Prescripţia dreptului material la acţiune
| Comentarii |
|
prescripţia dreptului material la acţiune, reprezintă o sancţiune a neexercitării dreptului subiectiv în termenul legal, care afectează dreptul la acţiune.
Prescripţia dreptului de a cere şi obţine executarea silită este o sancţiune procesuală pentru titularul dreptului de a cere executarea silită, dar şi un beneficiu legal pentru debitorul care, până în acest moment, a fost supus posibilităţii de a fi urmărit silit asupra bunurilor din patrimoniul său.
Literatura juridică mai veche definea prescripţia ca fiind un mod de stingere a obligaţiilor, în sensul că ea stinge numai obligaţia civilă, căreia îi supravieţuieşte însă aşa-numita obligaţie naturală, fără sancţiune, în temeiul căreia se poate face o plată voluntară, a cărei restituire nu se mai poate cere.
Nici vechiul cod civil din 1864, nici actualul Cod civil, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, nu cuprind o definiţie a prescripţiei extinctive. Definirea se face, însă, pornind de la o interpretare teleologică a dispoziţiilor legale referitoare la prescripţie.
Conform art. 2500 NCC: „(1) Dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. (2) în sensul prezentului titlu, prin drept la acţiune se înţelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după ca?.
Deşi nu aduce şi o definiţie, noul Cod oferă o reglementare de ansamblu a instituţiei prescripţiei extinctive.
Raţiunile instituţiei prescripţiei (de ordin general, constând în înlăturarea incertitudinii din raporturile civile, şi de ordin tehnic, constând în înlăturarea dificultăţilor de a administra probe) au impus necesitatea ca pentru fiecare gen de drept subiectiv în parte să se stabilească un anumit termen în care titularul trebuie să acţioneze, existând însă şi drepturi care pot fi valorificate fără ca dreptul la acţiune să se stingă. Neexercitarea dreptului la acţiune în termenul stabilit de lege se sancţionează prin intermediul instituţiei prescripţiei dreptului la acţiune, care a fost definită ca
fiind acel mod de înlăturare a răspunderii civile constând în stingerea dreptului material la acţiune neexercitat în termenul stabilit de lege ori de părţi, după caz.
într-o altă definiţie, s-a reţinut că, pentru dreptul civil, prescripţia extinc-tivă este o sancţiune îndreptată împotriva pasivităţii titularului dreptului subiectiv civil sau al altei situaţii juridice ocrotite de lege, care, în condiţiile legii, nu va mai avea posibilitatea de a obţine protecţia judiciară a acesteia prin exercitarea dreptului material la acţiune.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Prescripţia dreptului material la acţiune
