Exercitarea dreptului de proprietate publică
| Comentarii |
|
exercitarea dreptului de proprietate publică, exercitarea dreptului de proprietate publică prezintă anumite particularităţi, care ţin atât de natura şi destinaţia sa, cât şi de natura juridică a titularilor acestui drept.
Chiar dacă în prezent nu mai este preponderent în economia României, dreptul de proprietate publică are o importanţă deosebită în asigurarea dezvoltării sociale, pentru că, pe de o parte, el aparţine unor subiecte de drept care organizează însăşi viaţa socială dintr-un stat, iar, pe de altă parte, poartă asupra unor bunuri care, în principiu, interesează societatea, chiar dacă la nivele diferite: statal, judeţean sau local. De aceea, modul de exercitare a dreptului de proprietate publică trebuie să corespundă finalităţii sale, anume asigurarea realizării intereselor societăţii în ansamblu, în vederea dezvoltării ei echilibrate. Apoi, titularii dreptului de proprietate publică - statul şi entităţile sale administrativ-teritoriale - sunt, în primul rând, subiecte de drept public şi, în această calitate, apar ca purtătoare ale unor prerogative de putere în exercitarea funcţiilor statale cu care sunt învestite, potrivit Constituţiei şi legilor care le organizează activitatea.
în acelaşi timp, titularii dreptului de proprietate publică, autorităţi publice centrale sau teritoriale, au un patrimoniu propriu, distinct de acela al altor subiecte de drept, şi, în această calitate, realizează nu numai exercitarea autorităţii statale în domeniile proprii de competenţă, dar sunt persoane juridice care pot participa şi la raporturi de drept civil, în condiţiile determinate de lege.
De aceea, în literatura juridică de specialitate consacrată analizei dreptului de proprietate publică se vorbeşte despre dubla calitate a titularilor acestui drept; pe de o parte, dreptul de proprietate publică aparţine numai statului şi unităţilor sale administrativ-teritoriale, care sunt subiect de drept public; pe de altă parte, aceste entităţi juridice au şi calitatea de subiecte de drept civil, participante. în această calitate, la circuitul civil general. Or, în exercitarea dreptului de proprietate publică, statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale se manifestă în această dublă calitate -şi subiecte de drept public, şi subiecte de drept privat.
Toate acestea constituie principii de ordin general care trebuie avute în vedere atunci când are a fi analizată exercitarea dreptului de proprietate publică.
De asemenea, această analiză trebuie să aibă ca punct de plecare dispoziţiile constituţionale în materie, prevederile noului cod civil şi cele ale altor acte normative care determină regimul juridic al exerciţiului dreptului de proprietate publică rămase în vigoare şi după adoptarea şi intrarea în vigoare a noii legi fundamentale civile.
Astfel, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituţie, în condiţiile legii organice, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, acelaşi text prevede că ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.
Această prevedere este reluată în art. 861 alin. (3) NCC, care dispune că, în condiţiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosinţă şi pot fi concesionate ori închiriate. De asemenea, art. 866 NCC dispune că drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice sunt dreptul de administrare, dreptul de concesiune şi dreptul de folosinţă cu titlu gratuit.
Dispoziţiile din Constituţie şi cele ale legii fundamentale civile au a fi completate şi corelate cu cele cuprinse în alte acte normative care interesează materia, aplicabile şi după intrarea în vigoare a noului Cod civil la 1 octombrie 2011. Astfel, privitor la situaţia bunurilor din domeniul public aparţinând unităţilor administrativ-teri-toriale, art. 123 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale prevede ca atribuţie a consiliilor judeţene şi a celor locale aceea de a hotărî ca bunurile ce aparţin domeniului lor public, de interes local ori judeţean, după caz, să fie
date în administrarea regiilor autonome şi instituţiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. De asemenea, potrivit art. 124 din aceeaşi lege, consiliile locale şi consiliile judeţene pot da în folosinţă gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile şi imobile proprietate publică locală ori judeţeană, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice de interes local, înţelegându-l, în acest caz, şi pe cel judeţean.
Aşadar, încredinţarea unor bunuri proprietate publică unor regii autonome, precum şi autorităţilor statale la nivel central sau la nivel local şi constituirea, în folosul acestora, a unui drept propriu asupra bunurilor încredinţate, dreptul de administrare, constituie o formă specifică de exercitare a însuşi dreptului de proprietate publică.
Ea însă nu este singura modalitate de exercitare a acestui drept.
Bunurile proprietate publică pot fi concesionate, închiriate sau date în folosinţă altor subiecte de drept, în condiţiile prevăzute de lege. Şi aceste operaţiuni juridice constituie forme specifice de exercitare a dreptului de proprietate publică.
Bibliografie: Corneliu Bârsan - "Drept Civil. Drepturile reale principale"
