Funcţiile prescripţiei extinctive
| Comentarii |
|
funcţiile prescripţiei extinctive, în ceea ce priveşte funcţiile pe care le îndeplineşte această instituţie juridică, stingerea prin prescripţie a dreptului la acţiune constituie o sancţiune a neglijenţei titularului acestui drept, care nu l-a exercitat în termenul prevăzut de lege, îndeplinind o funcţie educativă şi mobilizatoare, în sensul stimulării titularilor de drepturi subiective civile încălcate sau nerecunoscute să se adreseze instanţelor pentru a se obţine apărarea drepturilor lor şi pentru înlăturarea stării de incertitudine juridică. De altfel, o stare de fapt care se prelungeşte în timp capătă o forţă mai mare decât starea de drept şi o legitimitate mai pronunţată.
O altă funcţie o reprezintă funcţia de întărire şi consolidare
a raporturilor juridice civile, în sensul că prin intermediul prescripţiei dreptului la acţiune, privită ca sancţiune, se înlătură judecarea litigiilor referitoare la pretenţii vechi, neglijate timp îndelungat, contribuindu-se astfel la stabilitatea circuitului civil general. Prin prescripţia extinctivă se înlătură dificultăţile pe care părţile şi instanţa de judecată le-ar întâmpina în dovedirea drepturilor deduse judecăţii după trecerea unui timp îndelungat, când mijloacele de dovadă preconstituite s-ar putea pierde sau distruge, iar în ceea ce priveşte martorii, aceştia nu ar mai fi în măsură să furnizeze date precise cu privire la raporturile dintre părţi. Din cauza acestor neajunsuri, ar exista pericolul ca hotărârile judecătoreşti date în astfel de cauze să nu reflecte realitatea în ceea ce priveşte adevăratele raporturi dintre părţi.
În sfârşit, prescripţia îndeplineşte şi o funcţie sancţionatorie pentru titularul nediligent al unui drept subiectiv civil, prin aceea că titularul dreptului încălcat sau nerecunoscut nu ar mai obţine concursul instanţei în vederea ocrotirii dreptului său.
