra bunului grevat, art. 2385 noul cod civil prevede că se consideră nescrisă clauza de antihreză prin care s-ar recunoaşte creditorului dreptul de a poseda imobilul ipotecat sau de a-şi însuşi fructele ori veniturile acestuia până la începerea executării.
C. Efecte specifice ipotecii mobiliare. Aceste efecte, la rândul lor, sunt comune tuturor ipotecilor mobiliare şi specifice ipotecii asupra unei creanţe.
a) Efecte comune tuturor ipotecilor mobiliare.
Drepturile constituitorului. Constituitorul are dreptul să adreseze creditorului ipotecar o cerere scrisă prin care să solicite acestuia: să emită o declaraţie cu privire la valoarea rămasă din creanţa garantată prin ipotecă; să confirme ori, după caz, să rectifice lista bunurilor care, în opinia debitorului, fac obiectul ipotecii; să confirme ori, după caz, să rectifice valoarea creanţei care, în opinia debitorului, mai este garantată prin ipotecă la o anumită dată [art. 2397 alin. (1) noul Cod Civil].
Creditorul este obligat să comunice debitorului, în termen de 15 zile de la primirea cererii, după caz: o declaraţie scrisă prin care indică suma rămasă a fi garantată prin ipotecă; confirmarea sau rectificarea declaraţiei debitorului privitoare la bunurile grevate şi la suma rămasă; o declaraţie potrivit căreia nu mai este titularul ipotecii, indicând totodată numele şi adresa succesorului său în drepturi [art. 2397 alin. (2) noul Cod Civil].
Debitorul are dreptul să obţină în mod gratuit o asemenea declaraţie la fiecare 6 luni [art. 2397 alin. (3) noul Cod Civil]. Pentru solicitări suplimentare, creditorul poate să ceară debitorului rambursarea costurilor rezonabile ocazionate de emiterea declaraţiilor [art. 2397 alin. (4) noul Cod Civil].
Drepturile creditorului:
- dreptul la inspecţie. Potrivit art. 2394 noul Cod Civil, creditorul este îndreptăţit să inspecteze bunul ipotecat, fară a stânjeni activitatea celui care deţine bunul. în exercitarea acestui drept, el are posibilitatea să constate starea fizică a bunului corporal ipotecat pentru a sesiza eventuale atingeri aduse integrităţii acestuia'. Dacă ipoteca grevează un bun incorporai, el are posibilitatea să solicite debitorului prezentarea unor documente justificative care să reflecte situaţia juridică a acestor bunuri;
- dreptul de a-şi însuşi produsele bunului ipotecat în contul creanţei. în conformitate cu art. 2395 noul Cod Civil, acest drept trebuie să rezulte dintr-o clauză expresă regăsită în cuprinsul contractului de garanţie. Pentru a fi valabilă, această clauză trebuie să stabilească în mod detaliat condiţiile şi proporţia în care urmează a se reduce creanţa garantată prin exercitarea dreptului de a culege produsele bunului ipotecat;
- dreptul la exigibilitatea anticipată a creanţei. Există situaţii în care executarea garanţiei devine necesară înainte de împlinirea scadenţei obligaţiei garantate. Aşa se întâmplă, atunci când creditorul constată lipsa unei întreţineri corespunzătoare a bunului ipotecat sau alte fapte, aşa cum sunt ele determinate în contractul de garanţie, imputabile debitorului, de natură să facă dificilă sau imposibilă executarea ipotecii [art. 2396 alin. (1) noul Cod Civil]. Creditorul are dreptul să considere exigibilă creanţa şi să treacă la executarea ipotecii numai dacă are temeiuri rezonabile să creadă că bunul ipotecat este pe cale de a fi pus în pericol sau că există posibilitatea ca executarea obligaţiei să fie împiedicată [art. 2396 alin. (2) noul Cod Civil].
b) Efecte specifice ipotecii asupra creanţei.
Dreptul creditorului la realizarea creanţei ipotecate. Creditorul ipotecar are dreptul ca, la scadenţa creanţei ipotecate, să perceapă capitalul, dobânzile şi celelalte sume pe care aceasta le produce. El va elibera debitorului o chitanţă pentru sumele primite. O copie de pe această chitanţă va fi comunicată constituitorului (art. 2404 noul Cod Civil). In absenţa unei prevederi contrare, sumele percepute se impută asupra creanţei garantate potrivit regulilor de la imputaţia plăţii, chiar dacă ea nu este încă scadentă (art. 2405 noul Cod Civil).
Creditorul este îndreptăţit să pretindă plata în integralitate a creanţei grevate, chiar dacă valoarea ei este superioară celei ipotecare. Ceea ce depăşeşte valoarea capitalului, a dobânzilor şi a cheltuielilor efectuate, creditorul ipotecar trebuie să restituie debitorului său, orice stipulaţie contrară fiind considerată nescrisă (art. 2408 noul Cod Civil).
Creditorul ipotecar are facultatea să încuviinţeze constituitorului să perceapă el, la scadenţă, capitalul şi celelalte sume cuvenite în temeiul creanţei ipotecate [art. 2406 alin. (1) noul Cod Civil]. încuviinţarea poate fi retrasă oricând de către creditorul ipotecar. El este însă obligat să notifice în scris retragerea încuviinţării atât constituitorului, cât şi debitorului creanţei grevate [art. 2406 alin. (2) noul Cod Civil].
Dreptul creditorului şi constituitorului de a acţiona împotriva debitorului creanţei ipotecate. Potrivit art. 2403 noul Cod Civil, atât constituitorul ipotecii, cât şi creditorul ipotecar sunt îndreptăţiţi să intenteze acţiuni împotriva debitorului creanţei ipotecate, cu îndatorirea de a-l introduce în cauză pe celălalt.
Dacă creditorul ipotecar a renunţat la dreptul ce i-a fost conferit prin art. 2404 noul Cod Civil, el pierde şi facultatea de a-l acţiona injustiţie pe debitorul creanţei ipotecate în temeiul art. 2403 noul Cod Civil
în schimb, constituitorul ipotecii este îndreptăţit să îl acţioneze pe debitor în judecată pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiei ce-i incumbă în temeiul textului legal menţionat, chiar dacă dreptul de a percepe capitalul, dobânzile şi celelalte sume datorate în temeiul creanţei ipotecate revine creditorului ipotecar. Deşi creditorul ipotecar are dreptul să pretindă realizarea creanţei ipotecate, el nu este şi obligat să acţioneze în justiţie pe debitorul ei în caz de neplată. Creditorul are doar obligaţia să îl informeze de îndată pe constituitor cu privire la orice nereguli la plata de către debitor a sumelor datorate (art. 2407 noul Cod Civil). în atare condiţii, faţă de pasivitatea creditorului, ar fi excesiv să-i fie obstaculată constituitorului posibilitatea de a acţiona el însuşi în justiţie pe debitor. întrucât de la momentul notificării sau acceptării ipotecii, plata trebuie făcută creditorului ipotecar, instanţa va obliga pe debitor să plătească acestuia, ceea ce, din punct de vedere procedural, este realizabil prin introducerea în cauză a creditorului.
Efectele ipotecii în raporturile dintre creditorul ipotecar şi terţul deţinător al bunului.
Această problemă se pune atunci când constituitorul ipotecii a înstrăinat bunul înainte de momentul realizării ei. Dacă creanţa garantată nu s-a stins, creditorul va putea urmări bunul în mâinile oricui s-ar afla. Posibilitatea creditorului de
a recurge la acţiunea ipotecară, urmărind bunul în patrimoniul terţului dobânditor, nu exclude dreptul la acţiunea personală îndreptată împotriva debitorului raportului juridic obligaţional (art. 2364 noul Cod Civil).
Terţul dobânditor răspunde numai pentru datoriile ipotecare care grevează bunul [art. 2361 alin. (1) noul Cod Civil, art. 162 din Legea nr. 71/2011], El se va bucura şi va fi ţinut de toate termenele de plată de care beneficiază şi pe care trebuie să le respecte debitorul obligaţiei ipotecare [art. 2361 alin. (1) noul Cod Civil].
Dobânditorul bunului ipotecat poate să adopte una din următoarele atitudini:
- să achite el însuşi datoria ipotecară. Această soluţie va fi adoptată: atunci când valoarea datoriei este inferioară celei a bunului ipotecat; dacă creanţa este garantată şi prin alte ipoteci ce poartă asupra altor bunuri, când terţul dobânditor va avea beneficiul acestor garanţii prin efectul subrogaţiei legale reglementate de art. 1596 lit. b) noul Cod Civil;
- să nu achite datoria, situaţie în care creditorul va urmări silit bunul ipotecat [art. 2361 alin. (2) noul Cod Civil]. Drepturile reale principale pe care terţul le avea asupra bunului, anterior dobândirii proprietăţii, renasc în caz de vânzare silită cu rangul lor originar, de drept sau, după caz, prin reînscrierea în cartea funciară (art. 2362 noul Cod Civil)“.
Terţul dobânditor care plăteşte datoria ipotecară sau care a suportat executarea se poate întoarce împotriva celui de la care a primit bunul pentru a fi despăgubit, în condiţiile dreptului comun (art. 2363 noul Cod Civil).
Efectele în raporturile cu alţi creditori.
în virtutea dreptului de preferinţă, creditorul ipotecar va fi plătit cu prioritate în raport de creditorii chirografari şi cei ipotecari de rang inferior [art. 2345 alin. (2) noul Cod Civil]. Această ultimă afirmaţie impune anumite nuanţări, după cum concursul există între ipotecile imobiliare, între ipotecile mobiliare, între ipotecile generale şi ipotecile speciale, între ipotecile imobiliare şi ipotecile mobiliare, precum şi între ipotecile mobiliare şi gaj.
A. Concursul ipotecilor imobiliare. în materie imobiliară rangul ipotecilor este determinat de ordinea înregistrării cererilor în cartea funciară [art. 890 alin. (2) noul Cod Civil; art. 2421 noul Cod Civil], conform regulii „prior tempore potior jure”. Dacă mai multe cereri s-au primit în aceeaşi zi prin poştă sau curier, drepturile de ipotecă vor avea acelaşi rang [art. 890 alin. (3) şi (4) noul Cod Civil].
B. Concursul ipotecilor mobiliare. Este cunoscut că ipoteca mobiliară devine opozabilă faţă de terţi din momentul în care ea este perfectă (art. 2409 noul Cod Civil). Stabilirea momentului în care ipoteca devine opozabilă este necesară pentru a tranşa şi posibilul conflict între mai multe ipoteci ce grevează acelaşi bun mobil. într-o
asemenea situaţie, va avea prioritate acea ipotecă care, prin forţa opozabilităţii, s-a impus cea dintâi respectului terţilor.
a) Concursul dintre ipotecile perfecte şi cele care nu au fost încă perfectate. Din moment ce doar ipotecile perfecte sunt opozabile, urmează ca ele să fie preferate celor care nu au fost perfectate [art. 2420 alin. (2) noul Cod Civil].
b) Concursul dintre ipotecile perfecte. Potrivit art. 2420 alin. (1) noul Cod Civil „rangul ipotecilor perfecte se determină potrivit ordinii înscrierii sau perfectării ipotecilor, cu excepţiile prevăzute de lege”.
Am arătat deja că perfectarea ipotecii se poate produce în două momente: la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate, dacă la acest moment ea era eficace sau la data la care ipoteca produce efecte, dacă formalităţile de publicitate sunt anterioare momentului la care ea a devenit eficientă.
Dacă ipotecile în concurs devin perfecte prin înscrierea lor, atunci rangul este determinat în raport cu momentul perfectării, potrivit tezei finale a art. 2420 alin. (1) noul Cod Civil
în situaţia în care perfectarea ipotecilor are loc la momentul în care ele devin eficiente, formalităţile de publicitate fiind anterioare, rangul se determină în raport de data înscrierii, soluţie impusă de o necesară corelare a art. 2420 noul Cod Civil, teza iniţială, cu art. 2370 noul Cod Civil Acest din urmă text prevede că rangul ipotecii ce garantează o obligaţie viitoare este stabilit în raport de momentul înscrierii ei în registrele de publicitate. Aşadar, opozabilitatea ipotecii, ataşată, de regulă, perfectării ei, „urcă în timp” până la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate. Deşi art. 2370 noul Cod Civil se referă in terminis la ipoteca unei obligaţii viitoare, soluţia este aceeaşi atunci când ea grevează un bun viitor. Şi în acest caz rangul este obţinut de la momentul înscrierii şi nu de la data intrării bunului în patrimoniul constituitorului, când ipoteca devine perfectă.
Aşa cum se poate observa, în oricare dintre cele două situaţii analizate, momentul în raport de care se stabileşte rangul este acela al înscrierii ipotecii. Tocmai de aceea, credem că ar fi fost suficient ca alin. (1) al art. 2420 noul Cod Civil să se refere la acest moment ca cel în raport de care se determină rangul ipotecilor perfecte.
c) Excepţii de la regula instituită prin art. 2420 alin. (I) noul Cod Civil Regula de prioritate stabilită de art. 2420 alin. (1) noul Cod Civil cunoaşte excepţii. Este cazul ipotecilor privilegiate al căror rang este stabilit de către lege, indiferent de momentul înscrierii lor. Aceste ipoteci nu trebuie confundate cu privilegiile. în timp ce ipotecile privilegiate izvorăsc din convenţia părţilor, privilegiile îşi au izvorul în lege. Sunt ipoteci privilegiate:
- ipoteca constituită în favoarea vânzătorului unui bun sau a creditorului ce a acordat împrumut pentru cumpărarea bunului şi care are prioritate asupra unei ipoteci anterioare, dacă, înainte ca debitorul să obţină posesia bunului ipotecat, avizul a fost înscris la arhivă, iar vânzătorul sau, după caz, creditorul îl înştiinţează în scris pe
creditorul ipotecar anterior despre vânzare şi despre înscrierea ipotecii [art. 2425 alin. (1) noul Cod Civil]. Ipoteca privilegiată are ca obiect bunul cumpărat, fiind constituită în favoarea vânzătorului sau împrumutătorului pentru garantarea achitării preţului şi, respectiv, a împrumutului acordat. Caracterul privilegiat al ipotecii rezultă din aceea că este preferată în raport de orice ipotecă anterioară constituită asupra bunului grevat. Prioritatea operează dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: înscrierea în arhivă a ipotecii privilegiate trebuie să aibă loc înainte ca debitorul (cumpărătorul bunului sau împrumutatul) să fi intrat în stăpânirea bunului; creditorul garantat (vânzătorul sau împrumutătorul) să îl fi înştiinţat pe creditorul anterior despre vânzarea şi înscrierea garanţiei. Cât priveşte această ultimă cerinţă, ea trebuie înţeleasă în corelaţie cu art. 2415 noul Cod Civil, care instituie o prezumţie de cunoaştere a ipotecilor înscrise în arhivă doar în privinţa creditorilor ipotecari ulteriori. Pentru creditorii ipotecari anteriori este inoperantă această prezumţie, motiv pentru care un creditor ulterior, precum în cazul nostru, vânzătorul sau împrumutătorul trebuie să informeze pe creditorul anterior despre înscrierea ipotecii privilegiate. în final, mai facem o precizare: textul legal nu stabileşte o ordine de prioritate atunci când bunul este achiziţionat de la mai mulţi vânzători sau împrumutul este acordat de mai mulţi împrumutători şi nici atunci când bunul este achiziţionat de la un vânzător cu plata parţială a preţului, pe baza unui împrumut obţinut de la un finanţator. în acest caz, fiecare dintre creditori va fi plătit proporţional cu valoarea creanţei, potrivit regulii egalităţii creditorilor consacrate de art. 2326 noul Cod Civil ;
- ipoteca asupra recoltei sau asupra produselor ce se vor obţine prin valorificarea ei, constituită în scopul obţinerii sumelor necesare pentru a produce recolta, precum şi ipoteca constituită în perioada de creştere a plantelor ori în cursul unei perioade de 6 luni înainte de recoltare şi care sunt preferate din momentul înscrierii lor în arhivă oricărei alte ipoteci. Creanţa garantată constă în restituirea sumelor împrumutate pentru producerea recoltei. Sunt prezumate că sunt constituite în scopul producerii recoltei şi ipotecile constituite în perioada de creştere a plantelor sau în cursul unei perioade de 6 luni înainte de recoltare. Obiectul garanţiei îl constituie recolta sau produsele ce se vor obţine din valorificarea ei. în ciuda utilizării conjuncţiei adversative „sau”, nimic nu împiedică ipoteca să greveze în mod cumulativ atât recolta, cât şi produsele obţinute în urma valorificării. în absenţa instituirii unui termen în cadrul căruia garanţia să fie înscrisă în arhivă, urmează că preferinţa, în raport de ipotecile anterioare, este obţinută indiferent de data înscrierii ipotecii privilegiate;
- ipoteca asupra efectivelor de animale sau asupra produselor lor, constituită în scopul asigurării fondurilor care să îi permită debitorului să achiziţioneze nutreţuri.
medicamente sau hormoni, necesare pentru hrana ori tratarea animalelor şi care are prioritate asupra oricărei alte ipoteci constituite asupra aceluiaşi bun ori asupra produselor lui, alta decât ipoteca vânzătorului de nutreţuri, medicamente sau hormoni. Creanţa garantată este aceea în restituirea fondurilor procurate în vederea achiziţionării de nutreţuri, medicamente sau hormoni, necesare pentru hrana sau tratarea animalelor. Ipoteca se constituie asupra efectivelor de animale sau asupra produselor acestora. Nimic nu se opune ca ipoteca să poarte atât asupra efectivelor de animale, cât şi asupra produselor lor. Indiferent de momentul înscrierii, ea va fi preferată oricărei alte ipoteci, cu o singură excepţie: ipoteca vânzătorului de nutreţuri, medicamente sau hormoni. Prin urmare, în caz de concurs între ipoteca vânzătorului şi cea a finanţatorului, cea dintâi este preferată;
- ipoteca creditorului care are controlul unui cont este preferată ipotecii unui creditor care nu are un astfel de control (art. 2426 noul Cod Civil).
d) Concursul dintre ipotecile asupra aceleiaşi creanţe. Am arătat deja că opozabilitatea ipotecii în raport cu debitorul creanţei ipotecate depinde de îndeplinirea unor formalităţi specifice: notificarea sau acceptarea ipotecii de către debitor. Tot astfel, s-a evidenţiat că rangul ipotecilor perfecte se determină potrivit ordinii înscrierii sau perfectării ipotecilor. Dacă în concurs se află o ipotecă perfectă şi una care nu a fost perfectată, va fi preferată cea dintâi.
Care este soluţia de urmat atunci când un creditor garantat printr-o ipotecă în rang inferior îndeplineşte cel dintâi formalităţile necesare pentru a-şi face opozabilă garanţia în raport cu debitorul creanţei ipotecate?
In această privinţă, în doctrină s-a exprimat punctul de vedere potrivit căruia creditorul a cărui ipotecă este inferioară în rang, dar care a îndeplinit formalităţile cerute pentru opozabilitatea ei faţă de debitor, va fi plătit cu prioritate, atât timp cât creditorul în rang superior nu a adus la îndeplinire formalităţile necesare pentru a-şi face opozabilă ipoteca şi debitorului creanţei ipotecate. însă, din momentul în care aceste formalităţi sunt parcurse, debitorul este obligat să respecte ordinea de prioritate dată de rangul ipotecilor. El va trebui să îl plătească pe acela dintre creditori a cărui ipotecă este superioară în rang.
e) Conservarea rangului ipotecii asupra produselor. într-un alt context, am arătat că ipoteca mobiliară se extinde şi asupra produselor bunului ipotecat. Ceea ce interesează de această dată este însă rangul ipotecii ce grevează produsele.
Potrivit art. 2412 alin. (1) noul Cod Civil, dacă descrierea bunului grevat, regăsită iniţial în arhivă, nu acoperă tipul de produse rezultate, ipoteca îşi păstrează rangul asupra lor
numai dacă creditorul înscrie la arhivă un aviz modificator în termen de 15 zile de la data la care constituitorul ipotecii le-a obţinut. Două consecinţe decurg din interpretarea acestui articol:
- în privinţa produselor care nu se regăsesc în descrierea iniţială a bunului, conservarea rangului ipotecii este condiţionată de înscrierea unui aviz modificator în termen de 15 zile de la data obţinerii lor de către constituitorul ipotecii. Trecerea termenului este sancţionată cu pierderea rangului ipotecii iniţiale. înscrierea ulterioară a ipotecii este posibilă, însă doar sub forma unei sarcini noi, al cărei rang este stabilit în funcţie de data înscrierii avizului modificator;
- per a contrario, înscrierea avizului modificator în termen de 15 zile de la data obţinerii de către constituitor a produselor nu mai este necesară în cazul celor regăsite în descrierea iniţială a bunului. în privinţa acestora, ipoteca, cu rangul iniţial, se extinde ope legis şi asupra lor.
De asemenea, ipoteca îşi păstrează rangul iniţial, fară să fie necesară înscrierea unui aviz modificator, atunci când produsele sunt sume de bani a căror origine poate fi stabilită [art. 2412 alin. (2) noul Cod Civil] .
C. Concursul dintre ipotecile generale şi ipotecile speciale. între o ipotecă asupra unei universalităţi de bunuri mobile şi o ipotecă asupra unor bunuri mobile determinate are prioritate cea care a fost înscrisă sau perfectată mai întâi (art. 2424 noul Cod Civil).
D. Concursul ipotecilor mobiliare cu ipotecile imobiliare. Are ca premisă coexistenţa asupra aceluiaşi bun a unor ipoteci imobiliare şi mobiliare. într-o atare situaţie, concursul este soluţionat potrivit ordinii înscrierii ipotecilor în registrele de publicitate aferente, fiind preferat creditorul care a îndeplinit cel dintâi formalităţile de publicitate. Regula cunoaşte o excepţie: atunci când ipoteca mobiliară este înscrisă în aceeaşi zi cu o ipotecă imobiliară va fi preferată cea din urmă (art. 2422 noul Cod Civil).
E. Concursul ipotecilor înscrise şi gaj. Reţinem cu titlu preliminar că publicitatea gajului asupra bunurilor mobile corporale se poate realiza, fie prin deposedarea debitorului de bunul grevat, fie prin înscrierea garanţiei la arhivă (art. 2482 noul Cod Civil). Raţiunea publicităţii este aceeaşi ca în situaţia oricărei alte garanţii reale: asigurarea opozabilităţii ei, al cărei corolar este obţinerea unei priorităţi în caz de concurs cu titularul altui drept real asupra aceluiaşi bun.
Potrivit art. 2423 noul Cod Civil, creditorul a cărui ipotecă este înscrisă în arhivă este preferat creditorului gajist, chiar dacă acesta a intrat în stăpânirea bunului ipotecat anterior înscrierii.
Analiza coroborată a celor două texte conduce la următoarele concluzii:
- publicitatea asigurată creditorului gajist prin detenţia bunului este ineficace în caz de concurs cu un creditor ipotecar a cărui ipotecă este înscrisă în arhivă;
- creditorul gajist trebuie să recurgă la înscrierea dreptului său în arhivă pentru a fi preferat unui creditor ipotecar a cărui ipotecă este înregistrată, concursul fiind tranşat în favoarea aceluia care a îndeplinit cel dintâi formalităţile de publicitate;
- deposedarea operată în favoarea creditorului gajist produce efecte de opozabilitate doar în concurs cu un creditor ipotecar a cărui ipotecă este neînscrisă sau în conflict cu un terţ care ar pretinde un alt drept real asupra aceluiaşi lucru.
