izvoarele primare ale dreptului Uniunii Europene
| Comentarii |
|
În categoria izvoarelor originare/primare ale UE intră următoarele acte: acele tratate ale UE care se referă la obiectivele Uniunii și Comunităților, la modul de funcționare a instituțiilor existente la nivelul UE, precum sunt: Tratele de instituire a celor 3 comunități europene, Tratatele bugetare, Deciziile privind resursele proprii ale Comunităților, Actul unic european și Tratatul de fuziune din 1967, Decizia și actul privind alegerile directe în Parlamentul European, Deciziile și tratatele de aderare, Tratatul de modificare a tratatelor de instituire a Comunităților Europene privind Groenlanda, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa, Tratatul de la Lisabona. Unele dintre aceste acte comunitare cuprind și protocoale anexe. Ele fac parte integrantă din aceste acte, așa cum se precizează și în cuprinsul lor.
Tratatul reprezintă un acord cu forță juridică obligatorie între statele membre ale UE, stabilind obiectivele UE, regulile de funcționare a instituțiilor europene, procedurile de luare a deciziilor și relațiile existente între Uniune și statele membre. Definiția tratatelor internaționale a fost dată în Convenția de la Viena, care prevede că „tratatul reprezintă un acord internațional încheiat între state în formă scrisă și guvernat de dreptul internațional, fie că este consemnat într-un singur instrument sau în două, ori în mai multe instrumente conexe și oricare ar fi denumirea sa particulară”. Acestea sunt modificate pentru a permite creșterea eficienței și transparenței UE, pentru a pregăti extinderile viitoare și pentru a introduce noi domenii de cooperare - cum ar fi moneda unică.
În ceea ce privește forța juridică a dreptului primar, tratatele au o forță juridică supremă la nivelul UE, astfel încât este imposibil să se ceară anularea dispozițiilor acestora. În cazul în care la nivel european se adoptă acte care sunt contrare dispozițiilor tratatelor, dispozițiile contrare vor putea fi anulate, deoarece toate celelalte izvoare de drept sunt subordonate tratatelor și nu pot conține dispoziții contrare acestora. De asemenea, dacă o dispoziție normativă națională este contrară dreptului primar al UE, statul membru afectat va trebui să modifice actul normativ în speță pentru a putea fi astfel conform cu dispozițiile din tratatele UE.
O cronologie a principalelor documente de drept primar ale UE este disponibilă pe site-ul oficial al UE, cu detalierea datelor de semnare sau de intrare în vigoare, după caz.
