Procedura legislativă specială la nivelul Uniunii Europene
| Comentarii |
|
Articolul 289 TFUE face vorbire despre procedurile legislative aplicabile la nivelul UE. Astfel, sunt reglementate două proceduri legislative și anume, în primul rând, procedura legislativă ordinară și, după aceea, procedura legislativă specială.
Procedura legislativă specială înlocuiește procedurile anterioare de consultare, cooperare și aviz comun. Această procedură constituie o excepție de la procedura legislativă ordinară, aplicarea sa având ca obiectiv simplificarea procesului de luare a deciziilor. Spre deosebire de procedura legislativă ordinară, procedura legislativă specială nu este detaliat reglementată de TFUE.
Conform dispozițiilor art. 289 alin. (2) din TFUE, „în cazurile specifice prevăzute în tratate, adoptarea unui regulament, a unei directive sau unei decizii de către Parlamentul European cu participarea Consiliului sau de către Consiliu cu participarea Parlamentului European constituie o procedură legislativă specială".
În legătură cu această procedură legislativă, s-a apreciat în doctrină faptul că se aplică dreptului privind organizarea internă sau unor grupuri de categorii care sunt considerate delicate de către statele membre. Obiectivul său este acela de a simplifica procesul luării deciziilor în UE, pentru a-l face mai clar și mai eficace.
În mod concret, procedura legislativă specială se referă la adoptarea unui regulament, a unei directive sau a unei decizii fie de către Parlament cu participarea Consiliului, fie de către Consiliu cu participarea Parlamentului, în acest caz cele două instituții, potrivit reglementării, nu trebuie să acționeze ca în cazul procedurii legislative ordinare în calitate de co-legiuitori.
Așa cum s-a apreciat în literatura de specialitate, prin intermediul procedurii legislative speciale se adoptă acte care au valoare legislativă, chiar dacă nu sunt aprobate prin intermediul procedurii legislative ordinare. Utilizarea procedurii legislative ordinare sau a procedurii legislative speciale este prederminată, instituțiile neavând libertatea de alegere între acestea.
