Domeniul public de interes național sau local
| Comentarii |
|
domeniul public de interes național sau local, încă înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, actele normative privitoare la domeniul public delimitau proprietatea publică a statului de cea a unităţilor administrativ-teritoriale. Astfel, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) - în prezent art. 136 alin. (3) - din Constituţie, din cele stabilite prin lista anexă cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale de la pct. I, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional, declarate ca atare prin lege.
Domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale se compune, dacă este vorba despre cel ce aparţine judeţelor, din bunurile enumerate la pct. II în lista anexă la Legea nr. 213/1998 şi din alte bunuri de uz sau de interes judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional.
La rândul lui, domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor cuprinde bunurile prevăzute la pct. III din anexa amintită şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interese public naţional ori judeţean.
De asemenea, în privinţa terenurilor, art. 4 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 dispune că, în măsura în care acestea fac parte din domeniul public naţional, proprietatea asupra lor aparţine statului, în regim de drept public, iar dacă fac parte din domeniul public „de interes local”, proprietatea asupra lor aparţine, tot în regim de drept public, comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor.
Aceste reglementări au rămas în vigoare şi sub regimul noului Cod civil, completând dispoziţiile acestuia în materie.
La rândul său, noul cod civil dispune în art. 860 alin. (1) că bunurile proprietate publică fac parte din domeniul public naţional, judeţean sau, după caz. local. Chiar dacă prevederea amintită nu arată cine sunt titularii acestor categorii ale domeniului public, ea are a fi citită în lumina dispoziţiilor art. 3 alin. (2)-(4) din Legea nr. 213/1998, potrivit cu care domeniul public de interes naţional aparţine statului, cel de interes judeţean are ca titular înseşi judeţele, iar domeniul public de interes local aparţine comunelor, oraşelor şi municipiilor. Cât priveşte delimitarea între
domeniul public naţional, cel judeţean şi cel local, art. 860 alin. (2) NCC dispune că aceasta se face „în condiţiile legii", adică potrivit prevederilor reglementărilor cuprinse în legile organice aplicabile în materie, respectiv pentru terenuri Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, iar pentru celelalte categorii de bunuri Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, precum şi Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.
Cât priveşte criteriul de determinare între apartenenţa la domeniul public de interes naţional ori la cel de interes local, prin includerea, în această ultimă categorie, şi a judeţelor, textele de lege evocate mai sus, respectiv art. 4 din Legea nr. 18/1991 şi art. 3 din Legea nr. 213/1998, dispun că acesta este dat de interesul privitor la domeniul public în discuţie: domeniul public de interes naţional aparţine statului, cel de interes local aparţine unităţilor administrativ-teritoriale. în caz de litigiu privitor la apartenenţa unui bun la domeniul public de interes naţional ori de interes local, va decide instanţa de judecată. Astfel, art. 23 din Legea nr. 213/1998 dispune că litigiile privitoare la delimitarea domeniului public al statului, al judeţelor, al comunelor, al oraşelor sau al municipiilor sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ.
În sfârşit, diverse raţiuni de ordin social-economic pot conduce la schimbarea apartenenţei unui bun ce face parte din unul dintre domeniile evocate în altul. Din acest punct de vedere, art. 860 NCC distinge între bunurile ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale potrivit unei legi organice şi celelalte categorii de bunuri ce fac parte din domeniul public al acestor entităţi juridice. Astfel, bunurile din prima categorie, adică cele declarate de o lege organică bunuri proprietate exclusivă a statului ori a unităţilor sale administrativ-teritoriale, pot trece din domeniul public al statului în cel al entităţilor sale juridice teritoriale sau invers numai printr-o modificare a legii organice, lege care le-a declarat ca atare.
În toate celelalte cazuri, trecerea unui bun din domeniul public al statului în cel al unei unităţi administrativ-teritoriale se va face potrivit legii. Astfel, art. 9 din Legea nr. 213/1998 dispune că trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului: trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local.
