Independenţa patrimonială a soţilor
| Comentarii |
|
independenţa patrimonială a soţilor, o altă normă a regimului primar de bază din noul cod civil consacră principiul independenţei patrimoniale dintre soţi, care este o dispoziţie cu totul nouă şi care în Codul familiei se regăseşte doar în dispoziţiile legale vizând raporturile patrimoniale dintre părinţi şi copii sau dintre aceştia şi tutore. Articolul 317 din Secţiunea 1, „Dispoziţii comune”, prevede în alin. (1) că, „dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare soţ poate să încheie orice acte juridice cu celălalt soţ sau cu terţe persoane”. Conţinutul acestui principiu vine să confirme ceea ce noi am exprimat mai sus legat de libertatea soţilor de a încheia între ei contractul de mandat reglementat de dreptul comun prin art. 2009-2016 Noul Cod Civil, desigur, cu particularităţile impuse de tipul de regim matrimonial sub care se află soţii.
Foarte binevenite sunt alin. (2) şi (3) ale art. 317, care conturează regimul juridic al unor categorii de acte bancare ale soţilor, care învederează mai bine independenţa patrimonială dintre soţi şi care, până la această nouă reglementare, erau doar obiectul unor dezbateri ale doctrinei şi practicii judiciare.
Astfel, prin norme ferme, potrivit cu art. 317 alin. (2), „fiecare soţ poate să facă singur, fără consimţământul celuilalt, depozite bancare, precum şi orice alte operaţiuni în legătură cu acestea”. întrucât legea nu distinge între categoriile de bunuri ale soţilor şi nici între tipurile de regimuri matrimoniale care permit aceste acte, rezultă că nici noi nu trebuie să distingem şi, prin urmare, dispoziţiile sunt de aplicabilitate generală, aşa cum de altfel se învederează şi din sistematizarea lor în capitolul privind drepturile şi obligaţiile patrimoniale dintre soţi. Astfel, putem afirma fără rezerve că soţii, nu numai în regimul separaţiei de bunuri, ci şi în cele de comunitate, având un exerciţiu propriu al fiecăruia dintre ei asupra tuturor bunurilor comune, cu excepţiile inserate în convenţii, vor putea, fiecare singur, fără consimţământul celuilalt, să facă depozite bancare ori alte operaţiuni în legătură cu acestea.
Mai mult decât atât, art. 317 alin. (3) permite soţului titular al contului, în raport cu societatea bancară, de a dispune de fondurile depuse, chiar şi după desfacerea sau încetarea căsătoriei, dacă prin hotărâre judecătorească executorie nu s-a decis altfel.
Prevedem, totuşi, că practica judiciară viitoare nu va fi scutită de numeroase litigii care vor ridica diverse aspecte ale problematicii independenţei patrimoniale dintre soţi.
În sprijinul elucidării acestora, credem noi că vor fi utile chiar dispoziţiile următorului articol din cod (art. 318), care reglementează, tot cu valoare de normă de bază, dreptul la informare.
