Hărțuirea sexuală la locul de muncă în legislația Uniunii Europene și a Consiliului Europei
| Comentarii |
|
Directiva 2010/41/UE din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă (și de abrogare a Directivei 86/613/ CEE a Consiliului) prevede în art. 3 că: „Hărțuirea sexuală este situația în care se manifestă un comportament indezirabil cu co-notație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca scop sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.
Tot astfel, art. 123 alin. (4) din Statutul funcționarilor U.EJ11 prevede că „Prin hărțuire sexuală se înțelege un comportament cu conotații sexuale, care este nedorit de persoana căreia i se adresează și al cărei scop sau efect este atingerea demnității persoanei respective sau de a crea un mediu intimidant, ostil, ofensator sau deranjant. Hărțuirea sexuală este tratată la fel ca discriminarea bazată pe sex”.
La rândul său, Directiva 2006/54/CE din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă), în considerente, la alin. (6), prevede că: „Hărțuirea și hărțuirea sexuală sunt contrare principiului egalității de tratament între bărbați și femei și constituie discriminare pe criteriul sexului* și că „aceste forme de discriminare se manifestă nu numai la locul de muncă, dar și în ceea ce privește accesul la muncă, la formare și promovare profesională”. Directiva subliniază că „este necesar ca aceste forme de discriminare (hărțuirea și hărțuirea sexuală, n.a.) să fie interzise și să facă obiectul unor sancțiuni efective, proporționale și disu-asive".
La alin. (7) din considerentele Directivei 2006/54/CE se stabilește în sarcina angajatorilor obligația de a lua măsuri preventive împotriva hărțuirii sexuale la locul de muncă. Hărțuirea sexuală este definită la art. 2 alin. (1) lit. d) din Directiva 2006/54/CE ca fiind „situația în care un comportament indezirabil cu conotație sexuală se manifestă în mod fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect prejudicierea demnității unei persoane și în special crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.
De asemenea, Carta socială europeană revizuită'11, la art. 26: Dreptul la demnitate în muncă, alin. (1), prevede că: „în vederea asigurării exercitării efective a dreptului tuturor lucrătorilor la protecția demnității lor în munca, părțile se angajează, în consultare cu organizațiile patronilor și lucrătorilor: 1. să promoveze sensibilizarea, informarea și prevenirea în materie de hărțuire sexuală la locul de muncă sau în legătură cu munca și să ia orice măsură adecvată pentru protejarea lucrătorilor împotriva unor astfel de comportamente”.
Conform interpretării Comitetului European de Drept Social, „Hățuirea sexuală constă în tratamentul inegal aplicat față de una sau mai multe persoane, într-un comportament preferențial sau de represalii sau într-un comportament insistent de orice natură, care ar putea afecta demnitatea sau cariera profesională a acestor persoane. Potrivit art. 26 alin. (1) din Cartă, victimele hărțuirii sexuale trebuie să dispună de mijloace juridice eficiente pentru a obține repararea prejudiciilor morale și materiale”.
