Consiliul Uniunii Europene
| Comentarii |
|
Consiliul Uniunii Europene reprezintă una dintre instituțiile UE implicate în activitatea legislativă, această competență fiindu-i atribuită, după cum vom arăta în cele ce urmează, prin TFUE.
Consiliul exercită, după caz, singur sau împreună cu PE funcția legislativă. Unul dintre articolele care face referire la competențele Consiliului în legătură cu activitatea legislativă a acestuia este art. 292 din TFUE, care prevede următoarele: „Consiliul adoptă recomandări. Acesta hotărăște, la propunerea Comisiei, în toate cazurile în care tratatele prevăd că adoptă acte la propunerea Comisiei. Consiliul hotărăște în unanimitate în domeniile în care este necesară unanimitatea pentru adoptarea unui act al Uniunii”.
Funcția legislativă a Consiliului în calitatea sa de co-legiuitor se referă, în principal, la aprobarea de acte legislative pentru Consiliu și PE în cadrul procedurii legislative ordinare și în aprobarea actelor legislative pentru Consiliu adoptate, după consultarea, în unele cazuri și cu aprobarea, în alte cazuri, din partea PE, prin intermediul unei proceduri speciale
În virtutea rolului pe care îl are în activitatea legislativă a Uniunii, Consiliul adoptă reglementări legale obligatorii pentru statele membre și/sau pentru cetățenii Uniunii, după caz, prin adoptarea actelor normative care reprezintă dreptul derivat al UE, respectiv regulamentele, deciziile sau directivele. Consiliul deține competențe legislative și în următoarele domenii, așa cum s-a arătat în literatura de specialitate: reglementarea libertăților din spațiul european, stabilirea tarifului vamal comun, coeziunea economică și socială, cooperarea consolidată a statelor, promovarea egalității de șanse între femei și bărbați, luptă antifraudă, adoptarea bugetului Uniunii.
În ceea ce privește regulile de adoptare a actelor normative europene de către Consiliu, art. 293 alin. (1) din TFUE stabilește faptul că, în cazul în care Consiliul hotărăște în temeiul tratatului la propunerea Comisiei, această propunere va putea fi modificată numai prin hotărârea unanimă a membrilor Consiliului. De la această regulă, același articol stabilește și anumite excepții, respectiv cazurile prevăzute la art. 294 alin. (10) și (13), art. 310, art. 312, art. 314 și art. 315 parag. 2.
Articolul 293 alin. (2) prevede faptul că propunerea Comisiei poate fi modificată pe tot parcursul procedurilor care duc la adoptarea unui act al UE atât timp cât Consiliul nu a luat nicio hotărâre.
Consiliul hotărăște cu majoritate calificată, exceptând cazurile unor prevederi distincte cuprinse în Tratate. În cazul în care au fost exprimate cel puțin 255 de voturi favorabile de către majoritatea membrilor, deliberările sunt finalizate în cazul în care propunerea a venit din partea Comisiei. În celelalte cazuri, pentru finalizarea deliberărilor, sunt necesare cel puțin 255 de voturi favorabile, acestea trebuind să fie acordate de către el puțin 2/3 dintre membrii Consiliului.
Prin Tratatul de la Lisabona, s-a introdus o excepție de la prevederile arătate mai sus, referitoare la majoritate cu care Consiliul va adopta anumite hotărâri, în sensul că începând cu data de 01 noiembrie 2014, sub rezerva dispozițiilor stabilite prin Protocolul privind dispozițiile tranzitorii, în cazul în care Consiliul nu hotărăște la propunerea Comisiei sau a înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, majoritatea calificată se definește ca fiind egală cu cel puțin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puțin 65% din populația Uniunii.
Articolul 238 alin. (3) lit. a) TFUE prevede faptul că începând cu data de 01 noiembrie 2014, în cazul în care nu toti membrii Consiliului participă la vot, majoritatea calificată va fi stabilită în următorii termeni: majoritatea calificată trebuie să fie egală cu cel puțin 55% din membrii Consiliului reprezentând statele participante, care reunesc cel puțin 65% din populația acestor state. Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puțin numărul minim de membri din Consiliu, care reprezintă mai mult de 35% din populația statelor membre participante plus un membru, în caz contrar majoritatea calificată considerându-se întrunită.
Litera b) stabilește cazul de excepție în care Consiliul nu hotărăște la propunerea Comisiei sau a înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, caz în care majoritatea calificată va fi dată de cel puțin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care trebuie să reunească cel puțin 65% din populația statelor respective.
Potrivit art. 238 din TFUE, Consiliul decide cu majoritatea membrilor care îl compun în cazul deliberărilor pentru care este necesară majoritatea simplă. Cazurile în care Consiliul hotărăște cu majoritate simplă sunt următoarele: „când adopta statutul comitetelor prevăzute în tratate; când stabilește salariile și indemnizațiile reprezentanților Uniunii, când solicită Comisiei realizarea unor studii și cercetări sau când solicită anumite rapoarte, când stabilește organizarea secretariatului general, când decide în reguli de procedură sau când adoptă propriul regulament de procedură”.
În ceea ce privește procesul de luare a deciziilor, există o procedură de cooperare cu Parlamentul European pentru adoptarea actelor normative, a cărei reglementare se regăsește în art. 295 TFUE.
Referitor la fosta procedură a codeciziei, procedură introdusă prin TUE, în prezent fiind reglementată în art. 294 TFUE ca procedura legislativă ordinară, despre aceasta vom face vorbire la prezentarea procedurilor legislative existente la nivelul UE.
