Forma ad validitatem
| Comentarii |
|
forma ad validitatem, prin forma pentru valabilitatea actului juridic civil se înţelege acea condiţie de validitate, esenţială şi specială, care constă în necesitatea îndeplinirii formalităţilor prestabilite de lege, în lipsa cărora actul juridic civil nu s-ar putea naşte în mod valabil.
în ceea ce ne priveşte, apreciem că forma ad validitatem poate să fie nu numai legală, ci şi voluntară, deci nu ar trebui exclusă posibilitatea părţilor actului juridic de a ridica, prin voinţa lor, forma unui act juridic care, potrivit legii, nu este solemn, la rangul de condiţie esenţială pentru încheierea valabilă a actului juridic respectiv. Spre exemplu, părţile se înţeleg cu privire la încheierea unui contract (pentru care legea nu ar pretinde forma ad validitatem), stabilind drepturile şi obligaţiile ce constituie efectele acestuia, însă mai convin că respectivul contract va fi considerat valabil încheiat numai din momentul întocmirii lui în formă autentică. Desigur că, în baza principiului libertăţii actelor juridice, părţile, prin acordul lor de voinţă, expres sau tacit [art. 1242 alin. (2) C.civ.], ar putea renunţa ulterior la forma pe care o stabiliseră iniţial. De asemenea, ar fi posibil să se facă o ofertă în vederea încheierii unui contract pentru care legea nu cere forma ad validitatem, dar ofertantul să stipuleze că simpla acceptare a ofertei nu este suficientă, ci contractul trebuie încheiat în formă autentică.
Instituirea formei necesare pentru însăşi valabilitatea actului juridic civil se bazează pe următoarele raţiuni: atenţionarea părţilor asupra importanţei deosebite pe care o au anumite acte juridice pentru patrimoniul celui care le face sau pentru patrimoniile celor care le fac (de exemplu, în cazul donaţiei, al renunţării exprese la succesiune etc.); asigurarea libertăţii şi certitudinii consimţământului (cum este cazul testamentului); exercitarea unui control al societăţii, prin organele statului, cu privire la actele juridice civile care prezintă o importanţă ce depăşeşte cadrul strict al intereselor părţilor (de exemplu, în cazul contractului prin care se înfiinţează o societate cu personalitate juridică, al convenţiilor care strămută sau constituie drepturi reale ce urmează a fi înscrise în cartea funciară etc.).
Forma cerută ad validitatem prezintă următoarele caractere:
- reprezintă un element constitutiv (esenţial) al actului juridic civil, în lipsa căruia actul juridic va fi lovit de nulitate absolută;
- este incompatibilă cu manifestarea tacită de voinţă, deci presupune manifestarea expresă de voinţă;
- este exclusivă, în sensul că, pentru un anumit act juridic civil solemn, trebuie îndeplinită o anumită formă, de regulă, forma autentică [de la acest caracter există însă şi excepţii, precum testamentul (art. 1041 C.civ.), fideiusiunea (art. 2282 C.civ.) etc.].
Chiar dacă, în cele mai multe cazuri, forma ad validitatem îmbracă forma autentică, trebuie reţinut că între cele două noţiuni nu există identitate. Spre exemplu: testamentul poate îmbrăca nu numai forma autentică, dar poate fi şi olograf (scris în întregime, datat şi semnat de către testator); contractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă, fiind suficient chiar şi un înscris sub semnătură privată etc.
Cerinţele care trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem sunt următoarele:
- toate clauzele actului juridic civil trebuie să îmbrace forma cerută pentru valabilitatea sa, ceea ce înseamnă că, în principiu, nu este admisibil aşa-numitul act per relationem, adică actul în care, pentru determinarea conţinutului său, se face trimitere la o sursă externă (în cazul în care convenţia, pentru care legea pretinde forma ad validitatem, este încheiată prin corespondenţă, atât oferta de a contracta, cât şi acceptarea ofertei trebuie să îndeplinească cerinţele de formă. De asemenea, potrivit art. 7 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică este considerat a îndeplini condiţia de formă ad validitatem (sau, după caz,
ad probationem) dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă (art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001), bazată pe un certificat calificat (art. 4 pct. 12, art. 18 şi art. 20 din Legea nr. 455/2001) şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii (art. 4 pct. 8 din Legea nr. 455/2001).);
- actul juridic aflat în interdependenţă cu un act juridic solemn trebuie să îmbrace şi el forma solemnă. Spre pildă: mandatul dat pentru încheierea unui act juridic solemn trebuie constatat printr-o procură autentică; atât pactul de opţiune, cât şi declaraţia de acceptare trebuie încheiate în forma prevăzută de lege pentru contractul pe care părţile urmăresc să îl încheie [art. 1278 alin. (5) C.civ.], deci, dacă este cazul, forma cerută ad validitatem; cesiunea contractului şi acceptarea acesteia de către contractantul cedat trebuie încheiate în forma cerută de lege pentru validitatea contractului cedat (art. 1316 C.civ.) etc.;
- actul juridic prin care se modifică un act juridic solemn trebuie să îmbrace şi el forma solemnă (art. 1243 C.civ.);
- actul juridic care determină ineficienţa unui act juridic solemn trebuie să îmbrace şi el forma solemnă. De la această regulă există însă şi excepţii, spre exemplu: legatul poate fi revocat şi în mod tacit - art. 1052 C.civ.; desemnarea tutorelui de către părinte poate fi făcută numai în formă autentică, însă revocarea poate fi făcută chiar şi printr-un înscris sub semnătură privată - art. 114 C.civ.).
Principalele acte juridice pentru care legea pretinde forma solemnă (de regulă, forma autentică) sunt următoarele:
- contractul de donaţie [art. 1011 alin. (1) C.civ.];
- promisiunea de donaţie [art. 1014 alin. (1) C.civ.];
- testamentul (art. 1040 C.civ.);
- revocarea expresă a unui legat [art. 1051 alin. (1) C.civ.];
- renunţarea expresă la succesiune [art. 1120 alin. (2) C.civ.];
- înlăturarea efectelor nedemnităţii de drept sau judiciare [art. 961 alin. (1) C.civ.];
- convenţia de constituire a unui drept de ipotecă imobiliară [art. 2378 alin. (1) C.civ.] sau mobiliară [art. 2388 C.civ.] (S-a decis că inserarea în convenţia părţilor (contract de credit) a unei clauze prin care debitorul constituie un drept de ipotecă în favoarea creditorului nu este suficientă, câtă vreme convenţia nu a fost încheiată în formă autentică, ci această clauză constituie o obligaţie de a face, care trebuia urmată de încheierea contractului de ipotecă în formă autentică - C.S.J., s. com., dec. nr. 129/1996, în B.J. 1996, p. 310. Instanţa supremă mai precizează că nu s-ar putea pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract de ipotecă, însă această parte a soluţiei’ este discutabilă, întrucât, în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, clauza respectivă ar putea fi interpretată ca un antecontract de ipotecă, iar obligaţia rezultată dintr-un asemenea antecontract este susceptibilă de executare silită în natură.)
- fiducia [art. 774 alin. (1) teza I C.civ.];
- vânzarea unei moşteniri [art. 1747 alin. (2) C.civ.];
- lichidarea regimului legal al comunităţii de bunuri pe cale convenţională [art. 355 alin. (1) C.civ.];
- partajul convenţional în timpul comunităţii de bunuri [art. 358 alin. (1) C.civ.];
- partajul succesoral în cazul existenţei bunurilor imobile succesorale [art. 1144 alin. (1) teza a ll-a C.civ.];
- contractul de societate în cazul aportului unor bunuri imobile sau, după caz, al altor drepturi reale imobiliare [art. 1883 alin. (2) C.civ.];
- contractul de întreţinere (art. 2255 C.civ.);
- fideiusiunea, care trebuie asumată în mod expres printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 2282 C.civ.);
- convenţia matrimonială, care, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie încheiată prin înscris autentificat de notarul public [art. 330 alin. (1) C.civ.];
- convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale ce urmează a fi înscrise în cartea funciară, care, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic (art. 1244 C.civ.);
- înscrierea în Cartea funciară în cazul înstrăinării şi constituirii de drepturi reale imobiliare [art. 885 alin. (1) C.civ.], cu precizarea că prevederea legală referitoare la caracterul constitutiv al înscrierii în cartea funciară se va aplica numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, până la acea dată înscrierea făcân-du-se numai în scop de opozabilitate faţă de terţi;
- contractul de arendare, care trebuie încheiat în scris [art. 1838 alin. (1) C.civ.];
- contractul de înfiinţare a unei societăţi cu personalitate juridică, care trebuie încheiat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute [art. 1884 alin. (2) C.civ.];
- cesiunea ipotecii, care trebuie realizată printr-un act în formă scrisă [art. 2358 alin. (2) C.civ.];
- convenţia de alegere a legii aplicabile divorţului, care trebuie încheiată în scris, semnată şi datată de soţi [art. 2599 C.civ.];
- clauza de neconcurenţă din contractul de agenţie, care trebuie redactată în scris, sub sancţiunea nulităţii absolute [art. 2075 alin. (2) C.civ.];
- renunţarea la dreptul de proprietate asupra bunului imobil, înscris în cartea funciară [art. 562 alin. (2) C.civ.];
- actul juridic de înstrăinare, între vii, a locuinţelor şi unităţilor individuale trebuie să se realizeze în formă autentică, sub sancţiunea nulitătii absolute [art. 101 alin. (1) din Legea nr. 114/1996 privind locuinţa];
- contractul de cesiune a drepturilor asupra mărcii, care, sub sancţiunea nulităţii, trebuie încheiat în scris [art. 41 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată];
- contractul de voluntariat, care, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie încheiat în formă scrisă [art. 8 alin. (1) din Legea nr. 195/2001 a voluntariatului, republicată];
- actul de mecenat, care se încheie în formă autentică [art. 1 alin. (4) din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare] etc.
Chiar dacă, în cele mai multe cazuri, forma ad validitatem îmbracă forma autentică, trebuie reţinut că între cele două noţiuni nu există identitate. Spre exemplu, testamentul poate îmbrăca nu numai forma autentică, dar poate fi şi olograf (scris în
Citește mai mult
întregime, datat şi semnat de către testator) - deși nerecomandat dpdv. practic