Încetarea mandatului judiciar

încetarea mandatului judiciar, prezintă anumite particularităţi faţă de mandatul de drept comun:

- spre deosebire de reglementarea din Codul civil (art. 2030 NCC), mandatul judiciar nu încetează prin moartea mandantului şi nici dacă acesta a devenit incapabil; mandatul durează până la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului (art. 88 NCPC, corespondent art. 71 CPC).

Astfel, avocatul sau mandatarul neavocat al părţii decedate va continua exercitarea mandatului, aducând la cunoştinţa instanţei decesul părţii pe care o reprezintă şi depunând, totodată, la dosar un certificat de deces, în acest caz, instanţa va pune în discuţie suspendarea de drept a judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 NCPC, asupra căreia va pune concluzii şi reprezentantul părţii decedate, care va deveni şi reprezentantul moştenitorilor universali şi cu titlu universal (continuatorii personalităţii autorului lor), fără a fi necesară încheierea unui nou mandat cu aceştia.

Mandatul încetează însă la moartea sau punerea sub interdicţie a reprezentantului, în temeiul regulilor de drept comun;

- renunţarea la mandat sau revocarea acestuia nu poate fi opusă celeilalte părţi decât de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în şedinţa de judecată şi în prezenţa părţii; mandatarul care renunţă la împuternicire este ţinut să înştiinţeze atât pe mandant, cât şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de termenul imediat următor renunţării; mandatarul nu poate renunţa la mandat în cursul termenului de exercitare a căilor de atac (art. 89 NCPC, corespondent art. 72 CPC), spre deosebire de mandatul de drept comun.

Dacă termenul de 15 zile nu este respectat, partea are posibilitatea să solicite amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării.

Mandatarul este acela care poate renunţa oricând la mandat, notificând mandantului renunţarea sa, în conformitate cu dispoziţiile art. 2030 lit. b) şi art. 2034 alin. (1) NCC. Mandantul poate oricând revoca (denunţa) unilateral mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma în care a fost încheiat contractul de mandat şi chiar dacă a fost declarat irevocabil, în conformitate cu prevederile art. 2030 lit. a) şi art. 2031 alin. (1) NCC.

Potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, şi art. 147 din Statutul profesiei de avocat atât avocatul, cât şi clientul său au dreptul să renunţe unilateral la contractul de asistenţă juridică încheiat.

În ceea ce priveşte momentul producerii efectelor încetării mandatului faţă de terţi, încetarea efectelor contractului de mandat, prin renunţare sau revocare, nu va putea fi opusă celeilalte părţi din proces decât de la data comunicării, exceptând situaţia în care s-a făcut în şedinţa de judecată, în prezenţa părţii adverse, fiind trecută în încheierea de şedinţă.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Încetarea mandatului judiciar