Redresarea societăţilor de asigurare pe bază de plan de redresare financiară
| Comentarii |
|
redresarea societăţilor de asigurare pe bază de plan de redresare financiară, Planul de redresare financiară. Redresarea societăţilor de asigurare prin administrare specială. Închiderea procedurii de redresare financiară.
Redresarea societăţilor de asigurare se poate realiza fie pe bază de plan de redresare financiară, fie pe calea administrării speciale.
Legea nr. 503/2004 reglementează în art. 7 situaţiile în care un asigurător intră în procedura de redresare financiară, dar nu prevede şi cazurile pentru care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate institui una din cele două proceduri. în atare situaţie, analizând conţinutul celor două modalităţi de redresare, apreciem că redresarea financiară pe bază de plan, se poate dispune, cu valoare de principiu, în împrejurarea în care situaţia financiară, deşi precară, poate fi restabilită prin eforturile propriilor organe de conducere.
Planul de redresare financiară
Întocmirea planului
Legea nr. 503/2004 prevede în art. 12 că în cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor dispune redresarea financiară pe bază de plan, consiliul de administraţie, sau, după caz, administratorul unic, sau, potrivit modificărilor aduse Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006. membrii directoratului societăţii, sunt obligaţi să întocmească un plan de redresare financiară.
Planul de redresare financiară trebuie depus la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru analiză, în termen de cel mult 20 de zile de la data comunicării către societate a deciziei de deschidere a procedurii de redresare pe bază de plan.
Conţinutul planului
Menţiunile obligatorii ale planului de redresare financiară' sunt reglementate în art. 12 alin. (2) şi (3), care dispune că acesta va cuprinde, în mod obligatoriu, perspectivele de redresare financiară a societăţii, precum şi modalităţile concrete şi termenele de îndeplinire a măsurilor şi dispoziţiilor stabilite prin decizia de redresare financiară emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Planul va include, de asemenea, pentru următorii 3 ani financiari, cel puţin următoarele informaţii:
a) estimări ale cheltuielilor de achiziţie şi de administrare;
b) bugetul de venituri şi cheltuieli aferent activităţii de asigurare directă, a acceptărilor şi cedărilor în reasigurare;
c) bugete anuale;
d) o estimare a resurselor financiare cu care se intenţionează să se acopere obligaţiile asumate, luate în calcul pentru determinarea marjei de solvabilitate minimă;
e) programe de reasigurare;
f) programul de plată a datoriilor.
Aprobarea planului
Potrivit legii, în urma analizării planului de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate decide, după caz: aprobarea planului, completarea sau modificarea lui, ori respingerea acestuia.
în cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor aprobă planul de redresare financiară, decizia de aprobare se comunică asigurătorului în cauză. De la data comunicării deciziei, asigurătorul supus redresării este obligat să îndeplinească în mod corespunzător măsurile cuprinse în plan, la termenele şi în condiţiile prevăzute, astfel cum acestea au fost dispuse şi aprobate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
O obligaţie specială a societăţii de asigurare este aceea de încunoştinţare a tuturor creditorilor de asigurări cunoscuţi, în termen de cel mult 5 zile de la data primirii deciziei de instituire a procedurii, cu privire la măsurile şi dispoziţiile stabilite de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Normele din domeniul asigurărilor nu reglementează condiţiile aprobării sau respingerii planului de redresare financiară şi nici durata procedurii, motiv pentru care socotim necesare reglementări în acest sens.
Respingerea planului
în urma analizei planului de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate ajunge la concluzia că societatea nu se poate redresa pe baza planului întocmit. Ca efect al respingerii planului de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune una dintre următoarele măsuri:
a) obligarea societăţii de asigurare la elaborarea unui program de finanţare în regim de urgenţă;
b) redresarea societăţii prin administrare specială şi desemnarea unui administrator special;
c) închiderea procedurii de redresare financiară. Când Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide închiderea procedurii de redresare financiară, aceasta este obligată să retragă autorizaţia de funcţionare a societăţii de asigurare şi, în situaţia constatării stării de insolvabilitate a acesteia, trebuie să ceară tribunalului deschiderea de îndată a procedurii falimentului.
Redresarea societăţilor de asigurare prin administrare specială
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune redresarea societăţilor de asigurare prin administrare specială, fie în situaţia în care nu s-a reuşit redresarea acesteia pe bază de plan, fie în situaţia în care o astfel de procedură nu a fost dispusă de către Comisie. Cu alte cuvinte, se poate institui redresarea prin administrare specială fără ca societatea de asigurare să fi fost supusă redresării pe bază de plan.
Redresarea prin administrare specială constă, în principal, în numirea unui administrator special care va conduce întreaga activitate a societătii şi în încetarea atribuţiilor organelor de conducere şi de execuţie ale asigurătorului.
Administratorul special
în conformitate cu art. 16 din Legea nr. 503/2004, în situaţia în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide redresarea financiară pe calea administrării speciale, are obligaţia desemnării unei persoane în calitate de administrator special. Din exprimarea normei legale rezultă că administratorul special coordonează singur afacerile asigurătorului aflat în dificultate. Există legislaţii în Uniunea Europeană precum cea a Italiei în care administratorul special este ajutat de anumiţi auxiliari. Exemplul poate fi urmat şi de legiuitorul român într-o viitoare amendare a legii, motivat de faptul că societăţile de asigurare sunt societăţi de anvergură şi operaţiunile de asigurare prezintă un grad ridicat de complexitate.
Ordinul nr. 3122/2005 pentru aprobarea Normelor privind drepturile, obligaţiile şi competenţele administratorului special stabileşte în sarcina Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor obligaţia de a desemna, prin decizie, o persoană fizică sau juridică, în calitate de administrator special.
Cu toate acestea, datorită condiţiilor speciale în care se află societatea, credem că administratorul special, pentru a i se încredinţa această calitate, trebuie să fie specializat în managementul societăţilor de asigurare sau a instituţiilor de credit. Nu excludem, însă, posibilitatea numirii administratorului special' din rândul specialiştilor de care dispune Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Efectele instituirii administrării speciale
Instituirea redresării financiare pe calea administrării speciale generează unele modificări esenţiale în ceea ce priveşte funcţionarea asigurătorului supus redresării.
Astfel, potrivit art. 18 din Legea nr. 503/2004, din momentul desemnării administratorului special se suspendă atribuţiile legale ale acţionarilor semnificativi şi ale persoanelor semnificative ale societăţilor de asigurare. Legea prevede că aceste atribuţii se transferă administratorului special pe toată durata administrării speciale. Aceasta înseamnă că administratorul special va lua hotărârile specifice adunării generale a acţionarilor, precum şi ale administratorilor şi directorilor societăţii.
Apreciem necesară intervenţia legiuitorului şi lămurirea chestiunilor ce privesc atribuţiile legale ale acţionarilor semnificativi, deoarece unele hotărâri nu le pot fi opozabile, mai ales când acestea creează anumite obligaţii în sarcina lor. Avem în vedere, spre exemplu, eventuala decizie a administratorului special de finanţare a societăţii sub forma aporturilor la capitalul social. Suntem de părere că legiuitorul trebuie să lase în competenţa acţionarilor anumite decizii specifice adunării generale a acţionarilor, chiar dacă se păstrează o anumită influenţă a administratorului special în adoptarea acestora. Mai precis administratorul special, de pildă, poate lua hotărârea de a se majora capitalul social, dar, în concret, ea trebuie supusă discutării şi aprobării adunării generale a acţionarilor.
Un alt efect al declanşării administrării speciale este acela al suspendării drepturilor de vot în privinţa numirii şi revocării administratorilor, dreptul la dividende al acţionarilor, precum şi dreptul la remuneraţie a administratorilor. Această suspendare operează pe toată perioada administrării speciale.
Atribuţiile administratorului special
Principalele atribuţii ale administratorului special au fost reglementate prin Normele aprobate de Ordinul nr. 3122/2005 şi sunt următoarele:
a) îndeplinirea măsurilor şi/sau a dispoziţiilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, la termenele şi în condiţiile prevăzute în decizia de redresare financiară;
b) examinarea activităţii societăţii de asigurare şi întocmirea unui raport amănunţit cu privire la situaţia financiară a acesteia, cu precizarea inclusiv a cauzelor care au condus la declanşarea procedurii de redresare financiară şi menţionarea persoanelor a căror activitate este imputabilă în acest sens. Raportul va preciza, de asemenea, măsurile întreprinse de administratorul special, precum şi posibilităţile reale şi operative de redresare financiară a societăţii de asigurare sau, după caz, motivele care împiedică atingerea scopului acestei proceduri. Raportul se întocmeşte şi se transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data desemnării administratorului special. La cererea administratorului special, pentru motive temeinice, durata de întocmire şi de prezentare a raportului poate fi prelungită de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu cel mult 15 zile lucrătoare. Un exemplar al raportului se comunică, după caz, şi administratorului Fondului de garantare;
c) ducerea la îndeplinire a demersurilor necesare pentru efectuarea unei majorări/infuzii de capital, în vederea redresării financiare a societăţii de asigurare;
d) conducerea activităţii societăţii de asigurare, cu supravegherea şi controlul inclusiv al condiţiilor de efectuare a plăţilor din/în conturile societăţii de asigurare;
e) întocmirea şi transmiterea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi către administratorul Fondului de garantare, după caz, a unor rapoarte lunare privind stadiul procedurii de redresare financiară; rapoartele se transmit cel mai târziu în ultima zi a lunii pentru care se face raportarea;
f) îndeplinirea oricăror alte dispoziţii ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi/sau ale administratorului Fondului de garantare, după caz, necesare asigurării apărării drepturilor şi intereselor legitime ale asiguraţilor.
Închiderea procedurii de redresare financiară
Cazurile de închidere a procedurii
Legislaţia din materia asigurărilor reglementează două cazuri ce conduc la închiderea procedurii de redresare financiară:
- un prim caz este atunci când se constată restabilirea situaţiei financiare ca urmare a îndeplinirii în mod corespunzător a modalităţii şi a măsurilor de redresare financiară dispuse. Se înţelege că, dacă asigurătorul reuşeşte să se redreseze financiar, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor revocă decizia prin care s-a
dispus redresarea financiară şi, de asemenea, revocă administratorul special desemnat în condiţiile legii. Principalul obiectiv îl constituie revigorarea marjei de solvabilitate şi a fondului minim de siguranţă.
- procedura redresării financiare încetează şi în cazul în care măsurile dispuse de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu au fost îndeplinite în mod corespunzător, sau aplicarea acestora nu a făcut posibilă restabilirea situaţiei patrimoniale a societăţii. în acest din urmă caz, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este obligată să retragă autorizaţia de funcţionare a asigurătorului şi, dacă se constată insolvabilitatea acestuia, trebuie să solicite, de îndată, declanşarea procedurii falimentului.
Publicitatea deciziei de închidere a procedurii
Legea obligă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ca, în situaţia în care decide închiderea procedurii de redresare financiară, această măsură să fie adusă la cunoştinţa terţilor.
Coroborând dispoziţiile art. 21 alin. (3) cu cele ale art. 9 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este obligată să publice decizia de închidere a procedurii de redresare financiară în Monitorul Oficial al României şi în două ziare de circulaţie naţională. Normele legale nu prevăd în mod expres, dar considerăm că, pentru identitate de raţiune, decizia de închidere a procedurii va trebui publicată de îndată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, prin grija Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
închiderea procedurii redresării financiare şi retragerea autorizaţiei de funcţionare, ca urmare a constatării insolvabilităţii societăţii de asigurare, produce efectul naşterii dreptului creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite la Fondul de garantare. Prin urmare, creditorii de asigurări nu trebuie să aştepte declanşarea procedurii falimentului de către tribunal pentru a-şi satisface creanţele, ca în procedura reglementată de Legea nr. 85/2006.
Plata creanţelor de asigurări
Spre deosebire de satisfacerea creanţelor în cadrul procedurii dreptului comun, Legea nr. 503/2004 stabileşte unele reguli speciale privind plata creanţelor creditorilor de asigurări.
Sediul materiei privind procedura plăţii creanţelor de asigurări îl constituie art. 23-27 din Legea nr. 503/2004.
Astfel, potrivit art. 23 din lege, în termen de 10 zile de la data publicării deciziei de închidere a procedurii de redresare financiară, societatea de asigurare aflată în stare de insolvabilitate este obligată să predea administratorului Fondului de garantare evidenţa completă a dosarelor de daună, precum şi evidenţele tehnico-operative şi contabile aferente acestor dosare, în vederea publicării listei potenţialilor creditori de
asigurări, beneficiari ai sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Răspunderea pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei revine persoanelor semnificative ale societăţii de asigurare.
în acelaşi termen de 10 zile, administratorul Fondului de garantare desemnează o comisie specială, formată din propriii specialişti, cu următoarea componenţă:
a) 2 membri din partea conducerii, dintre care unul are calitatea de preşedinte al comisiei;
b) conducătorul departamentului financiar sau înlocuitorul legal al acestuia, după caz;
c) 2 reprezentanţi ai direcţiei tehnice, cu experienţă în materie de lichidare de daune;
d) 2 reprezentanţi ai direcţiei generale juridice, cu experienţă de cel puţin 3 ani în domeniul juridic.
Comisia special constituită în condiţiile de mai sus, este obligată să publice lista creditorilor de asigurări ale căror creanţe certe, lichide şi exigibile au rezultat din evidenţele transmise de societatea de asigurare.
în termen de 60 de zile de la publicarea listei creditorilor de asigurări, orice persoană care nu figurează în lista creditorilor cerţi şi care pretinde vreun drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare poate formula, sub sancţiunea decăderii din drept, o cerere motivată în acest sens, adresată administratorului Fondului de garantare.
Această cerere se formulează în scris de către fiecare pretins creditor şi se depune la sediul administratorului Fondului de garantare, prin intermediul serviciilor de poştă, recomandat, cu confirmare de primire, anexând documentele şi înscrisurile pe care îşi întemeiază pretenţia. Dacă creditorul nu posedă documentaţia necesară, este obligat să precizeze în cerere motivul imposibilităţii depunerii acesteia. Cererile creditorilor trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: natura creanţei, momentul naşterii sale şi valoarea certă sau estimată a acesteia, dacă se revendică vreun privilegiu ori o garanţie reală în ceea ce priveşte creanţa, precum şi care sunt riscurile acoperite de asigurarea lor.
După primirea fiecărei cereri în condiţiile mai sus arătate, comisia special constituită înregistrează şi analizează întreaga documentaţie aferentă cererii. Pe baza propunerilor comisiei, administratorul Fondului de garantare va emite o decizie de aprobare sau, după caz, de respingere a cuantumului sumelor pretinse de la Fondul de garantare. împotriva deciziei se poate formula plângere, în condiţiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 32/2000.
După expirarea termenului de 60 de zile, comisia va publica lista creditorilor de asigurări acceptaţi la plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare. Pentru creditorii acceptaţi la plată prin hotărâre judecătorească, publicarea se va face, pentru fiecare caz, după ce această hotărâre a rămas irevocabilă.
Legea are în vedere şi situaţiile în care creanţele se nasc după închiderea procedurii redresării financiare, dar anterior pronunţării hotărârii de faliment. în acest sens, art. 25 prevede că, în cazul în care, după expirarea termenului pentru depunerea creanţelor, o persoană invocă vreun drept de creanţă împotriva societăţii de asigurare debitoare ca urmare a producerii ulterioare, dar nu mai târziu de data pronunţării hotărârii de faliment, a unor riscuri acoperite printr-o poliţă de asigurare în vigoare la data închiderii procedurii de redresare financiară, aceasta
poate formula, sub sancţiunea decăderii, o cerere. în termen de cel mult 30 de zile de la data producerii riscului asigurat.
în cazul contractelor de asigurare privind răspunderea civilă obligatorie pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, în situaţia în care portofoliul acestor contracte nu a fost transferat până la data închiderii procedurii de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor dispune toate măsurile necesare informării asiguraţilor, atât cu privire la obligaţia acestora de a denunţa, în termen de cel mult 90 de zile de la data deschiderii procedurii falimentului, contractele de asigurare încheiate cu societatea debitoare, cât şi cu privire la dreptul acestora de recuperare a primelor de asigurare aferente, pentru perioada cuprinsă între momentul denunţării contractului de asigurare şi cel al expirării duratei de valabilitate a acestuia.
în cazul producerii riscurilor acoperite prin contractele prevăzute mai sus, între momentul deschiderii procedurii falimentului şi cel al rezilierii acestora, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data pronunţării hotărârii de faliment, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nominalizează o societate de asigurare, dintre cele autorizate să practice asigurări de răspundere civilă obligatorie, în vederea constatării şi evaluării daunelor. Sumele cuvenite asiguraţilor, stabilite de societatea de asigurare şi acceptate la plată de comisia special constituită, se plătesc din resursele Fondului de garantare', în condiţiile şi cu respectarea prevederilor prezentei legi şi ale normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în aplicarea acesteia.
Comisia special constituită poate solicita completarea documentaţiei, precum şi/sau precizarea ori furnizarea de informaţii suplimentare cu privire la cererea creditorului de asigurări, ori de câte ori consideră necesar. Informaţiile solicitate trebuie transmise comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia.
Subrogarea Fondului de garantare în drepturile creditorilor
Potrivit art. 27 din Legea nr. 503/2004, administratorul Fondului de garantare se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări pentru sumele egale cu plăţile pe care le-a plătit din disponibilităţile fondului respectiv.
Prin derogare de la prevederile Legii nr. 85/2006, administratorul Fondului de garantare poate înregistra la masa credală, în tot cursul procedurii de faliment, în
vederea recuperării lor, orice sume. dobânzi şi/sau cheltuieli pe care acesta le-a achitat din resursele proprii.
Dacă s-au făcut plăţi în condiţiile de mai sus, administratorul Fondului de garantare este îndreptăţit să înregistreze şi să recupereze, în cadrul procedurii falimentului societăţii de asigurare debitoare, toate sumele achitate creditorilor, pe măsura plăţilor efectuate, ca urmare a producerii riscurilor asigurate după momentul declanşării procedurii de faliment.
