Gajul
| Comentarii |
|
gajul, Definiţie şi reglementare. Caracterele juridice ale gajului. publicitatea gajului. Efectele gajului. Stingerea şi executarea gajului.
Definiţie şi reglementare
Gajul este o garanţie reală mobiliară care se constituie prin deposedarea debitorului de bunul grevat, conferind titularului său atât un drept de urmărire, cât şi unul de preferinţă. În Noul Cod Civil, gajul este reglementat la art. 2480-2494.
Caracterele juridice ale gajului
1) garanţie reală în baza căruia titularul său deține atât un drept de urmărire, cât şi unul de preferinţă;
2) garanţie mobiliară - conform art. 2480 noul Cod Civil, gajul poate avea ca obiect numai bunuri mobile corporale sau titluri negociabile emise în formă materializată;
3) garanţie convenţională deoarece poate izvorî numai dintr-o convenţie. Contractul de gaj este real și se încheie valabil, de regulă, prin transmiterea bunului. În situația în care bunul în cauză se află deja în stăpânirea creditorului, acesta din urmă îl poate păstra cu titlu de gaj, dacă există acordul debitorului în acest sens [art. 2481 alin. (1) noul Cod Civil]. Atunci când gajul are ca obiect titluri negociabile, el se constituie prin remiterea titlului nominativ sau la purtător sau prin andosarea titlului la ordin în scop de garanţie [art. 2481 alin. (2) noul Cod Civil]. Pentru încheierea valabilă a contractului de gaj nu este necesară întocmirea unui înscris, indiferent de valoarea creanţei garantate. Dovada gajului este însă condiţionată, de regulă, de întocmirea unui înscris care să încorporeze acordul părţilor (art. 1191 din vechiul Cod civil, text aplicabil până la intrarea în vigoare a noului C. pr. civ.);
4) gajul este o garanţie accesorie întrucât el se constituie pentru a însoţi şi garanta o obligaţie principală;
5) gajul este indivizibil. Mai exact, întregul bun mobil este afectat garantării creanţei în integralitatea ei. Când gajul are ca obiect mai multe bunuri, el continuă să le greveze până la stingerea în totalitate a obligaţiei garantate [art. 2493 alin. (1) noul Cod Civil]. Indivizibilitatea gajului prezintă importanţă practică atunci când:
- se achită o parte a datoriei, gajul rămâne nedivizat, el continuând să greveze bunul în integralitatea lui;
- creanţa sau datoria se împart. Atunci când se împarte creanţa, moştenitorul creditorului gajist, primind partea ce îi revine, nu poate remite bunul grevat în dauna celorlalţi moştenitori care nu au fost plătiţi [art. 2493 alin. (2) noul Cod Civil]. Dacă datoria se divide, moştenitorul debitorului, plătind partea din datorie ce îi revine, nu poate cere partea sa din bunul grevat cât timp obligaţia nu este stinsă în întregime [art. 2493 alin. (2) noul Cod Civil].
Publicitatea gajului
Publicitatea gajului se poate realiza prin:
a) - deposedarea debitorului, în temeiul art. 2482 alin. (1) din noul Cod Civil. Creditorul trebuie să deţină bunul în mod public şi neechivoc. Dacă se creează faţă de terţi aparenţa că debitorul deţine bunul, gajul nu le poate fi opus conform art. 2483 din noul Cod Civil. Cu acordul debitorului, creditorul poate să exercite detenţia şi prin intermediul unui terţ, dar această detenţie nu asigură opozabilitatea gajului decât din momentul în care a primit înscrisul constatator al gajului (art. 2484 noul Cod Civil);
b) - remiterea sau andosarea titlului, dacă gajul poartă asupra unor titluri negociabile [art. 2482 alin. (3) noul Cod Civil];
c) - înscrierea gajului la arhivă. Se poate recurge la această formă de publicitate în cazul oricăror bunuri corporale [art. 2482 alin. (1) noul Cod Civil], cu o singură excepţie: publicitatea gajului asupra sumelor de bani nu se poate realiza decât prin deţinerea lor [art. 2482 alin. (2) noul Cod Civil]. Potrivit art. 188 din Legea nr. 71/2011, deţinerea se poate realiza şi prin controlul unic sau în comun exercitat asupra casetei de valori în care se găsesc depozitate sumele de bani.
Efectele gajului
Din contractul de gaj se nasc o serie drepturi şi obligaţii în favoarea şi, respectiv, în sarcina creditorului gajist.
A. Drepturile creditorului gajist. Gajul conferă creditorului trei prerogative:
a) un drept de retenţie. Existenţa lui rezultă din interpretarea per a contrario a art. 2492 alin. (1) noul Cod Civil, potrivit căruia debitorul nu poate cere restituirea bunului decât după ce a executat obligaţia garantată;
b) un drept de urmărire (art. 2486 noul Cod Civil). în cazul în care ar pierde stăpânirea bunului, creditorul gajist are dreptul să solicite restituirea lui. Acţiunea creditorului gajist este una reală şi petitorie, putând fi îndreptată împotriva oricui deţine bunul". Prin excepţie, restituirea nu poate fi pretinsă:
- atunci când bunul a fost preluat de un creditor ipotecar de rang superior sau preluarea intervine în cadrul procedurii de executare silită. In alţi termeni, creditorul gajist nu se poate opune valorificării bunului, el urmând să participe la distribuirea preţului în ordinea conferită de rangul garanţiei sale;
- dacă terţul invocă dobândirea proprietăţii ca efect al posesiei de bună-credinţă, în condiţiile art. 937 noul Cod Civil;
c) un drept de preferinţă. în temeiul său, titularul dreptului de gaj poate pretinde să fie plătit cu prioritate faţă de alţi creditori din prejţul obţinut în urma valorificării bunului gajat.
B. Obligaţiile creditorului gajist. Constituirea gajului naşte următoarele obligaţii în sarcina creditorului:
a) obligaţia de a conserva bunul grevat. Creditorul garantat este ţinut să efectueze toate actele necesare pentru conservarea bunului, aşa cum rezultă din interpretarea coroborată a art. 2487 noul cod civil cu art. 795 noul Cod Civil. Dacă a făcut cheltuieli în acest scop, debitorul este îndatorat să i le restituie (art. 2491 noul Cod Civil ).
b) obligaţia de a nu folosi bunul grevat şi de a nu-şi însuşi fructele lui\ Cu acordul debitorului, creditorului îi poate fi recunoscută prerogativa folosirii bunului (art. 2490 noul Cod Civil). Fructele naturale şi industriale se predau debitorului, în lipsă de stipulaţie contrară. Fructele civile sunt culese de către creditor, care este însă îndatorat să le impute în ordine asupra cheltuielilor efectuate, asupra dobânzilor şi apoi asupra capitalului (art. 2488 noul Cod Civil).
c) obligaţia de a restitui bunul grevat odată cu achitarea datoriei (art. 2492 noul Cod Civil). Dacă bunul a pierit din cauză de forţă majoră, vechime sau folosire normală şi autorizată a bunului, creditorul nu răspunde faţă de debitor (art. 2490 noul Cod Civil). Per a
contrario, el răspunde dacă bunul a pierit datorită culpei sale, folosirii anormale sau neautorizate a bunului.
Stingerea şi executarea gajului.
A. Stingerea gajului. Potrivit art. 2494 noul Cod Civil, gajului îi sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile legale incidente şi stingerii ipotecii mobiliare. Rezultă aşadar că încetarea gajului poate avea loc pe cale accesorie, ca urmare a stingerii obligaţiei garantate, sau pe cale principală, independent de creanţa garantată, precum în situaţia ipotecii mobiliare.
Două din modalităţile de stingere a gajului pe cale principală necesită o menţiune aparte: renunţarea creditorului la dreptul de gaj şi decăderea creditorului din dreptul său.
Renunţarea creditorului la dreptul de gaj se poate realiza atât în mod expres, cât şi tacit. Este de reţinut că, potrivit art. 2485 alin. (1) noul Cod Civil, gajul există numai atât timp cât creditorul deţine bunul gajat sau, după caz, cât timp este valabilă andosarea titlului la ordin. Pe cale de consecinţă, dacă creditorul predă de bunăvoie bunul debitorului său, gajul se stinge, remiterea voluntară având natura juridică a unei renunţări tacite la dreptul de gaj. Nu au valoarea unei renunţări tacite şi, deci, gajul nu se stinge, atunci când [art. 2485 alin. (2) noul Cod Civil]:
- creditorul nu mai deţine bunul, fară voia sa, ca urmare a faptei altei persoane (cum ar fi situaţia deposedării sale involuntare);
- creditorul a remis temporar bunul debitorului sau unui terţ pentru a-l evalua, repara, transforma sau ameliora;
- creditorul a remis bunul unui alt creditor al debitorului său în cadrul unei proceduri de urmărire silită.
Decăderea creditorului din dreptul de gaj intervine atunci când „creditorul foloseşte ori conservă bunul în mod abuziv” [art. 2492 alin. (1) noul Cod Civil]. Sancţiunea decăderii intervine atât în situaţia folosirii sau conservării abuzive, cât şi în ipoteza unei simple folosinţe a lucrului, atunci când ea nu a fost autorizată de către debitor. Pentru a interveni sancţiunea decăderii este însă nevoie de o statuare judecătorească în acest sens [art. 2492 alin. (2) noul Cod Civil].
B. Executarea gajului. Ea se realizează după regulile incidente în cazul ipotecii mobiliare, care se aplică în mod corespunzător (art. 2494 noul Cod Civil).
