Parlamentul European
| Comentarii |
|
Parlamentul European (PE) exercită, alături de Consiliu și împreună cu acesta funcția legislativă a UE. De asemenea, Parlamentul exercită funcția bugetară alături de Consiliu. Alte atribuții
poate conține previziuni divergente. Acest proiect cuprinde veniturile și cheltuielile estimate. (2) Propunerea care cuprinde proiectul de buget se prezintă de către Comisie Parlamentului European și Consiliului până la data de 1 septembrie a anului care precede anul execuției bugetului. Comisia poate modifica proiectul de buget în cursul procedurii până la convocarea comitetului de conciliere prevăzut la alineatul (5). (3) Consiliul adoptă poziția sa asupra proiectului de buget și o transmite Parlamentului European până la data de 1 octombrie a anului care precede anul execuției bugetului. Acesta informează pe deplin Parlamentul European asupra motivelor care I-au condus la adoptarea poziției respective. (4) în cazul în care, în termen de patruzeci și două de zile de la transmitere, Parlamentul European: (a) aprobă poziția Consiliului, bugetul este adoptat; (b) nu a luat o hotărâre, bugetul este considerat aprobat; (c) adoptă amendamente cu majoritatea membrilor care îl compun, proiectul astfel modificat se transmite Consiliului și Comisiei. Președintele Parlamentului European. În consens cu președintele RO 30.3.2010 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83/183Consiliului, convoacă fără întârziere comitetul de conciliere. Cu toate acestea, comitetul de conciliere nu se întrunește în cazul în care, în termen de zece zile, Consiliul informează Parlamentul European că aprobă toate amendamentele sale. (5) Comitetul de conciliere, ce reunește membrii Consiliului sau reprezentanții acestora și tot atâția membri reprezentând Parlamentul European, are misiunea de a ajunge, pe baza pozițiilor Parlamentului European și ale Consiliului, la un acord asupra unui proiect comun, cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a reprezentanților lor și cu majoritatea membrilor reprezentând Parlamentul European, în termen de douăzeci și una de zile de la data convocării sale. Comisia participă la lucrările comitetului de conciliere și adoptă toate inițiativele necesare pentru promovarea apropierii pozițiilor Parlamentului European și ale Consiliului. (6) în cazul în care, în termenul de douăzeci și una de zile prevăzut la alineatul (5), comitetul de conciliere ajunge la un acord asupra unui proiect comun, Parlamentul European și Consiliul dispun fiecare de un termen de paisprezece zile calculat de la data acordului pentru aprobarea proiectului comun. (7) în cazul în care, în termenul de paisprezece zile prevăzut la alineatul (6): (a) Parlamentul European și Consiliul aprobă fiecare proiectul comun sau nu iau o hotărâre, ori în cazul în care una dintre aceste instituții aprobă proiectul comun iar cealaltă nu ia o hotărâre, bugetul este considerat adoptat definitiv în conformitate cu proiectul comun, sau (b) Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, și Consiliul resping proiectul comun, ori în cazul în care una dintre aceste instituții respinge proiectul comun iar cealaltă nu ia o hotărâre, Comisia prezintă un nou proiect de buget, sau (c) Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, respinge proiectul comun, iar Consiliul îl aprobă, Comisia prezintă un nou proiect de buget, sau (d) Parlamentul European aprobă proiectul comun dar Consiliul îl respinge, ale Parlamentului sunt acelea de control politic și consultativ în condițiile stabilite de tratate. În ceea ce privește această ultimă atribuție a PE, avem în vedere, în special, dezbaterea raportului anual, în conformitate cu prevederile art. 233 din TFUE și supravegherea, împreună cu Consiliul, a actelor de punere în aplicare și actele delegate al Comisiei, potrivit dispozițiilor art. 290 și art. 291 TFUE.
Potrivit art. 14.1 din TUE, PE este cel care alege Președintele Comisiei Europene. În conformitate cu prevederile art. 14.2 din TUE, „Parlamentul European este compus din reprezentanții cetățenilor Uniunii. Numărul acestora nu poate depăși șapte sute cincizeci, plus președintele. Pragul minim în ceea ce privește reprezentarea cetățenilor Uniunii este stabilit la minimum 6 membri, reprezentarea fiind asigurată în mod proporțional descrescător. Numărul maxim de locuri în Parlamentul European pentru un stat membru este de nouăzeci și șase de locuri”. Statele cu număr minim de reprezentanți în PE sunt Estonia, Cipru, Luxemburg și Malta, în timp ce statul membru cu cei mai mulți reprezentanți în PE este Germania. O mențiune specială trebuie făcută în legătură cu reprezentanții Croației în PE, acest stat membru fiind ultimul care a aderat la UE în anul 2013. Numărul de reprezentanți ai Croației în PE este de doisprezece.
Componența Parlamentului este stabilită la inițiativa și cu aprobarea acestuia de către Consiliul European, acesta din urmă adoptând în unanimitate decizia de stabilire a componenței Parlamentului European. Mandatul membrilor Parlamentului este de cinci ani, aceștia fiind aleși prin vot universal, direct, liber și secret.
Potrivit art. 35 din Regulamentul Parlamentului European, „Parlamentul, alături de Comisie și Consiliu contribuie la definirea programării legislative a Uniunii Europene (...) Președintele transmite rezoluția adoptată de Parlament celorlalte instituții care participă la procedura legislativă a Uniunii Europene, precum și parlamentelor statelor membre. Președintele solicită Consiliului emiterea unui aviz privind programul de lucru al Comisiei și rezoluția Parlamentului (...)".
În ceea ce privește activitatea legislativă a Parlamentului, orice propunere de act sau alt document legislativ este verificată în primul rând sub aspectul temeiului juridic, iar în cazul în care comisia ce deține competențe în verificarea temeiul juridic contestă validitatea ori pertinența temeiului juridic, aceasta va solicita avizul comisiei competente în aspecte juridice, la fel cum comisia competentă în aspecte juridice se poate sesiza din oficiu, caz în care va informa comisia competentă pentru aspectul cu privire la care s-a făcut autosesizarea.
În cazul în care comisia juridică înțelege să conteste validitatea sau pertinența temeiului juridic al actului sau documentului legislativ, va prezenta concluziile sale Parlamentului, acesta supunând la vot concluziile înainte de a vota fondul propunerii.
Articolul 37 paragraful (5) din Regulamentul Parlamentului prevede faptul că amendamentele prezentate în plen ce au drept scop modificarea temeiului juridic al unei propuneri de act legislativ fără ca validitatea sau pertinența actului să fi fost contestată de comisia competentă sau de comisia juridică sunt inadmisibile.
Articolul 290 din TFUE reglementează posibilitatea delegării competențelor legislative, acest aspect fiind reluat și în Regulamentul Parlamentului în art. 37a, care prevede faptul că „(1) atunci când se examinează o propunere de act legislativ prin care se deleagă Comisiei competențe în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul acordă o atenție deosebită obiectivelor, conținutului, domeniului de aplicare și duratei delegării, precum și condițiilor cărora aceasta trebuie să li se supună; (2) Comisia competentă pentru subiectul în cauză poate solicita în orice moment avizul comisiei competente pentru interpretare și aplicarea dreptului UE; (3) Comisia competentă pentru interpretarea și aplicarea dreptului UE poate, de asemenea, din proprie inițiativă, să preia chestiunile legate de delegarea competențelor legislative. În acest caz, aceasta informează corespunzător comisia competentă pentru subiectul în cauză”.
Astfel, deși delegarea competențelor legislative pare, la prima vedere, o procedură simplă, față de reglementarea mai sus arătată apreciem că aceasta este o procedură complexă ce implică foarte multă atenție din partea PE deoarece acesta trebuie să acorde o importanță sporită obiectivelor, conținutului, domeniului de aplicare, duratei delegării și condițiilor care trebuie îndeplinite.
În conformitate cu dispozițiile art. 225 din TFUE, Parlamentul poate solicita Comisiei prezentarea unei oricare propuneri adecvate pentru adoptarea unui nou act sau în vederea modificării unui act existent „prin adoptarea unei rezoluții pe baza unui raport din proprie inițiativă întocmit de comisia competentă (...)”.
În temeiul dreptului de inițiativă legislativă a Parlamentului, stabilit prin art. 225 TFUE, fiecare membru poate prezenta o propunere de act, o atare propunere putând fi depusă în comun de maximum 10 deputați, aceasta trebuind să indice temeiul legislativ și poate fi însoțită de cel mult 150 de cuvinte. Propunerea astfel formulată este prezentată președintelui, care trebuie să verifice dacă cerințele legale sunt îndeplinite.
În vederea obținerii acordului privind adecvarea temeiului juridic, Președintele PE poate transmite propunerea comisiei competente; în cazul în care propunerea este declarată admisibilă, acesta o va comunica în plen și o va trimite comisiei competente, însă nu înainte ca propunerea să fie tradusă în limbile oficiale considerate necesare pentru o examinare.
Dacă propunerea este semnată de majoritatea membrilor Parlamentului, raportul privind propunerea se consideră autorizat de către Conferința președinților.
În cazul în care propunerea nu este deschisă pentru semnături suplimentare sau nu este semnată de majoritatea membrilor Parlamentului, comisia competentă va decide cu privire la procedura de urmat în termen de trei luni de la trimitere și după audierea autorilor propunerii.
Paragraful final al art. 42 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European stabilește faptul că „comisia competentă urmărește parcursul fiecărei propuneri de act legislativ elaborate în urma unei solicitări speciale a Parlamentului’’.
Astfel, activitatea legislativă este atent supravegheată fie de comisiile competente din cadrul Parlamentului, fie de către Parlamentul însuși. Așa cum reiese din prevederile Regulamentului Parlamentului, activitatea legislativă a acestuia este un proces de o importantă deosebită pentru Uniunea Europeană, astfel încât i se acordă importanță cuvenită, având în vedere implicațiile pe care le au actele adoptate la nivelul Uniunii.
Articolul 43 din Regulamentul de procedură al Parlamentului reglementează examinarea documentelor legislative, stabilind pașii care trebuie urmați. Astfel, parag. (1) al art. 43 prevede faptul că „președintele trimite comisiei competente propunerile de acte legislative sau alte documente cu caracter legislativ în vederea examinării (...) în cazul în care există incertitudini, Președintele poate aplica art. 188 alin. (2) înainte de anunțul în Parlament privind trimiterea la comisia competentă”.
Articolul mai sus arătat face trimitere și la dispozițiile referitoare la procedurile legislative, aspecte pe care nu le vom trata acum, deoarece următoarea secțiune este dedicată exclusiv procedurilor legislative la nivelul Uniunii Europene.
Paragraful final al art. 43 conține o dispoziție foarte importantă, deoarece se reglementează situația conflictului între o dispoziție a regulamentului privind a doua și a treia lectură (pași în cadrul procedurii legislative ordinare, la care ne vom referi în detaliu în subsecțiunea următoare) și orice altă dispoziție din regulament, vor prevala dispozițiile privitoare la a doua și a treia lectură.
În raportul general privind activitatea UE pe anul 2012, în ceea ce privește activitatea legislativă desfășurată de Parlament, s-a raportat faptul că volumul de muncă a acestuia a urmat o curbă ascendentă pe parcursul întregului an, atingând punctul culminant în toamnă.
